S-a stins din viaţă aviatorul veteran de război Dan Stoian

Un veteran mai altfel s-a stins din viaţă

G.ral av.Dan Stoian  la Baza 95 Aeriană Erou cpt.av.Alexandru Şerbănescu Bacău

G.ral av.Dan Stoian la Baza 95 Aeriană Erou cpt.av.Alexandru Şerbănescu Bacău

 STOIAN Şt. Dan General de flotilă aeriană(R.), veteran de război, a plecat la flotila din cer în seara zilei de  24 august 2016. Sicriul cu trupul neânsufleţit este depus la mausoleul din  cimitirul Ghencea Militar. Ceremonialul de înmormântare va avea loc sambătă 27 august la ora 12.00. Stoian Şt.Dan s-a născut la 13 noiembrie 1919 în municipiul Iaşi. A absolvit Liceul Militar din Iaşi în 1939; Şcoala de Ofiţeri Aviaţie- secţia  naviganţi la Bucureşti-Cotroceni pe care a absolvit-o la 10 mai  1941 cu gradul de sublocotenent-aviator, calificat al 10-lea din cei 112 absolvenţi.A urmat  Şcoala de perfecţionare a pilotajului la Ghimbav-Braşov-1941, Ziliştea-Boboc 1941-1942- pilotaj  bimotoare şi pilotaj fără vizibilitate.

A luptat pentru reântregirea  hotarelor României Mari în cadrul  Grupului 5 Bombardament Greu, Escadrila 77, gradul locotenent aviator.

dan stoian  1942 la mansa Ju 88Pe front a activat astfel : 1942 -1943 Popeşti-Leordeni,bombardament greu în picaj.                                                 Începând din primăvara anului 1943 până la sfârşitul războiului (12 mai 1945) pilotul de bombardament Dan Stoian a luptat pe frontul de est,treritoriul naţional şi frontul de vest, din  Ucraina, Basarabia, nordul Moldovei, Transilvania, Ungaria până în Cehoslovacia. A efectuat 147 misiuni de bombardament greu în picaj şi la orizontală, precum şi de recunoaştere îndepărtată.

Cariera  militară a pilotului Stoian Şt.Dan a fost întreruptă de neaveniţii epocii  care l-au îndepărtat din armata , brutal şi fără scrupule, la  1 septembrie 1947  din cauza atitudinii ferme anticomuniste şi antisovietice. 

Pentru faptele sale de arme a fost distins cu :                                                „Virtutea Aeronautică” cu spade în clasele „Crucea de Aur” cu două barete şi „Cavaler” cu o baretă, „Coroana României” şi „Steaua României” cu spade şi panglică de „Virtute Militară” clasa V-a,”Crucea de Fier” germană clasa II-a şi clasa I, medalia sovietică „Victoria”, medalia „Eliberarea Cehoslovaciei”, Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”.

Dan Stoian  jpg Domnul General de fl. aeriană(r.) Dan Stoian a fost un exemplu viu de onestitate şi verticalitate. Nu s-a împăcat niciodată cu faptul că hotarele Romaniei Mari, pentru reântregirea cărora  s-au jertfit  şi camarazii săi, au rămas văduvite de Basarabia,Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa,răpite samavolnic de către vecinul nesăţios de la Răsărit!.. Pentru noi rămâne un model de patriot român, un militar desavărşit şi un pilot de elită al aripilor româneşti. Lucrările sale vor rămâne importante mărturii la scara istoriei pentru generaţiile viitoare.

Dumnezeu să-l odihneasca în pace!

sigla si insemnul  fundatieiE.Arbănaş

 

Posted in Articole, Comunicate, Info, Pagina de istorie | Etichetat , , , | Un comentariu

Fatidicul august ’44

August’44

Al Doilea Razboi Mondial a fost un conflict generalizat , a fost cel mai ucigator si distrugator razboi din istoria omenirii  care a provocat moartea a peste 70 de milioane de oameni plus răniţii care au ramas cu  infirmitati  grave pentru tot restul vieţii. Sub aspect material costurile  au fost de ordinul miilor de miliarde de dolari, iar cheltuielile cu reconstructia de dupa razboi sunt relativ cunoscute.

ONUOrganizaţia Naţiunilor Unite a fost fondata în 1945, ca rezultat direct al celui de-al Doilea Război Mondial,cu scopul de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului si cooperaraea şi respectarea dreptului internaţional.

În contextul evenimentului comemorativ care are loc in fiecare an la 18 august în memoria Căpitanului aviator erou Alexandru Şerbănescu şi a camarazilor din flotila din cer , vom arăta asaltul şi represaliile asupra Romaniei şi vom face o trecere prin pagina de istorie a fatidicului august’44 – anul de foc 1944- căruia aviaţia noastră slăbită tehnic si numeric trebuia să-i facă faţă.

Bombardamentele anglo-americane din perioada 4 aprilie–20august 1944, efectuateBucuresti 1944 asupra României, au fost cele mai mari care s-au executat vreodată asupra ţării noastre şi care au urmărit distrugerea unor importante obiective militare, economice şi administrative. „Prin scopurile propuse, prin amploarea loviturilor, cât şi prin efectele care le-au produs, loviturile aviaţiei angloamericane au constituit adevărate operaţii aeriene strategice.”

Ziua de 18 august 1944 a fost cea mai devastatoare;peste 1 000 de avioane au atacat România, cel mai afectat fiind Ploieştiul, o bună parte din oraş fiind distrus. Raidurile aeriene ale forţelor anglo-americane au continuat cu aceeaşi intensitate,teritoriul naţional fiind martirizat de exploziile bombelor inamice. Aliaţii deţineau controlul spaţiului nostru aerian. Cu dotarea din acel moment, bombardierele aviaţiei S.U.A. nu mai puteau fi oprite din drumul lor. Antonescu si Regele Mihai pe frontSituaţia militară a României era gravă şi lucrurile pe frontul de nord-est mergeau tot aşa de rău. Din cauza pierderilor mari, ţara nu mai putea face faţă războiului; alianţa cu Germania fusese necesară în anii din urmă. La începutul lui august 1944, camarazii noştri nu ne mai garantau nimic. Dovadă, bombardamentele atroce ale americanilor în cooperare cu aviaţia sovietică, devenită şi aceasta din urmă tot mai puternică şi mai bine înzestrată cu avioane moderne.

