Istoria ne priveşte …

,,…Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului.               Fără cultul trecutului, nu există iubire de țară”. Mihai Eminescu

                              “ Am visat aripi şi mi le-am trăit”                                                           General-maior (rtr.)veteran de război Ion DOBRAN

Pierderea multor camarazi de arme în condiţiile tragice ale războiului i-au marcat profund pe cei care au supravieţuit frontului şi epurărilor ce au urmat pentru majoritatea ofiţerilor  după terminarea războiului. Domnul Dobran a vorbit în general mai puţin despre faptele sale, sau dacă a vorbit în diferitele interviuri la care a fost solicitat să răspundă în ultimii ani, întotdeauna a amintit de grupul din care a făcut parte, despre luptele aeriene unde un camarad sau altul a repurtat o victorie sau a căzut eroic în luptă cu inamicul. Să-mi fie iertat, dar e cam greu de întalnit o asemenea abordare ! Ca o paranteză, am întâlnit un aviator care pretindea că la Stallingrad “nu a fost ălă, nici ăla nu a fost,…” deşi documentele de arhivă şi istoricii îi contraziceau afirmaţiile.Un neavizat putea crede că a fost numai respectivul pe front ! Doamne fer’, cum ar spune maramureşeanul.

Brevetat la Ghimbav ca pilot de vânătoare  pe avionul P.Z.L.11, trebuie precizat că pentru brevetare a efectuat zboruri pe IAR 27 şi Nardi 15, aproximativ 40 de ore în 300 de zboruri. După obţinerea brevetului (1941) , o parte a anului umător  începând din  mai până în octombrie 1942 a activat la Centrul Divizionar de Instrucţie despre care domnul Dobran păstrează amintiri nu tocmai plăcute, dar în scurta perioadă la acel centru în cadrul Grupului 9 Vânătoare, Escadrila 48 a zburat pe primul avion de război -IAR-ul 80. Era un tip de avion drag aviatorilor şi nouă românilor,o mândrie românească (ce păcat că nu avem nici-un exemplar original la muzeu). În primăvara şi vara anului 1944 avioanele IAR 80 erau depăşite, considerate “ coşciuge zburătoare, dureros , dar adevărat “ după spusele domnului Dobran. IAR-ul 80 zburat de sublocotenetul av. Ion Dobran purta nr.137, iar grupul avea ca emblemă trifoiul cu patru foi pe fuzelaj.

22-ul  locotenetului Dobran

Locotenentul aviator Ion Dobran, avansat la acest grad în 23 martie 1944, a parcurs tot războiul cu avionul Messerschmit 109, faimos avion de vânătoare până la apariţia Mustang-ului nord-american. Unul din avioanele Me 109 G zburat de aviatorul Dobran purta nr. 22  de care era legat “ca de un frate”. Din aprilie 1944 Grupul 9 Vânătoare revine în ţară pe aerodromul de la Tecuci şi aerodromul de lucru Bacău. Capitala era cumplit bombardată de aviaţia americană, Ploieştiul şi ţara erau sub asediu, aviaţia noastră începea să fie depăşită tehnic, piloţi din ce în ce mai puţini…Cu ce şi cum să faci faţă ! Au luptat până la epuizare, au căzut eroic pentru ţară . Cineva cerea cândva, într-un moment probabil de gravă eroare, un document  doveditor în care să fie scris că aviatorii din acel dezastruos război erau şi EROI ! dar asta e o altă poveste.

Finele lunii  aprilie 1944, aviatorul Dobran melancolic  şi trist ,“norii stau cortină de plumb şi apasă peste bucurii”scria lt.Dobran în Jurnal, parcă ar fi fost una din zilele cenuşii bacoviene. Scriind acest articol în onoarea domnului Dobran,  gândul mă poartă la poemul lui Bacovia:

Lacustră

De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând…
Sînt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.

Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-același vremuri mă găsesc…
Și simt cum de atâta ploaie
Pilonii grei se prăbușesc.

De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând…
Sînt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.

