105 ani de la naşterea aviatorului Sorin Tulea (Roman , 11.10.1915 )
15 ani de la trecerea în eternitate ( Bucureşti, 06/07.09.2005)
Pilot militar aviaţia regală română, Grupul 5 Bombardament Greu ( iunie –decembrie 1941) în prima campanie de la Odessa. Escadrila 57 Bombardament Escadrila 78 denumită şi„ Litoral” ( ianuarie 1943- mai 1944). Inginer de aviaţie la IAR Brașov, pasionat de alpinism, ski şi fotografie.
Decorat cu: Virtutea Aeronautică cu spade şi două barete, Crucea de Fier clasa a II-a, Crucea României cu panglică de Virtute Militară ( după cum scrie camaradul de zbor, căpitanul Virgil Stănculescu , şeful promoţiei 1941 a Şcolii de Ofiţeri de Aviaţie, în amintirile sale de pe front).
Despre Sorin Tulea ca şi despre toţi aviatorii de război , adevăraţi eroi ale căror aripi s-au frânt pentru patrie , s-a scris şi se va mai scrie, dar recursul la realitatea acelei perioade istorice poate fi şi un fel de refugiu în care cu siguranţă regăsim repere şi speranţa că virtuţile neamului românesc nu vor dispare!
Postarea se doreşte a fi un semn de neuitare în memoria lui Sorin Tulea.
Viaţa sa a fost ca a multor altora care au luptat pe front. Plină de neprevăzut şi de tragism! “ Generaţia mea a trăit două războaie , unul în adevăratul sens , începând cu 22 iunie 1941 , iar următorul cel declanşat între români după 23 august 1944 odată cu apariţia Armatei Roşii eliberatoare . Românii s-au împărţit în două tabere : unii care de la început au spus DA regimului bolşevico-comunist, şi alţii care au spus NU declanşând astfel rezistenţa….Pe cale de consecinţă s-a instituit prigoana acestora „care a dus la moartea a două sute de mii de morţi prin lagăre, Canal ,Gherla,Piteşti, Aiud..” Arestat în 24 iulie 1948, Sorin Tulea a fost condamnat la 15 ani şi jumătate de închisoare pentru ”înaltă trădare”. A fost încarcerat la Jilava Uranus, Aiud, Gherla, iar la eliberare a fost trimis cu domiciliu obligatoriu la Lătești, în Bărăgan.
Este cunoscut ca autorul celei mai inedite, dar şi controversate imagini fotografice color din cel de- al Doilea Război Mondial cu cele patru avioane IAR-80 zburând în formaţie în România, iunie 1942, zona Râşnov – Moeciu de Jos, realizată de el conform celor spuse de aviatorul de elită, inginerul Dudu Alexandru Frim. În iunie 1942 se afla în ţară, în pauza de refacere dintre două campanii de bombardament împotriva sovieticilor. Iată ce declara, peste timp, chiar locotenentul comandor Sorin Tulea : “….. un grup de IAR-80-uri a trebuit să fie transportat, pe calea aerului, la Târgşor. Eram într-un «Savoia Marchetti», iar piloţii Costică Popescu, Virgil Chifulescu, Nicu Florescu şi Mihai Iliescu au zburat cu 80-urile, alături de mine, în formaţie de linie. Deasupra regiunii Branului, având ca fundal masivul Pietrei Craiului, cu ajutorul unui aparat Leica am făcut atunci o serie de diapozitive color care au ieşit excepţional. Clişeul a fost reprodus şi în alte lucrări, însă întotdeauna cu indicaţii total eronate”.
Sorin Tulea era nedespărţit de aparatului său de fotografiat Leica; din păcate, în data de 7 mai 1944 a fost răscrucea dramatică a destinului locotenentului aviator Sorin Tulea . A fost doborât de sovietici pe teritoriul României întro misiune de bombardament în zona Valea Seacă. Bietul nostru pilot s-a salvat sărind cu paraşuta prin hubloul de salvare al avionului său He 111-H6, nr.48. Cade pe un câmp între Trifeşti şi Miron Costin, frontul fiind la aproximativ douăzeci de kilometrii depărtare. Din această cauză populaţia rurală cu standardul de viaţă şi de cunoştinţe ale anului 1944 şi concursul cerut de jandarmi populaţiei “urmăriţi şi prindeţi pe paraşutişti,oriunde ar fi ei”, fără a le spune bieţilor ţărani că pot fi şi paraşutişti-aviatori români. Aşa se explică faptul că cei care erau pe câmp l-au considerat pe Sorin Tulea a fi spion sovietic. Cu ambele picioare rupte a suferit „la sol” un asalt de lovituri şi o adevărată dramă descrisă cu lux de amănunte în cartea “Amintiri din războaie neterminate “. Este lovit, maltratat şi deposedat de toate bunurile, inclusiv de aparatul Leica. Este salvat de doi tineri de la o baterie ACA din zonă care au recunoscut culoarea albastră a combinezonului şi gradul de locotenent de aviaţie, iar sub aspect medical primele îngrijiri salvatoare de viaţă i-au fost acordate de Sandu Ghica, care era student în practică la spitalul din Trifeşti . “ Ăsta e Sorin Tulea, am făcut împreună ski astă iarnă pe Postăvar” , a fost fraza decisivă a medicului în devenire Sandu Ghica. Au urmat doi ani de recuperare chinuitoare pentru Sorin Tulea. Cât despre aparatul foto , acesta a fost recuperat de jandarmi şi dat comandantului legiunii din Bacău. Ce destin ! În data de 24 iulie 1948 ajunge în temnițele comuniste , este eliberat în 1963 după mai bine de 15 ani de închisoare şi exilat practic în Lăteşti, un sat ridicat pentru deportaţii din Banat . Îşi întâlneşte în sfârşit fraţii, după 16 ani ! Ce destin !
“ Consider că mi-am făcut datoria şi către ţară, şi către cei care m-au crescut într-o anumită concepţie de viaţă, astfel ca să nu îmi fie ruşine când mă voi prezenta în faţa lui Dumnezeu pentru Judecata cea Mare.” citat Sorin TULEA
Nu vom putea cuprinde în cuvinte întreaga dimensiune tragică a aripilor frânte, dar este cert că eroii nu mor niciodată! Sorin Tulea, un învingător care a rămas în orice situaţie credincios principiilor sale şi adevărului istoric!
Eroii nu mor niciodată!
E.Arbănaş