Primul atac din august ’44 s-a desfăşurat chiar în prima zi a lunii; au fost mitraliate din aer oraşele Buzău, Râmnicu Sărat şi Mizil. N-au scăpat de atac nici trenurile de călători, fiind mitraliaţi şi oamenii paşnici aflaţi la munca câmpului. Au fost doborâte de artileria antiaeriană română 10 avioane de bombardament americane.                                     La 4 august 1944, decolând din Italia, o formaţie de avioane de bombardament, însoţită de 50 de avioane P-38 şi „Mustang”, a pătruns în spaţiul aerian al ţării la orele 10.05 pe la Calafat, Slatina, Ploieşti, Buzău, Tecuci, Huşi spre Chişinău,iar o altă formaţie pe la Galaţi şi Cahul. În drumul lor, bombardierele americane au lansat bombe şi au atacat cu armamentul de bord aerodromurile de la Buzău (Drăgaica) şi Ziliştea, unde au incendiat la sol patru avioane germane. Au fost mitraliate din aer trenurile Buzău–Bucureşti şi Buzău–Nehoiaş, înregistrându-se morţi şi răniţi. Şi oraşul Râmnicu Sărat a fost mitraliat: două avioane americane au fost doborâte, unul a căzut la vest de oraş, iar celălalt pe teritoriul comunei Joiţa. poza4Grupurile 7 şi 9 Vânătoare au ridicat 16 avioane, Constantin Cantacuzino a doborât două avioane P-38. Bateria 150 A.A., comandată de locotenentul Ilie Pârvu, aflată în dispozitivul de apărare al oraşului Ploieşti, a doborât trei avioane inamice P-38 „Lightning.Germanii au pierdut un avion, având patru morţi şi trei răniţi.  În noaptea de 4/5 august 1944, la ora 22.30, o formaţie de avioane inamice venită din Iugoslavia, au survolat comuna Belinţ din judeţul Timiş, lansând bombe incendiare..             5 august 1944, la ora 15.15, o formaţie de 30 de avioane sovietice a bombardat oraşul Sulina, fiind răniţi 26 de soldaţi români, doi militari germani, precum şi un număr de câteva zeci de civili. La ora 16.00, avioane sovietice au survolat judeţul Covurlui, lansând manifeste în limba germană, iar o formaţie de 25 de avioane cu stele roşii pe aripi au lansat asupra oraşului Roman şi  împrejurimilor 90 de bombe.                                                          La 6 august 1944, avioane de vânătoare americane decolate de pe aerodromurile din Poltava, Piriatin şi Mirgorod, atacând trenuri, gări şi localităţi din Oltenia, iar 10 avioane sovietice au lansat bombe incendiare la Poenari-Roman,mitraliind satul Bâra. Au fost răniţi patru soldaţi români, trei germani şi mai mulţi civili. Au mai fost bombardate comunele Gâdiu şi Sagna, înregistrându-se mai mulţi răniţi. Avioanele inamice au lansat bombe asupra pichetului de grăniceri Georgescu de pe malul Mării Negre, precum şi teritoriul comunei Şagani-Chilia, înregistrându-se mai multe incendii. Au fost lansaţi paraşutişti în apropierea pădurii Titorman, judeţul Roman.                                                                                  În noaptea de 6/7 august 1944, avioanele sovietice au lansat bombe asupra comunei Vasieni-Lăpuşna şi gării din Româneşti, au fost incendiate două vagoane germane cu alimente, fiind ucişi doi soldaţi germani. Au fost bombardate şi localităţile Poenari, Valea Ursului şi Avereşti, din judeţul Roman, fără să se înregistreze pagube materiale sau victime, bombele căzând pe terenuri virane, la distanţe apreciabile de casele oamenilor.      In ziua de 7 august 1944 o formaţie de nouă avioane sovietice, cu simboluri germane pe aripi, a bombardat comuna Valea Rea din judeţul Vaslui, un soldat român fiind rănit.            În ziua de 8 august 1944, o formaţie de bombardiere americane, însoţită de avioane de P 51 Mustang,  jpgvânătoare, decolată din URSS, a atacat Buzăul şi aerodromurile din vecinătatea oraşului, continuându-şi zborul spre Capitală. La Buzău, avioanele inamice au bombardat cartierul Cazărmilor; bombele au căzut pe aerodromul de la Drăgaica, în apropierea Comandamentului Diviziei 5 şi în jurul cazărmilor Regimentelor 7 Artilerie şi 8 Dorobanţi. S-au înregistrat pagube materiale importante şi numeroşi morţi. Pe aerodromul de la Ziliştea au fost incendiate două magazii, trei hangare, precum şi atelierele Centrului de pilotaj, înregistrându-se şapte morţi şi nouă răniţi.Pe deasupra judeţului Brăila au zburat aproximativ 30 de avioane americane, s-au angajat lupte aeriene, fiind doborât avionul german Me 109 seria 3110,iar un alt avion german s-a prăbuşit pe raza comunei Însurăţei. Sublocotenentul av. Iordan, de la Flotila Buzău, şi-a salvat viaţa sărind cu paraşuta, după ce avionul său a fost incendiat în timpul luptei.Vânătorii noştri din Grupul 9 , cu aviatorii germani din grupul de vânătoare de la Mizil, au preluat  conducerea formaţiei deasupra Botenilor, la 4 000 de metri înălţime.                                                                                  Avioanele I.A.R. 80/81 nu mai participau la lupte, fiind retrase, aşa că întreaga aviaţie de vânătoare românească se ridica la 30 de piloţi şi la 20 de zburători germani, în vreme ce americanii veneau cu sutele. Aviaţia sovietică a bombardat, în noaptea de 8/9 august 1944, satul Bigara-Bucovăţul din judeţul Lăpuşna, şcoala primară a fost incendiată, iar un soldat român a fost rănit. Au fost bombardate şi localităţile Satul Nou şi Sârbi din judeţul Tutova, o casă a fost avariată.În ziua de 9 august 1944, avioanele sovietice au bombardat gara Buhăieşti din judeţul Vaslui, rănind trei soldaţi români, între care unul grav; au căzut bombe şi în satul Tăcuţa, fără să se înregistreze pagube sau victime.                                      În noaptea de ploiesti9/10 august 1944,  o formaţie de aproximativ 100 de avioane englezeşti, venite din Italia, au atacat oraşele Bucureşti şi Ploieşti. Bombele lansate asupra rafinăriilor „Astra Română” şi „Româno- Americană” au produs mari pagube; au fost lovite cartierele de locuinţe Bereasca, Teleajen şi Bucov. Artileria antiaeriană româno-germană a doborât 12 avioane inamice: nouă „Wellington”, două „Halifax” şi un „Liberator”.Avioanele englezeşti, în flăcări, au căzut în comuna Militari-Bucureşti, în apropierea localităţii Răzvad–Dâmboviţa, la Corbii Mari–Vlaşca, la Tamaş–Oracu(Ilfov) şi încă unul pe raza comunei Popeşti–Prahova. Avioanele sovietice au bombardat în această noapte comunele Ghermăneşti şi Tuluceşti din judeţul Tutova, precum şi localităţile Fântânele şi Andreşeşti din judeţul Bacău, fără să de înregistreze pagube sau victime. Între orele 22.30–0.30, avioanele inamice au survolat oraşele Craiova, Giurgiu, Ploieşti, Bucureşti, Buzău şi Braşov, fiind doborâte câteva bombardiere inamice cu patru motoare, unul a căzut în flăcări în apropiere de Regimentul 1 Artilerie Antiaeriană din Bucureşti, altul s-a prăbuşit în pădurea Gorgota din judeţul Dâmboviţa. Aviaţia sovietică a bombardat, în noaptea de 9/10 august 1944, satul Mărgineni–Bacău, avariind trei case, alte cinci bombe au căzut în apropierea  podului de fier de pe râul Bistriţa, pe care l-au avariat uşor, o altă bombă a căzut în apropierea satului Letea Veche din judetul Bacău.                           Represaliile împotriva României au continuat  şi în zilele următoare.                          În ziua de 10 august 1944,  o formaţie masivă de bombardiere americane a atacat zona petroliferă, agresorii pierzând şase avioane. Bombele au lovit Gara de Sud din Ploieşti, Uzina „Concordia”, spitalul orăşenesc, Moara „Ranetti”, străzile Nucilor, Cantacuzino,Calea Bucureşti, şoseaua Ploieşti–Blejoi, bulevardul Regele Ferdinand. Au fost bombardate şi localităţile rurale, printre care Ţânţăreni; exploziile bombelor au avariat grav 12 case, alte locuinţe au fost avariate în comunele Bărcăneşti, Telega,precum şi linia ferată Ploieşti–Ghighiu. 35Grupurile 7 şi 9 Vânătoare,dotate cu Me 109G, au încercat să se opună asaltului aerian cu puţinele lor avioane. Deasupra Buzăului a căzut ca un erou adjutantul av. Ioan Panaite,unul dintre cei mai buni vânători români din Flotila 1 Vânătoare.În noaptea de 10 august 1944, un avion inamic a survolat Brăila, aruncând trei bombe explozive; a doua zi, la ora 14.39, un P-38 „Lightning” a survolat la joasă înălţime oraşul Buzău, mitraliind populaţia.O nouă incursiune a bombardierelor americane a avut loc în ziua de 17 august 1944, când au fost bombardate oraşele Ploieşti şi Târgovişte, atacul soldându-se cu pierderi de vieţi omeneşti din rândul populaţiei paşnice.