În acea stare de tristă melancolie a tânărului locotenent şi încercatului aviator , îi vine în minte să inscripţioneze G-ul 22 « Panta rei/totul curge ». În eterna curgere, 6 iunie 1944 a fost zi glorioasă, chiar cu noroc pentru lt.Dobran, dar şi fatidică pentru  dragul lui avion 22.Tecuci, alarmă la americani, decolează  avându-l coechipier pe  aviatorul Panait. Formaţiile de avioane americane şi bombardierele afectaseră substanţial ora ;ul Galaţi, aerodromul şi o zonă a căii ferate. Aviatorul Dobran rămâne mult în urma celulei pentru că vede o patrulă de patru Mustang-uri cu bot roşu. Este singur, sinucidere curată, dar  totuşi atacă , ne spune domnul Dobran. Loveşte unul dintre Mustang-uri şi îl vede cum scoate fum, îl urmăreşte cu privirea cum pierde din înălţime, apoi îl părăseşte pentru că se vede urmărit de ceilalţi trei. Inevitabil este lovit de  proiectilele « slobozite » de  unul din cele trei Mustang-uri rămase. Ca prin minune locotenentul Dobran scapă ! a aterizat într-o cultură la Bolgrad, aviatorul nostru a scăpat datorită blindajului din spatele scaunului în care  s-a oprit unul din proiectile, dar « 22-ul lui » a fost distrus. Avionul lui drag şi-a făcut datoria ! Avea să afle mult mai târziu că pilotul Mustang-ului american care l-a doborât şi i-a distrus avionul era Wazne Lowry, iar cel pe care îl « ciuruise » Dobran era , nimeni altul decît lt.av.Barrie Davis , colonelul american de mai târziu cu care Generalul Dobran s-a întâlnit la Bucureşti în 23 ianuarie 2010, o poveste minunată care are şi acesta istoria ei de început  la Muzeul Aviaţiei.

~  ~  ~

Incerc să îmbin în articolele acestea aspecte mai altfel din viaţa locotenentului Dobran, generalul aviator de azi, căruia îi dedic  tot ce alcătuiesc în cele prezentate, şi oricui este interesat, considerând că la vârsta de o sută ani şi o sănătate pe măsura vârstei ar fi obositor să ne asculte de la un microfon, iar dumneavoastră cei care citiţi aceste articole aţi fi poate mai săraci. Despre legeda vie,  general –maior (ret.) Ion Dobran cu siguranţă vor curge multe pagini, însă este important ca istoria să fie prezentată aşa cum a fost.

Să vin  mai încoace , cum spune uneori domnul Dobran,  adică în 2008 , aniversat la 30 ianuarie de fundaţie la împlinirea  vârstei de 89 ani.  Merg mai departe, la data de 5 iunie 2008 , domnul Dobran ne însoţeşte la Coloneşti, Olt, comuna natală a căpitanului Alexandu Şerbănescu, pentru a participa la desvelirea  monumentului “ trepte spre cer” ridicat prin efortul comun al fundaţiei, al meu personal şi al primăriei comunei. Ne-au fost alături forţele aeriene şi unităţile militare de la Ziliştea –Boboc care au asigurat ceremonialul militar, invitaţi, membri şi nemembri ai fundaţiei, istorici, redactori, ziarişti din Basarabia, câţiva scriitori, paraşutişti ai  Aeroclubului din Piteşti care au uimit oltenii cu saltul lor, iar copii au fost în extaz!  Un total de două autocare  a câte 52 locuri,plus comunitatea locală. Domnul general Dobran a vizitat cu acel prilej şi Şcoala Gimnazială Aviator Alexandru Şerbănescu. Minunat, frumos, deosebit, dar dincolo de toate acestea cred că este momentul să spun ( nu-i aşa, modestia poate fi uneori prostie) că la propunerea  fundaţiei  adresată  Şefului Statului Major al Forţelor Aeriene am solicitat ca unui număr de şapte persoane, pe care le-am considerat personalităţi în domeniul aviaţiei, să le fie conferită Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene. Propunerile au fost aprobate, printre acestea fiind Cornel Marandiuc şi domnul General de flotilă aeriană (Rtr.) veteran de război Ion Stratulat Dobran. Şi a fost să fie în anul 2008!

 

 

 

 

Desigur, cu prilejul acestui eveniment aniversar « Dobran 100» domnia sa va primi distincţii pe deplin meritate  şi alte lucruri pe post de cadouri, zeci de interviuri, o avalanşă peste suta de ani a dumnealui, dar încerc prin aceste articole să îmbin trecutul cu prezentul, date biografice şi activitatea pe front, pe care le îmbrac într-un stil narativ absolut verosimil.