17 august 1944. Avioanele americane sunt prezente şi  în această zi pe cerul însângerat al României. Şi-au ales bine ziua, întrucât din est începuse ofensiva sovietică a Frontului 2 Ucrainean.Din Grupul 9 Vânătoare au decolat numai avioanele disponibile şi, practic, numaiMe 109 G Dobran trei aviatori – căpitanul av. Alexandru Şerbănescu,căpitanul (r) av. Constantin Cantacuzino şi locotenentul av. Ion Dobran – au luat contactul cu adversarul în acea zi.Misiunile de bombardament au fost reluate de englezi care, în noaptea de17/18 august, au bombardat oraşele Ploieşti şi Târgovişte; trei avioane „Wellington”au fost doborâte. Culmea ignoranţei şi mai ales a nedreptăţii: Generalul Gheorghe Vasiliu îl acuza pe comandantului Grupului 9 Vânătoare de laşitate pe câmpul de luptă, dar Vasiliu n-a suflat un cuvânt despre pierderile mari suferite de această unitate aeronautică de elită. N-a pomenit nimic despre sacrificiul suprem al eroilor Tiberiu Vinca, Constantin Lungulescu, Alexandru Economu, Emil Bălan, Pavel Ţurcanu, Ioan Panaite sau Popescu-Ciocănel – care tocmai fusese înmormântat –, de faptul că aceşti eroi apăraseră cu vieţile lor tinere onoarea şi prestigiul aripilor româneşti într-o confruntare acerbă şi dureros de inegală. Ei, o mână de vulturi, au apărat ţara şi onoarea aviaţiei române cu preţul sacrificiului suprem şi, drept răsplată, acest Gheorghe Vasiliu îi acuza de laşitate pe cei câţiva zburători care mai rămăseseră în viaţă după mai bine de trei ani de război! Plus că dincolo de cei 30 de piloţi de vânătoare care puteau lupta pe Me109G, în rest nu mai era nimic. E clar că acest comandant, Gheorghe Vasiliu,numit pe criterii politice şi „uitat” în funcţie în plin război, fie nu conştientiza pericolul în care se afla ţara, fie nici nu-l interesa, făcând totul cât să fie în graţiile potentaţilor vremii şi, mai ales, ale nemţilor. Totuşi, înainte să se întoarcă la grup, contrar presiunilor germane şi ale generalului Gheorghe Vasiliu, un alt lider al aviaţiei noastre de atunci, generalul Gheorghe Jienescu, i-a cerut căpitanului av.Alexandru Şerbănescu să decoleze la alarmă, dar să evite angajarea cu inamicul, căutând dispersarea, aceasta pentru păstrarea vieţii lui şi a camarazilor săi. Această idee l-a afectat nespus de mult pe asul aviaţiei noastre care, era lucru ştiut, ţinea prea mult la onoarea sa de ofiţer aviator şi nu admitea compromisuri. Alexandru_Serbanescu_1944Pentru el, zborul, care reprezenta sublimul şi se contopea cu viaţa sa, era acum altceva: un drum de plumb, de unde nu ştia că nu se va mai întoarce la destinaţie – aerodromul! Poziţia asului aviaţiei naţionale faţă de camarazii săi, a fost următoarea: „Domnilor, aţi auzit ordinul şi, ca militari, suntem datori a ne supune.Deci, în calitate de comandant, vă ordon să executaţi ordinele întocmai… Eu personal mă înscriu în insubordonare şi declar în faţa domnului comandor… că nu execut acest ordin, acceptând să suport orice consecinţe! Rog însă pe domnul comandor… să amâie consecinţele până la terminarea acestei epopei. Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiască. Ordinul ne absolvă de legea marţială, recomandându-ne să fugim din faţa inamicului. Recunosc şi mă înclin în faţa bunelor intenţii şi a legitimităţii lui absolute şi pentru aceasta, în numele meu şi al dumneavoastră, mulţumim domnului ministru. Dar eu voi continua să lupt – de va fi nevoie, singur – până când sau cad, sau nu se va putea spune că în România n-a ieşit niciun român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia.”, a spus Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu în dimineaţa zilei de 18 august 1944.

18 august 1944, la ora 9.00, s-a dat prealarma. O escadră aeriană americană, formată din 119 bombardiere B 17, din Grupurile 2, 97, 99, 301 şi 463, primise misiunea să atace Rafinăria „Româno-Americană” împreună cu alte 83 de avioane tip B 24, din Escadra 55 Bombardament. O altă formaţie de 102 avioane B 24, din Escadra 304 Bombardament, avea ca ţintă Rafinăria „SteauaRomână”, puhoiul de bombardiere fiind protejat de 53 de avioane P-51 din Grupul 325 Vânătoare. O escadrilă de 12 B 24 din Grupul 98 Bombardament trebuia să atace Rafinăria „Creditul Minier”. A doilea val, format din 44 de bombardiere B 17 şi B 24, din Grupul 483 Bombardament, primise misiunea să atace Rafinăria „Dacia”. Numai deasupra Ploieştiului formaţia a cuprins 360 de bombardiere B 17 şi B 24 – din cele 1 000 de aparate participante la raid –, fiind protejată de 135 de avioane de vânătoare P-51, din Grupurile 31, 52 şi 325 Vânătoare.                                                 Comandantul Alexandru Şerbănescu şi-a strâns piloţii în jurul său şi n-a mai nominalizat pe nimeni să plece în misiunea de luptă, apelând numai la voluntari.A precizat că, dacă vreunulAlexandru_Serbanescu dintre subordonaţii săi simţea nevoia de a se retrage, nu era obligat să decoleze. Apoi, a rămas tăcut, aşteptând şi privind chipurile fiecăruia, încercând să le ghicească gândurile. Camarazii săi trecuseră prin prea multe situaţii dificile ca să se mai poată înflăcăra. Văzuseră multe nenorociri şi trecuseră prin situaţii limită, aşa că moralul cel mai ridicat nu mai putea ţine loc lipsei de piloţi experimentaţi şi de avioane moderne. Au decolat toţi cei 13 piloti ai Grupului 9 Vt. dar s -au  intors 12 . Pe drumul de plumb căzuse o stea!  18 august 1944 , a căzut o stea împlinindu-şi destinul. Din amintirea vieţii de pilot şi de soldat al aerului a căpitanului aviator Alexandru Şerbănescu, ca din cenuşa fierbinte a unui glorios înaintaş, va germina devotamentul zburătorilor de mâine, neclintiţi în faţa uraganului, a vijeliei şi a morţii.

Sfârşitul acestui vultur, la datorie, apărând onoarea camarazilor săi, a grupului şi a aripilor româneşti a îndurerat ţara,  dar şi  pe toţi zburătorii grupului  mai ales  sub prisma faptului  că  nu au reuşit să-şi apere comandantul. Totuşi, se mai pun câteva întrebări. Un oarecare răspuns îl găsim în  Jurnalul locorenetului Dobran , am avut şi avem incă privilegiul ca  an de an la fiecare eveniment comemorativ de la 18 august (dar nu numai),  in discursurile  rostite de generalul (r) Ion Dobran la mormantul comandantului său, să ne întalnim cu  marturii valoroase care ne descifrează ultima misiune a Grupului 9 Vânătoare sub comanda căpitanului Alexandru Şerbănescu,  actele de curaj şi faptele de armă ale zburătorilor grupurilor de vanatoare reliefându-ne,aşa cum a fost,  istoria aviaţiei a acelor ani de război .

DSCN1118

La acest eveniment Fundaţia Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu a evocat aviatia de vânătoare marcand implinirea a 100 ani de la înfiinţare.                                                        Tuturor participanţilor la evenimentul comemorativ  le-a fost oferită insigna „Romania – Aviatia de Vanatoare -100 ani”.

100 ani aviatie vt. ev. marcat la F.Av.Serbanescu

Material alcătuit şi prezentat de E.Arbanas                                                                         Bibliografie : Wikipedia.org; carţi şi documente din arhiva şi patrimoniul fundaţiei.

sigla si insemnul  fundatiei

Posted in Diverse | Lasă un comentariu

Comemorarea anuală – 18 august 2016

cavaleri Ord Mihai ViteazuÎn fiecare an la data de 18 august, ora 9.00 la Ghencea militar  are loc  comemorarea   Căpitanului  aviator,  erou  Alexandru Şerbănescu. Este mai mult decât  tradiţie, este un omagiu  adus aviatorilor  români în general şi de vanătoare în special, este  expresia elocventă a recunoştinţei în memoria celor care au apărat ţara cu preţul veţii , datoria faţă de patrie fiind  mai presus de orice. Este un eveniment anual comemorativ încărcat de semnificaţie, un prilej  aparte pentru români de a rememora încă o pagină de istorie  împreună cu „ultimul  mohican” zburător de elită al grupului  9 vânătoare, General-maior Ion Dobran.

Tudor GreceanuÎn anul 1991, ilustrul Comandor av. Tudor Greceanu, comandant al Escadrilei 48 din Grupul 9 Vânătoare în cel de al Doilea Război Mondial, prieten şi bun camarad  al căpitanului Şerbănescu,  într-o evocare emoţionantă  consemnată în amintirile sale, a spus  : 

„ Alexandru Şerbănescu a fost un model de luptător, de pilot, de camarad înAl_Serbanescu_1943 orice împrejurare, model de ofiţer şi de comandant. Unii au încercat să imite acest model, inimitabil şi unic, şi a ieşit o caricatură lamentabilă, căci o comportare model pretinde o structură interioară model şi aceasta nu este la îndemâna oricui.  Istoria aripilor româneşti nu s-a scris în oficinele puterii de o zi şi, pentru a-l parafraza pe Delavrancea, s-a scris la Prut, la Dalnic şi Tatarca, s-a scris pe câmpurile îngheţate de la Stalingrad, din Cotul Donului, la Taganrog, Mariupol, Stalino şi peste pustiul Gheniceskului şi Nikolaevului, şi pe pământul patriei, şi în Ardealul românesc, în câmpiile Tisei, în Tatra şi în Slovacia, luptând împotriva altei dictaturi .Unde sunt Vătămanu, Popişteanu, Vasiliu, Manoliu şi Codruţ, şi Igescu, şi Motiu, şi Liviu Mureşan, şi Vinca, şi Lungulescu, Radu Gheorghe şi Panait, şi atâţia alţii? Aripile lor s-au frânt, iar oasele lor zac uitate în colbul stepelor şi al uitării, prin steiurile munţilor încremeniţi, căzuţi la datorie pentru libertatea pe care n-au dobândit-o, pentru gloria pe care epigonii au transformat-o în ruşine.Mai suntem acum prea puţini şi fără glas, pentru a vă striga că noi l-am cunoscut, am zburat cu el, l-am iubit şi apreciat pe Alexandru Şerbănescu şi ne-am făcut un titlu de mândrie de a fi alături de el, încercând să fim cu el. Au trecut 47 de ani de când ne-am despărţit şi mulţi din cei ce atunci «au rămas», sunt trecuţi «dincolo», alături de cei viteji. Milu fără pereche, incomparabilul Mucenica, coechipierul cel mai preţios al lui Şerbănescu, şi Dârjan, şi Mitrică Encioiu, şi Ursachi, şi Bâzu, şi atâţia alţii la fel de bravi. Mă auzi, Dobrane? Şi tu, Galea, şi tu, Moacă Burileanu? Că Toni Duşescu nu mă mai aude şi nici Mici, şi nici Dan Scurtu, nici Emil Georgescu, nici Toma Lucian, nici .. nici… Dacă noi, dacă dumneavoastră, dacă ei, ce nu sunt aici, nu vom şti să cinstim memoria lui Alexandru Şerbănescu, nu vom avea niciodată dreptul să ridicăm fruntea în rândul popoarelor lumii, şi dacă nu avem acest drept, nu-l vom avea nici pe cel de a ne scrie istoria, şi neavând istorie, nu avem niciun viitor. Aduc pe această cale omagiul meu pios amintirii şi dragostei faţă de marele luptător, marele zburător pe Messerschmitt 109 şi marele om care a fost Alexandru Şerbănescu. Fie-i memoria veşnic cinstită! “

„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„`

av. Tudor GreceanuComandorul av. Tudor Greceanu, un model de demnitate, un aristocrat al suferinţei supus celor mai acerbe corecţii în temniţa de la Gherla, Aiud,… În 1964 s-au deschis porţile închisorilor şi pentru Tudor Greceanu .  Era conştient că urma  să trăiască în continuare în muţenie deoarece nu putea relata amintirile de razboi fără deturnări ale istoriei , or deturnarea adevărului era un lucru inacceptabil pentru el. A început consemnarea amintirilor sale abia în anul 1990 şi au fost notate  relatări şi interviuri ce i s-au luat pentru diverse publicaţii sau  discuţiile  libere pe care le-a purtat cu cei <prea puţini> care au avut privilegiul să-i treacă pragul casei din Bucureşti, o modestă  garsonieră situată la periferie.  După 1990  a putut să vorbească, dar prea puţini au vrut sau au ştiut să-l şi asculte!   Marele aviator EROU-MARTIR Tudor Greceanu la fel de dârz, patriot şi demn ca şi Alecu Şerbănescu ,  nu s-a încovoiat niciodată, nu a abdicat de la principiile sale chiar dacă  preţul plătit a fost incomensurabil sub toate aspectele. Comandorul av. Tudor Greceanu a plecat la escadrila din ceruri  pe 29 decembrie 1994.  De acolo de sus aviatorul Tudor Greceanu nu cere răzbunare, dar cu siguranţă ar vrea numai să se ştie despre ei  şi despre istorie aşa cum a fost .   Dumnezeu să-l odihnască în pace !

18 august comemorare  Comemorarea de la  18 august este   flacăra de veghe care nu se  stinge. Căpitanul Alexandru Şerbănescu i-a strâns într-un mănunchi de zburători eroi care au intrat în istoria aeronauticii, aducându-i neamului românesc un strălucit renume.

Omagiul nostru flotilei de vânătoare din ceruri!

Print

 

Posted in 18 august, Comemorativ, Diverse, Eveniment, Info | Etichetat , | Lasă un comentariu

Ziua Aviaţiei Române şi Sfântul Prooroc Ilie Tresviteanul

Bacau 2 iulie 2016 Fav20 iulie, zi cu dublă semnificaţie, religioasă şi spirituală – Sf Prooroc Ilie, dar şi Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, sărbătorită  odată cu patronul spiritual al aviatorilor români , militari şi civili.

Ziua Aviatiei Romane , aniversare unică pentru cei care si-au dedicat viaţa zborului, se sărbătoreşte  la  data de 20 iulie începând cu anul 2004.

Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul  sărbatorit, în fiecare an, pe data de 20 iulie,a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad (Israel). De la numele acestei cetati, avem si numele prorocului de Tesviteanul. A trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab. Potrivit traditiei, Sovac a vazut la nasterea lui Ilie, oameni imbracaţi in vesminte albe care il inveleau pe fiul său in haine de foc  şi ii dădeau să mănănce o flacară. Cinstea deosebita de care s-a bucurat Sfantul Ilie inaintea lui Dumnezeu, se vede in prezenţa sa pe muntele Taborului alături de Moise, atunci când Mântuitorul s-a schimbat la Faţă înaintea ucenicilor Lui.