Datele sunt selectate din discuţiile înregistrate, purtate  cu domnul Dobran de-a lungul timpului şi din  discursurile  domniei sale rostite de la pupitrul fundaţiei la diferitele evenimente, iar pozele sunt din arhiva fundaţiei.

Eleonora ARBĂNAŞ

 

Reclame

General-maior (Rtr.) aviator Ion Dobran

Istoria ne priveşte …pe toţi

Timpul şi  vremurile  au închis fără voia noastră dreptul de a exprima recunoştinţă  şi de a cinsti aşa cum se cuvine memoria eroilor noştri şi eroii de lângă noi. Datoria noastră a fost şi va fi să nu uităm de ei. Şi nu am uitat, ne-am exprimat şi le-am făcut cunoscute faptele atât cât am putut să cuprindem în programele noastre, am promovat istoria aripilor frânte, unii dintre noi chiar şi atunci când sistemul politic nu permitea să vorbim despre ei, despre zburătorii eroi ai forţelor aeriene române din perioada războiului.

Fundaţia “Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu “ încă de la înfiinţare a dus o muncă asiduă pentru promovarea aviatorilor din cel de-al Doilea Război Mondial. Încet, încet am „izbutit” să urnim bulgărele uitării prin sute de activităţi la care am invitat civili şi militari activi şi în rezervă, instituţii militare şi civile, presa din domeniu care nu prea era interesată de subiect, alte organizaţii şi oricine a dorit să participe a putut să o facă. Am început să-i evocăm pe cei plecaţi şi să-i aniversăm pe cei rămaşi lângă noi.  În 2008 l-am aniversat pe domnul Dobran şi de atunci în fiecare an. La fiecare eveniment aniversar am promovat câte o pagină de istorie despre acei aviatori care au luptat în dramaticul război, pagină “depănată” de domnul General Ion Dobran în cadrul festiv organizat de Fundaţia  Şerbănescu.Domnia sa este lângă noi toţi ca purtător de stindard al aviaţiei de vânătoare (din acea perioadă grea pentru armată şi ţară) şi glasul camarazilor săi pe care nu i-a uitat niciodată. Atât cât i-a permis vârsta şi sănătatea ne-a fost alături la evenimentele deosebite aniversare sau de evocare a camarazilor săi plecaţi la ceruri, ne-a însoţit la şcoli, la Coloneşti,la Bacău,la Vipereşti-Ruşavăţ şi este  nelipsit de la comemorarea  anuală din 18 august a Căpitanului aviator erou Alexandru Şerbănescu, comandatul Grupului 9 Vânătoare în anii celui de –al Doilea Război Mondial. Pentru noi a fost şi este un privilegiu oferit de fiecare an care trece , de timpul care ne îngăduie să-l avem alături şi ştim că uşa casei sale ne este deschisă  întotdeauna.

                   Programul debutează cu acestă prezentare:                                                   General-maior (Rtr.), veteran de război – Ion Dobran  la centenar

                            “ Am visat aripi şi mi le-am trăit”                                              