Cu ocazia acestei sărbători speciale , de tradiţie şi de suflet pentru aviaţia română , urăm  mulţi ani cu sănătate  tuturor celor  care servesc  cu devotament şi credinţă  aripile româneşti!

sigla si insemnul  fundatiei

SLĂVIT  OSTAŞ

Albastrul de albastru e surprins:

Luminătoare cale se deschise

Eroului  înaripat ce, vise,

Xilogravă pe lumi de necuprins.

Acolo, printre blânzii heruvimi

Nemoartea întâlnit-a pe cărare,

Destinului zâmbi a împăcare

Râzând la gândul anilor sublimi.

Urmând nepreţuit si-ales Cuvânt

Şi  îndemnat de gânduri preacurate,

El, îţi uiitând a’ timpului erte,

Rodi fiori spre-al inimii încânt.

Briliante botezate-n rugăciuni,

A  Domnului îi preaslvi iubirea,

Nepreţul ce veşmântă a sa fiirea,

Extaz împărtăşind Sfintei Minuni.

Slăvit ostaş’n armata lui Isus,

Cucernicit în zboru-i alb spre Soare,

Un mit a încrustat în neuitare.

   (Maria Niculescu)

 

Posted in Articole, Pagina de istorie | Etichetat , | Un comentariu

Sfarsit de iunie – info program

    Miercuri 29 iunie 2016,ora 11.00 

  Centrul Cultural Jean-Louis Calderon, Bucureşti

Evenimentul lunar :  „Istoria ca o busolă”

În program:

100 de ani de la intrarea Romaniei în Primul Război Mondial

Bătălia de la Turtucaia  1-6 septembrie 1916

Proiecţie  film documentar :  In memoria celor cazuti în Primul razboi mondial

Retrospectiv :  cele mai recente evenimente

Semnal aparitia revistei “ Zbor spre Nemurire”, nr.5

coperta revistei

Memoria  trebuie reîmprospătată ,  altfel  poate fi definitiv ştearsă !

sigla si insemnul  fundatiei

Posted in Diverse | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Info eveniment cultural – istoric

Vă invităm : miercuri 25 mai 2016,ora 11.00la  Centrul Cultural Jean-Louis Calderon, Bucureşti

Eveniment cultural – istoric „Istoria ca o busolă”

În program: Repere istorice

Evocare -104 ani de la naşterea Cpt. aviator Alexandru Şerbănescu

Proiecţie  film documentar  consacrat evocării eroului aviator.

Aviator Alexandru Şerbănescu  –  reper şi model  pentru tanara generaţie;

prezentare  susţinută de un grup de studenţi de la aeronautică.

Identitatea romanească  ,,PATRIE, ONOARE,,DEMNITATE’’.

Memoria  trebuie reînprospătată ,  altfel  poate fi definitiv ştearsă !

Istoric despre Ziua Rezervistului Militar şi semnificaţia acesteia.

Print

Posted in Diverse | Lasă un comentariu

Alexandru Şerbănescu înainte de a fi zburător

104 ani  de la naşterea aviatorului  Alexandru Şerbănescu 

alexandru_serbanescu_1944.jpgS-a născut la 17 mai 1912 în com. Coloneşti, judeţul Olt. A fost mai întâi vânător de munte apoi un strălucit pilot de vânătoare. Ofiţer de carieră demn şi curajos, comandant de escadrilă în cadrul Grupului 7 şi comandantul Grupului 9 Vânătoare. În registrul istoric rămâne un ofiţer de  prim rang al Forţelor Aeriene Regale Române, situat în vârful piramidei zburătorilor români, o legendă adevărată, un zburător-artist, tulburător de profund, care a trăit frenezia cunoaşteri  temeinice a artei zborului, suferind cu melancolică luciditate de „ boala” perfecţiunii.

OFIŢER  LA VÂNĂTORII DE MUNTE

În dimineaţa de 1 iulie 1933, promoţia de absolvenţi de la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie „Principele Carol” din Sibiu era adunată în careul din curtea şcolii şi se pregătea să dea onorul comandantului. Pentru promoţia de ofiţeri 1933 era primul mare eveniment din viaţa lor. Aveau priviri luminoase, erau supli şi unul mai frumos decât celălalt. Reprezentantul  Ministerului Apărării Naţionale, participant la festivitate, a dat  citire Înaltului Decret Regal nr. 1931/1933, prin care absolvenţii erau înaintaţi la gradul de sublocotenent.

alexandru serbanescu vanator de munteSublocotenentul Alexandru Şerbănescu  încheia o  etapă distinctă în cariera sa militară. Absolvise Şcoala de Ofiţeri de Infanterie „Principele Carol” din Sibiu, situându-se printre fruntaşii promoţiei, clasându-se al 70-lea din 456 de elevi. Comandantul Batalionului de elevi, locotenent-colonelul Dumbravă, îl aprecia  pe tânărul sublocotenent Alexandru Şerbănescu: „Element foarte bun; îndrumat, va deveni bun , foarte bun ofiţer-instructor…”La 1 august 1933, sublocotenentul Alexandru Şerbănescu a fost repartizat la Batalionul 3 Vânători de Munte din Braşov, o armă de elită unde constituţia  fizică şi  aptitudinile sportive trebuia să fie excelente. Încă de la început, s-a impus în faţa subordonaţilor săi printr-o atitudine corectă, fiind apreciat în scurt timp pentru spiritul de camaraderie manifestat şi pentru puternica sa personalitate.Şi-a demonstrat buna pregătire obţinută în şcoala militară îndeplinind o misiune de recunoaştere, bine documentată, care a fost apreciată de şefii ierarhici. Cu acest prilej, a demonstrat că era un tânăr ofiţer rezistent la efortul fizic şi că era preocupat pentru a se perfecţiona în stăpânirea la perfecţie a cerinţelor armei respective.Mare amator de sporturi şi de drumeţie, îi lua pe subalterni, unul câte unul,pe cărări de munte greu de străbătut. Investigaţiile sale făcute cu această ocazie îi dădeau posibilitatea să afle cum urmau subalternii săi să acţioneze în  misiunile viitoare de luptă. Deşi epuizaţi după atâta efort, sublocotenentul Alexandru Şerbănescu, cu marea sa abilitate de a absorbi amănuntele, îi determina să meargă înainte şi să înveţe mereu câte ceva din aceste deplasări efectuate şi pe vreme bună, dar şi pe burniţă, ploi sau ninsori. Pentru caracterul său deschis şi spiritul de camaraderie a fost iubit de colegi şi subalterni.

În Foaia sa calificativă ,până la 31 octombrie 1933, locotenent-colonelul Gheorghe Constantinescu -comandantul Batalionului 3 Vânători de Munte , nota: „Sublocotenentul Şerbănescu face parte din noua promoţie, 1 iulie 1933. Prezentat la corp la 1 august 1933 şi repartizat la Compania 3. Am constatat că este un bun element, cu tendinţă spre mai bine. De un fizic rezistent şi viguros, poate suporta cu uşurinţă greutăţile unei campanii. Cunoaşte sporturile şi le-a practicat toată vara pe stadionul grupului. Posedă bune aptitudini militare. Nu mă pot pronunţa asupra culturii sale. Posedă bune cunoştinţe profesionale, cunoaşte bine regulamentul armei şi le aplică în mod judicios. Aplicat la studii, are tendinţa de a se manifesta lăudabil în această direcţie.”

În vara anului 1933, a făcut o documentare a itinerarului: Braşov–Satu Lung–Valea Gârcinului, cu foarte bune rezultate. Lucrarea sa, bine întemeiată, poate fi utilă Marelui Stat Major, care a ordonat aceste recunoaşteri. În perioada a II-a, a comandat Plutonul de puşcaşi şi mitraliere, dovedind alese calităţi de comandant.Conştiincios la serviciu, bun comandant, demn, leal, cinstit. Educaţie în formaţie. În general, sublocotenentul Şerbănescu promite a deveni un prea bun ofiţer. …, iar Comandantul Grupului 1 Vânători de Munte, colonelul Strat, nota:„De acord cu aprecierile comandantului de batalion. Sănătos, poate suporta greutăţile vieţii de munte. A luat parte la perioada de instrucţie a companiei, batalionului şi grupului, unde activitatea sa nu s-a putut urmări îndeaproape. Este nou în corp. Are calităţi în dezvoltare pe un drum bun….”

 În anul 1934, îndeplinea funcţia de comandant de pluton mitraliere, continuând să execute recunoaşteri, de data aceasta, în munţii Bucegi; subalternii săi demonstrând că au învăţat multe probleme de tactică de la tânărul lor comandant,folosind configuraţia terenului muntos în conformitate cu misiunea ordonată. În timpul iernii, în calitatea sa de comandant al Plutonului de puşcaşi, mitraliere şi mortiere, a instruit o grupă de elevi-instructori şi cel de-al doilea pluton de recruţi. S-a remarcat în privinţa unei conduceri bune a subunităţii, indiferent de greutăţile instrucţiei executată în munţi, în special în zona Gruiul Moghii, unde aplicaţia condusă de el cu subunitatea a obţinut un calificativ bun.Participând la manevrele din toamnă, sublocotenentul Alexandru Şerbănescu şi-a comandat bine subalternii, ceea ce i-a determinat pe şefii săi ierarhici să-l aprecieze ca fiind un bun ofiţer, foarte conştiincios şi muncitor, cu mari perspective în evoluţia carierei sale.

Foaia calificativă din perioada 1 noiembrie 1933–31 octombrie 1934 cuprinde frumoase aprecieri ale comandanţilor săi, începând cu locotenent-colonelul Gheorghe Constantinescu, comandantul Batalionului 3 Vânători de Munte, care nota: „Sublocotenentul Şerbănescu a îndeplinit funcţia de comandant de pluton mitraliere, comandând în bune condiţiuni în tot cursul anului. Posedă solide aptitudini fizice. Sănătos, rezistent, lucru dovedit în recentele manevre regale. A participat şi la recunoaşterea de ofiţeri din munţii Bucegi în iarna 1934. Apreciabile aptitudini în cadrul manevrelor, apreciază bine terenul şi-l utilizează ca atare. Cu sânge rece, iniţiativă, hotărâre şi perseverenţă.Inteligent, cu judecată clară, spirit de metodă şi observare clare. Posedă cunoştinţe profesionale suficiente pe care caută a le îmbogăţi continuu. Cunoaşte bine regulamentul armei pe care îl aplică judicios, lucru dovedit la cursul armei la şcoala ofiţerilor în corp, când ofiţerul a soluţionat bine toate situaţiile tactice în sfera sa de acţiune. În perioada de iarnă a instruit elevi-instructori ai companiei de mitraliere, dând bune rezultate. A instruit al doilea pluton de mitraliere de recruţi, în perioada I de instrucţie, reuşind ca prin predările sale să formeze un bun pluton de recruţi. La finele perioadei a obţinut bune rezultate, mai ales la instrucţia tragerei.

În perioada a II-a de instrucţie, atât pe zona de concentrare Bistra, cât mai ales la manevrele regale, ofiţerul a condus cât se poate de bine. A comandat pe rând: pluton de puşcaşi, mitraliere şi mortiere în toate exerciţiile de luptă de la Şcoala batalionului, obţinând bune rezultate. A lucrat şi la «inamic», precum şi exerciţii de releu. La manevrele regale a comandat tot timpul plutonul de mitraliere, atât în marş, cât şi în operaţiuni. Şi-a condus bine unitatea în cele mai grele împrejurări, cu toate vicisitudinile terenului şi timpului. În special la Gruiul Moghii intervenţia sa eficace a putut opri „inamicul” şi apoi a dat impuls infanteriei să atace. Într-un cuvânt, un prea bun comandant de pluton de mitraliere. Educaţie în formare. Are câteva lacune mai ales în atitudinea faţă de superiori, pe care şi le va retuşa pe viitor. Altfel, bun camarad, moral, cinstit şi drept. Îndeplineşte serviciul în bune condiţiuni. Conştiincios şi activ. În concluzie, sublocotenentul Şerbănescu esteun bun ofiţer şi va deveni un prea bun comandant, priceput şi bine pregătit.” La rubrica Notele şefilor ierarhici superiori, colonelul Strat adăuga: „De acord cu aprecierile comandantului de batalion. Cunoaşte regulamentele, pe care le aplică bine. Bun instructor. Conştiincios la serviciu, educaţie aleasă.”

Sublocotenentul Alexandru Şerbănescu a continuat să-şi desfăşoare activitatea la Compania de mitraliere până la sfârşitul lunii august 1935, participând şi la Şcoala ofiţerilor de corp, soluţionând în bune condiţii situaţiile tactice avute. A luat parte, în calitate de comandant al Plutonului de puşcaşi, mitraliere şi mortiere, la manevrele militare desfăşurate în zona localităţii Purcăreni, ca arbitru,dar şi ca „inamic”, activitatea fiindu-i apreciată pozitiv de comandanţii săi. Colonelul  Ionescu Sinaia, noul comandant al Grupului 1 Vânători de Munte, îl aprecia astfel: „Ofiţer prezentabil, sănătos şi cu aptitudini fizice dezvoltate. Ţinută ireproşabilă. A comandat în bune condiţiuni plutonul de mitraliere, fiind specializat în această direcţiune. Inteligent, cu multă putere de judecată şi cu memorie bună.Are cunoştinţele generale şi militare corespunzătoare gradului său şi pare a fi studios. Bun instructor de mitraliere. La aplicaţiunile pe hartă şi în teren s-a arătat priceput, vioi şi cu mult dor de a învăţa. Dă soluţiuni bune şi logice. Are educaţie militară îngrijită şi se prezintă bine în societate. Disciplinat, conştiincios şi punctual la serviciu. Sublocotenentul Şerbănescu este un ofiţer foarte bun.Rezultatele bune obţinute în activitatea sa n-au trecut neobservate şi, la recomandarea locotenent-colonelului Gh. Constantinescu, comandantul Scoala milit de infanterie Sibiubatalionului, sublocotenentul Alexandru Şerbănescu a urmat, în perioada 1 septembrie–31 octombrie 1935, cursurile Şcolii de Aplicaţie a Infanteriei. A fost un cursant model, aplecat spre studiu, astfel că la terminarea lui, colonelul Emil Bârzotescu,comandantul şcolii, a notat următoarele în Foaia calificativă a cursantului: „În acest timp ofiţerul a dovedit frumoasă putere de muncă şi interes pentru pregătirea sa profesională.”