Generalul-maior Ion Dobran s-a născut pe 5 februarie 1919 în comuna (Vrăneşti)Văleni-Podgoria, judeţul Argeş unde a făcut primele clase. La Bucureşti  a terminat ultimele patru clase la Şcoala de băieţi Bucureşti, zona Calea Griviţei. Încă de pe atunci  avea o pasiune dominantă pentru mecanică. Parinţii  săi au văzut în el un copil neastâmpărat şi ca să îl disciplineze  l-au lămurit că Liceul Militar “Mihai Viteazul”din Târgu Mureş ar fi cel mai potrivit. Ştiţi ce le-a spus neastâmpăratul copil Ion Dobran? „Mă învoiesc să merg acolo numai dacă, după terminarea liceului mă lăsaţi să mă fac aviator”. Şi, s-a făcut aviator  urmând Şcoala de Ofiţeri Aviaţie Cotroceni, brevetat ca pilot de vânătoare în toamna anului 1941. A fost încadrat în nou înfiinţatul Grup 9 Vânătoare din Flotila I Pipera. La 1 ianuarie 1942 a fost mutat la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie-Centrul de perfecţionare  Ghimbav .La sfarşitul lunii martie a anului 1943 a plecat la Tiraspol, dincolo de Nistru unde s-a perfecţionat pe avionul de vânătoare Messerschmitt Me 109 G intrând în campania din est în august 1943. Pe front a luptat  în 340 de misiuni la inamic şi a avut 74  lupte aeriene , 10 victorii omologate şi una la sol. A fost citat de două ori prin Ordine de Zi ale Corpului 1 Aerian Român pentru „spiritul de sacrificiu, curajul şi deosebita pricepere dovedite în luptele aeriene”. A primit decoraţii militare printre care  „Virtutea Aeronautică”, „Coroana României”, „Steaua României. Locotenentul Ion Dobran a fost  participant activ la războiul aerian din cea de a doua conflagraţie mondială. A parcurs toate episoadele războiului şi toate etapele sistemului politic. A făcut parte din  Grup 9 Vânătoare  – Aviaţia  Regală Română. La întoarcerea în ţară (31 iulie 1945) de pe Frontul din Vest, aviatorii noştri nu au fost aşteptaţi de nimeni.Erau deja consideraţi paria noului sistem politic. A zburat pe avioanele NardiFN305,Fleet  F10G,PZL11,IAR 80,Heinkel He 112, Potez 25,IAR 27,Fiesler şi Messerschmit Me 109  E,F,G.       A activat în aviaţia militară pănă la data de 12.04.1952  când a fost trecut în rezervă cu gradul de maior obţinut în 7 iunie 1950. S-a calificat ca  strungar la Uzina Timpuri Noi din Bucureşti unde a lucrat până în anul 1966, an în care a revenit la manşă ca pilot şi comandant de bord la Aviaţia Utilitară, apoi pilot aviaţia civilă la TAROM unde a zburat IL 14. A ocupat funcţia de inspector  navigaţie pănă în anul 1976 cănd s-a retras din activitate.

Decenii la rând, unii istorici civili sau militari au fost puşi în situaţia să prezinte numai  campania din vest „uitând” pur si simplu că armata română a luptat trei ani în est.Apoi nu s-a mai vorbit „neam” despre ei. Vidul creat de istoriografia prosovietică şi comunistă a fost administrat şi după 1989 în “degringolada postrevoluţie!”lovită de aceeaşi stranie amnezie mulţi ani după.Astfel, memoria ostaşilor români şi chiar demnitatea naţională a fost în continuare umbrită, ştirbită, călcată în picioare prin mistificare, poate nu din rea voinţă, poate din oarecare ignoranţă sau teama profund cuibărită în conştiinţa unora… Nu generalizez şi nici nu deţin vre-o evidenţă,dar am constatat că nu era bine primită o astfel de memorialistică. Astăzi nu mai putem vorbi despre asta, dar putem obseva că unele apariţii editoriale conţin date cel puţin eronate. Domnul Ion Dobran, născut la data de 5 februarie 1919, a fost ignorat multă vreme, recunoştinţa în plan public lăsându-se aşteptată chiar dacă în conjunctura dată de anul 1990, în octombrie a primit gradul de colonel. Abia în anul 2000 a fost avansat onorific la gradul de general de flotilă aeriană, iar gradul următor de general-maior a fost acordat în anul 2012, anul centenar Şerbănescu.Despre acest aspect al ignoranţei ar fi multe de povestit mai ales în anul acesta când domnul Dobran împlineşte o sută de ani, dar avem o aniversare, iar acest articol are alt rol, acela de a cunoaşte un erou veteran de război care va împlini vârsta de o sută de ani. Evenimentele  de cinstire  a  simbolurilor nu este o paradă ca să te vadă lumea, înseamnă să ai credinţă în valorile neamului, credinţă de la care noi nu am abdicat  în nicio  situaţie.Sunt reperele şi modelele noastre de demnitate, de onoare şi de curaj.  

E.Arbănaş

 

 

Istoria ne priveşte …pe toţi

Info program

Anul acesta  vom derula  programul denumit “Istoria ne priveşte …pe toţi”  care va cuprinde o serie de activităţi  dedicate  evenimentului aniversar          “ Aviatorul Ion Dobran  – 100 ani ” , grupurilor de vânătoare ale aviaţiei regale române , evenimentului comemorativ “Erou Căpitan aviator Alexandru Şerbănescu -75 ani de la ultima luptă aeriană” şi alte evenimente din aceeaşi sferă a programului pe care le vom face cunoscut cu speranţa că prin dăruirea şi munca noastră  promovăm o parte a istoriei aviaţiei  şi ne manifestăm respectul  faţă de valorile trecutului  fără de care nu poate exista demnitatea unei naţiuni.  Sperăm să vă avem alături pentru că nu-i aşa ,          “ Istoria ne priveşte …pe toţi”