Merită a  înainta !                                                                                                                            În perioada 1 mai–15 iulie 1936, a urmat cursul practic de specializare pe armă în cadrul Centrului de Instrucţie al Infanteriei, unde generalul Vladimir Stavrescu, comandantul unităţii, făcea următoarele aprecieri asupra cunoştinţelor profesionale şi aptitudinilor militare ale sublocotenentului Alexandru Şerbănescu:„Cunoştinţe profesionale bune aptitudini de instructor bune. Conduce bine plutonul şi compania. În concluzie: Bine pregătit.Foaia calificativă pe anul 1936 cuprinde aprecieri, făcute de colonelul N. Haşiganu, comandantul Şcolii de Aplicaţie a Infanteriei: Prezentabil, bine conformat, sănătos şi rezistent. Ţinută îngrijită. Aptitudini de instructor bune, conduce bine plutonul şi compania. Energic şi cu tact. Temperament liniştit, stăpân pe sine. Serios,munceşte din convingere şi cu mult folos. Perseverent la învăţătură. Concepţie sănătoasă şi caracter format. Inteligent şi cu judecată logică. Şi-a asimilat solide cunoştinţe profesionale. Se aplică bine la studii.  Disciplinat şi cu simţul datoriei format, cu prestigiu şi autoritate între camarazi. Foarte bun comandant. Are curajul răspunderii. Fire dreaptă. Element de încredere. Nu aşteaptă controlul. Demn şi moral, modest şi cu bune maniere. Duce o viaţă cumpătată, ştie să-şi aleagă mediul. Conduită foarte bună. A arătat un deosebit interes pentru pregătirea sa profesională. Punctual şi conştiincios la program.  Etate 24 de ani, sublocotenent la 1 iulie 1933. Nu are defecte sau pasiuni. Concluzii: Sublocotenentul Şerbănescu A. Alexandru are foarte bune aptitudini militare şi o educaţie militară aleasă. Ofiţer foarte bun necesar instituţiei. Foarte bine pregătit pentru gradul imediat superior. Merită a înainta.

Comandantul Batalionului 3 Vânători de Munte, locotenent-colonelul Constantin Baştan, consemna: „Sublocotenentul Şerbănescu Alexandru s-a prezentat la batalion la 1 septembrie 1936, după absolvirea Şcolii de Aplicaţie a Infanteriei, fiind repartizat ca ofiţer subaltern la Compania I. În tot timpul perioadei a II-a de instrucţie, a comandat plutonul de puşcaşi la toate exerciţiile de luptă cu compania, batalionul şi grupul, lucrând cu conştiinciozitate şi punând în aplicare cunoştinţele câştigate la Şcoala de Aplicaţie, cu bune rezultate.Are prestanţă în faţa frontului, foarte energic, îndeplinindu-şi serviciul cu multă pricepere. Bun camarad se interesează mult de ostaşii săi. Are curajul răspunderii, însă, câteodată, atitudinea faţă de superiori lasă de dorit. Bun trăgător cu carabina,puşca mitralieră şi grenada. Inteligenţă vie, având o imaginaţie bogată. Dornic de a se instrui, căutând mereu a-şi îmbogăţi cultura generală şi profesională. În concluzie, sublocotenentul Şerbănescu este un ofiţer de valoare şi-l propun: Merită a înainta”.

Colonelul Ionescu Sinaia, comandantul Grupului 1 de Vânători de Munte, avea de asemenea cuvinte de apreciere, astfel: „Ofiţer cu frumoase aptitudini fizice.Trage bine cu carabina şi arma automată şi aruncă bine cu grenada. Revenit la corp la data de 1 septembrie 1936, a primit comandă de pluton în CompaniaTot timpul perioadei de instrucţie a luat parte cu acest pluton la exerciţiile de luptă executate în jurul garnizoanei şi pe zona de concentrare a grupului, în zona Zărneşti–Bran. Cu această ocaziune a dobândit aptitudini militare dezvoltate, fiind priceput, hotărât, cu iniţiativă şi cu prestanţă în faţa trupei. Are cunoştinţe profesionale cerute gradului şi poate duce la bun sfârşit o misiune încredinţată. În privinţa educaţiei nu a lăsat nimic de dorit, afară de remarca făcută de comandantul său de batalion. Cred că a fost o greşeală incidentală, iar nu din obişnuinţă. Ofiţer foarte bun şi pregătit pentru gradul următor. Merită a înainta.

În cursul anului 1937, sublocotenentul Alexandru Şerbănescu a îndeplinit funcţia de comandant de pluton la Compania specialităţi. A luat parte la concursul de schi desfăşurat în cadrul Diviziei 2 Vânători de Munte, clasificându-se al doilea la „coborârea specială”. La aplicaţiile din munţi, din luna februarie 1937, a comandat plutonul alpin. În perioada I-a şi a II-a de instrucţie, a pregătit cu rezultate bune  plutonul alpin şi recunoaştere, executând, în luna septembrie, aplicaţii în munţii Bucegi, în cadrul Detaşamentului alpin-recunoaştere al Grupului 1 Vânători de Munte. La manevrele regale din munţii Cibinului a făcut parte din Detaşamentul alpin-recunoaştere al Brigăzii 1 Vânători de Munte, fiind apreciat pentru activitatea desfăşurată.Sublocotenentul Alexandru Şerbănescu a participat în anul 1937 la mai multe competiţii militare, obţinând rezultate remarcabile, ca de pildă la concursul de tragere pe Brigada 1 Vânători de Munte, unde s-a clasat pe locul 1 la tragerea cu grenade.Comandantul Grupului 1 Vânători de Munte, colonelul Petrescu Tocineanu,îl nota astfel în Foaia calificativă pe anul 1937: „Sublocotenentul Şerbănescu face parte dintre ofiţerii de nădejde şi de elită. Foarte sănătos şi rezistent, dotat cu însuşiri fizice care îl fac un desăvârşit schior şi alpinist. Inteligent şi cu judecată bună, este un ofiţer studios şi plin de râvnă a se instrui. Muncitor şi perseverent cu o aleasă educaţie, atât personală cât şi ostăşească. Foarte bun camarad. A instruit şi antrenat patrula de schi, ofiţerul a alergat personal cu ea. În perioada I a  a instruit plutonul de recunoaştere şi alpin cu cele mai bune rezultate. S-a distins în acţiunile de recunoaştere în Bucegi împreună cu plutonul său, de asemenea la manevrele regale unde a luat parte cu plutonul de recunoaştere în DetaşamentulBrigăzii Mixte în munţii Cibinului.

În concluzie: sublocotenentul Şerbănescu este un prea bun element, care dacă va continua pe drumul apucat, va avea cariera deschisă. Întrunind condiţiunile de vechime, stagiu şi capacitate, concluzionez că: Merită a înainta . La 24 ianuarie 1938, prin Înaltul Decret Regal nr. 260 a fost avansat la gradul de locotenent.

 În perioada de iarnă, a antrenat patrula de schi şi ştafeta Batalionului 3 Vânători de Munte, „la care a depus multă dragoste, pasiune şi muncă, reuşind să formeze o patrulă şi o ştafetă foarte bună, care, la concursul pe brigadă, în februarie a.c., s-a clasificat pe locul III. La concursul individual pe brigadă s-a clasificat primul la coborârea specială, unde a arătat un curaj extraordinar şi al patrulea la slalom”, se arată într-un document militar oficial al vremii. În luna februarie 1938, a luat parte la aplicaţiile de iarnă în zona de sud a localităţii Satu Lung, comandând plutonul de recunoaştere. Tot în perioada de iarnă a instruit Plutonul alpin-recunoaştere, dovedind alese aptitudini de instructor şi în special de foarte bun alpinist, folosind metode practice în predare. În cursul instruirii militarilor, „a dovedit multă dragoste faţă de soldaţi, a depus mult zel, rezultatele fiind dintre cele mai frumoase.În perioada a II-a de instrucţie, a pregătit Plutonul alpin al Batalionului 3 Vânători de Munte, luând parte la aplicaţiile executate în zona Poiana Postăvarul, comandând plutonul alpin în situaţii speciale, precum şi un pluton de puşcaşi, „dând dovadă că este un foarte bun comandant de unitate în teren, cu mult simţ tactic şi practic.” În perioada 20 septembrie–13 octombrie 1938, în cadrul unor aplicaţii în teren în zona Crişul Alb, munţii Codrului şi munţii Bihor, a comandat plutonul alpin, „dovedind o neîntrecută rezistenţă şi excelente calităţi de ofiţer de munte. Uneori a lucrat izolat în foarte bune condiţiuni, dând dovadă că se orientează perfect în teren greu, pe orice timp, executând cu succes însărcinările primite.” Colonelul Petrescu D. Tocineanu, comandantul Grupului 1 Vânători de Munte, nota următoarele aprecieri în Foaia calificativă pe anul 1938: „Locotenentul Şerbănescu este un ofiţer de nădejde şi de viitor… Şi în acest an a dovedit mari însuşiri pentru schi, a condus patrula şi ştafeta batalionului la concurs şi a reuşit să se plaseze primul la coborârea individuală şi al patrulea la slalom în Concursul pe Trupele de munte… Ofiţer cu multe resurse şi bine îndrumat. Atât în perioada I, cât şi în toamnă, la toate inspecţiile făcute am constatat temeinicia cu care acest ofiţer îşi îndrumează ostaşii. A dovedit reale aptitudini atât ca instructor cât şi în calitate de comandant. Plutonul său a adus reale servicii unităţii pe timpul aplicaţiunilor pe zona de concentrare a trupelor de munte. La Şcoala ofiţerilor pe grup, am remarcat la locotenentul Şerbănescu cunoştinţe solide şi mult interes pentru studiu. Lucrările sale au fost bine întocmite şi corespunzătoare. În concluzie: locotenentul Şerbănescu este un ofiţer de valoare şi care continuând pe acelaşi drum are un viitor deosebit .”

Alexandru Serbanescu vt de munteÎn perioada 1 noiembrie 1938 – 1 februarie 1939, locotenentul Alexandru Şerbănescu a fost detaşat, prin Ordinul de zi nr. 161/1938 al Comandamentului Grupului 1 Vânători de Munte, la Institutul Naţional de Educaţie Fizică, Secţia militară. În timpul cursurilor şi orelor practice, s-a remarcat datorită pregătirii sale fizice, mai ales la exerciţiile de gimnastică, dovedind şi mult talent şi aplicaţii la unele jocuri sportive. N-a terminat pregătirea, întrucât i s-a aprobat să urmeze Şcoala de observatori aerieni din cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii. Ca  vânător de munte, Alexandru Şerbănescu  a fost iubit de camarazi şi de soldaţii din plutonul său.Numele tânărului locotenent deja era cunoscut pentru performanţele sportive şi profesionale pe care le obţinuse; unii superiori nu-l priveau cu ochi buni pentru că, fiind oameni mici la suflet,  îl „digerau” greu, tocmai din aceleaşi motive pentru care camarazii şi ostaşii din subordine îl preţuiau. Pe acei „Moş Teacă” i-a deranjat spiritul lui critic care s-a dovedit just faţă de rutina militară şi faţă de ordinele date superficial, multe din ele greşite, toate acestea făcând ca în repetate rânduri să fie detaşat de la o subunitate la alta. Locotenent-colonelul Dimitriu, comandantul Batalionului 3 Vânători de Munte, prin Ordinul de zi nr. 87/1939, îi aprobă cererea pentru a urma Şcoala de observatori aerieni din subordinea Centrului de Instrucţie al Aeronauticii.

Aşa se face că între 1 februarie şi 31 iulie 1939, lt.Alexandru Şerbănescu a urmat cursurile acestei şcoli pe care a absolvit-o , fiind clasificat al 29-lea din 76 de ofiţeri-elevi promovaţi, obţinând astfel brevetul de observator aerian. Spiritul de prietenie, de emulaţie sportivă şi sinceră camaraderie explică de ce locotenentul Alexandru Şerbănescu s-a simţit atât de bine în mijlocul aviatorilor.

Comandantul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii a notat în Foaia calificativă a locotenentului Alexandru Şerbănescu, pe timpul de la 1 februarie – 31 iulie 1939, următoarele: „A dovedit frumoase calităţi pe tot timpul practicei misiunilor, executând 22 h 40 minute de zbor în 39 misiuni din care: 4 misiuni de recunoaştere, 4 misiuni-foto, 6 misiuni de legătură cu artileria, 2 misiuni de legătură cu infanteria, 4 ascensiuni cu balonul, 4 misiuni de navigaţie, 6 misiuni de trageri cu mitraliera-foto şi treceri la verticală, 9 misiuni de trageri cu bombe şi 4 misiuni de aclimatizare…. A fost brevetat observator aerian prin Ordinul de zi nr. 78/1939 al Forţelor Aeriene. Poate fi întrebuinţat în bune condiţiuni în misiuni de război cu rezultate bune.”

 Chemarea înălţimilor albastre.                                                                                           De la vânător de munte la  aviator de vânătoare

A iubit arma vanatorilor de munte dar se simţea atras de chemarea înălţimilor albastre şi avea vocaţie spre aviaţia militară.Aşa se face că, între 1 noiembrie 1939 şi 1 aprilie 1940, Alexandru Şerbănescu va urma Cursul tehnic complementar de aviaţie. Programa de învăţământ era încărcată atât ca număr al disciplinelor de studiu, cât şi, mai ales, ca volum de informaţii noi, de specialitate. Sunt lesne de observat cel puţin două aspecte privitoare la disciplinele de învăţământ:  caracterul politehnic pe care îl aveau mai mult din jumătate dintre cursuri si  evantaiul larg al cursurilor ajutătoare de cunoştinţe militare generale, strict necesare unui aviator militar. Se amintea mereu un mai vechi dicton rezultat din practica îndelungată: „Zboru-i zbor, cartea-i carte, una fără alta nu se poate!Aici, Şerbănescu a obţinut medii bune, fiind clasificat la 15-lea din 32 de absolvenţi. Comandantul Şcolii de Ofiţeri de Aviaţie „Regele Carol al II-lea” îl nota astfel:„Frecvenţă regulată, ţinută îngrijită. A depus interes pentru cursuri. Element necesar armei în care a intrat.”

 La 1 aprilie 1940, la vârsta de 28 de ani, a început cursul de pilotaj. Unii sceptici l-au privit cu neîncredere, fiind „bătrân” pentru a zbura pe avioane de luptă şi, în plus, un „neofit”, adică venea în aviaţie dintr-o altă armă, una terestră. Aşa au crezut ei, dar locotenentul Alexandru Şerbănescu va demonstra contrariul, că la acea vârsta va deveni un foarte bun pilot militar, ţinând cont că avea deja o carieră în spate, că era călit cu greutăţile, iubea tot ceea ce era frumos, iar dorinţa de a zbura nu era altceva decât atracţia lui nativă pentru aşa ceva, socotind că zborul reprezintă perfecţiunea frumuseţii, a sublimului. Pentru îndeplinirea acestui ţel trebuia să lupte cu mentalităţile, unele dintre ele păstrate dintr-o epocă apusă.  A învins dorinţa acerbă de a zbura!

Alexandru Şerbănescu născut să fie aviator !

Personalitatea căpitanului aviator Alexandru Şerbănescu, perseverenţa, stăpânirea de sine Al_Serbanescu_1943şi cunoştinţele deosebite acumulate la infanterie şi prin cursuri diferite  au fost puse în valoare în toată activitate sa, iar deciziile pe care le-a luat pe front, la Karpovka, în zilele de 20–23 noiembrie 1942, demonstrează pe deplin  calităţile de comandant în condiţii tragice.  Fără măsurile luate la ordinul lui, nu se mai salvau avioanele şi oamenii din încercuirea de la Karpovka. În esenţă, asul aviaţiei naţionale în anii celui de-al Doilea Război Mondial a fost  un OM de ONOARE, de mare CARACTER   şi un desăvârşit ofiţer de carieră. 

A consemnat ,

E.Arbănaş

sigla si insemnul  fundatiei

Posted in 17 mai, Articole, Pagina de istorie | Etichetat , , , | Lasă un comentariu