E.Arbănaş

 

A plecat Năică Ionescu

Azi, 3 ianuarie 2019, l-am condus pe ultimul drum pe domnul Ionescu Năică. S-a născut la data de 18 august(declarat  ca fiind născut pe 25 august)1933. A plecat la ceruri în noaptea anului nou în jurul orei două. A visat toată viaţa să zboare, dar visul i-a fost frânt în anii ‘50, ani de tristă amintire pentru români. A fost dat afară din Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie,Tecuci din cauza sistemului politic opresiv  instaurat în România după cel de-al Doilea Război Mondial. În perioada căt a urmat şcoala a “ apucat” să zboare pe avioanele Fleet, Nardi şi Iak-11. Aripile i-au fost frânte din motive “politice”. Ne putem imagina ce o fi simţit tănărul pilot în devenire! A urmat un alt drum în viaţa profesională, dar nu a încetat să iubească zborul toată viaţa. A plecat la ceruri servind aviaţia în cadrul organizaţiilor din domeniul aeronautic, dar şi adiacent din zona paraşutismului. A fost un excelent membru al Fundaţiei Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu, A.R.P.I.A. Bucureşti şi A.N.P.R . Pentru devotamentul său i-au fost conferite numeroase diplome şi însemne ale organizaţiilor din care a făcut parte. Ultima distincţie care l-a bucurat nespus de mult a fost medalia aniversară “ Ionescu Năică-85 ani” conferită de fundaţia noastră şi insigna centenar . Prezent în fiecare an  la tradiţionala comemorare din data de 18 august a Căpitanului aviator erou Alexandru Şerbănescu , la finalul evenimentului comemorativ de la Ghencea Militar îi spuneam domnului Ionescu Năică “ la mulţi ani!” deoarece data de naştere a sa o considera pe cea din 18 august 1933. Am fost onoraţi că ne-a fost alături la toate activităţile fundaţiei şi la evenimentele deosebite la care am fost parte de 1 Decembrie la Bacău ( Baza 95 Aeriană Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu şi Cimitirul Eroilor) ,Coloneşti ( desvelirea monumentului Trepte spre Cer şi centenar Şerbănescu ),Vipereşti (placa comemorativă în memoria eroului) şi Bucureşti . A trăit frumos, a clădit o familie alături de soţia sa timp de 60 de ani(copii,nepoţi şi strănepoţi), a oferit tot ce a putut la fel de frumos, cu modestia omului de bun simţ şi o trăire profundă pentru aviaţie.              Îl vom păstra în suflet pe “nea Năică” şi în cartea de onoare a fundaţiei.                    Condoleanțe familiei ! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

E.Arbănaş

NOUL AN 2019

Vă dorim ca anul ce vine să vă fie plin de bucurii, iubire,sănătate şi împliniri,iar veşnica speranţă de mai bine să devină realitate pentru               toţi românii.

La Mulţi Ani!

 

Colind

Dacă în fiecare zi Crăciunul ar veni,  ce bucurie ar fi .                                                              Dacă în fiecare zi Crăciunul ar veni, mai buni poate am fi.                                                            Stele sfinte aurite din cer parcă sunt venite ,                                                                                În suflet şi–n  viaţa noastră o minune să împlinească.

Sănătate şi iubire , liniste si fericire !                                                                                               Daruri multe să primiţi, dar si voi să dăruiţi.                                                                                Mult belsug si spor în casă,                                                                                                       sărăbători cât mai frumoase .

Vă urează ,

1918-Naşterea noii Europe

Conferința internaţională „1918-Naşterea noii Europe” se desfășoară cu ocazia celebrării Centenarului Desăvârșirii Unității Naționale. Evenimentul este organizat de Muzeul Naţional de Istorie şi se dorește a fi un forum pentru dezbateri între reprezentanți ai unor mari instituții de cultură și cercetare europene cu privire la transformările politice, economice și sociale care s-au produs în Europa Centrală, de Sud-Est și de Est după anul 1918. Conferința reuneşte experți și specialiști în domeniul istoriei, profesori și cercetători renumiți din România și din străinătate, preocupați în mod direct de tema propusă. Fundaţia noastră a fost invitată să participe la acest interesant eveniment. Concluziile vor face subiectul altei postări.