Galerie foto

Această galerie conține 13 fotografii.

Ziua Aviatiei la Bucuresti    

Ziua Aviației Române

Este 20 iulie, Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene şi ziua prăznuirii Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul.

În aprilie 1964, Ziua Aviației Române a fost schimbată cu data de 17 iunie, când se aniversează primul zbor al lui Aurel Vlaicu cu un aparat proiectat și construit de el (4/17 iunie 1910). După anul 1990, Ziua Aviației se sărbătorea în ambele zile. În anul 2004,  aviatorii români au revenit la celebrarea Zilei Aviației Române la 20 iulie, de ziua Sfântului Ilie Tesviteanul.

În această zi deosebită de sărbătoare  a Aviației Române , a Forțelor Aeriene şi a Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul avem din nou plăcutul prilej să  exprimăm respectul şi admiraţia  noastră pentru  aviaţia română şi forţele aeriene.

Dorim  tuturor  celor care servesc aviaţia română mult succes în îndeplinirea misiunilor, multă sănătate  şi  împliniri în nobila profesie!

La mulți ani!

 

Nume de legendă

  Eveniment la final de mai

” În mai când Şerbănescu s-a născut

Salcâmul încă era-n floare,

Au fost fiorii unui început

Iar azi e zi de sărbătoare.”

    prof.  Lilian CELMARE , din  poemul ” O STEA”

 

 

Eroilor neamului

Ziua Eroilor

Prin legea nr. 1.693 din 4 mai 1920 s-a hotărât ca Ziua Eroilor să fie decretată sărbătoare națională, în semn de recunoștință pentru eroii care au căzut în Primul Război Mondial.

Decizia a fost preluată de  Parlamentul României în anul 1995. În conformitate cu prevederile Legii nr. 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război „Sărbătoare Naţională a Poporului Român în cea de-a 40-a zi de la Sfintele Paşti, Ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos, potrivit tradiţiei româneşti”

HG nr. 314/11.05.2017 aprobă : Programul manifestărilor prilejuite de Ziua Eroilor    Autorităţile administraţiei publice locale organizează cu sprijinul şi participarea garnizoanelor militare, unităţilor şcolare, cultelor religioase, asociaţiilor de veterani şi al altor organizaţii neguvernamentale ceremonii de depunere de coroane şi jerbe de flori, precum şi programe proprii de comemorare a eroilor României, în funcţie de specificul local, în principal la marile mausolee ale eroilor, precum şi la cimitirele şi parcelele de onoare.

În Ziua Eroilor la ora 12:00 în toate lăcaşurile de cult se trag clopotele, iar în instituţiile publice şi unităţile de învăţământ se păstrează un moment de reculegere!

 

 

In memoria ostaşilor români, cu recunoştinţă!

 

Să luăm aminte:

Această prezentare necesită JavaScript.

E. Arbănaş

Tecuci 19 mai

Info

Vineri 19 mai  pe aerodromul Tecuci  a avut loc un miting aerian organizat cu prilejul ediţiei I a Festivalului „Smaranda Brăescu”. Pe cerul Tecuciului,  în cadrul mitingului , au evoluat  piloții  Bazei 95 Aeriene„Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu” , Bazei 90 Transport Aerian Otopeni, Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu” şi Aeroclubul Vlădeni, iar  militari ai Batalionului 630 Paraşutişti „Smaranda Brăescu” au executat salturi cu paraşuta.  De asemenea ,  a avut loc deschiderea  ” oficială ”  a Muzeului Paraşutismului Aeronauticii Moldovei în  organizarea  ARPIA –Tecuci.

Câţiva dintre participanţi au înălțat o rugă şi pentru eroii aripilor româneşti care, în anii cei mai dramatici pentru aviaţia română, cel de al doilea război mondial, au apărat ţara chiar cu preţul vieţii  zburând  de pe aerodromul Tecuci, denumit  Leagănul Aviaţiei Militare Române ( 1916-1958) .

În 19 mai 2017  am avut privilegiul să asistăm practic la o  reânviere a leagănului  aviaţiei  prin desfăşurarea a  două evenimente : Miting aerian – dedicat ” paraşutistei  Smaranda Brăescu”  şi deschiderea „oficială” a Muzeului Paraşutismului şi Aeronauticii Moldova.

Câteva imagini fotografice :

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

 

 

 

 

Alexandru Şerbănescu – 105 ani de la naştere

Alexandru Şerbănescu – 105 ani de la naştere

Nume de legendă în pagina de istorie a aviaţiei române, Alexandru Şerbănescu s-a născut la data de 17 mai 1912 în comuna Coloneşti, judeţul Olt.

Evocarea faptelor de arme ale eroilor aripilor româneşti, avându-l ca model şi reper pe Alexandru Şerbănescu, sunt obiective îndeplinite de Fundaţia Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu. Promovarea constantă a unui segment de istorie a aviaţiei militare române, cu precădere segmentul aviaţia de vânătoare în perioada celui de-al Doilea Război Mondial,  este cuvântul de ordine al scopului fundaţiei.  Acest segment este deseori uitat sau este prezentat în contradicţie cu documentele de arhivă militară.  Prin tot ceea ce fundaţia a adus în planul real al promovării aripilor româneşti, într-o măsură apreciabilă reprezentăm o punte solidă şi pertinentă care poate face mereu legătura între adevăraţii zburători de ieri, cu cei de azi şi cei ce vor veni mâine  în  aria  fascinantă a aviaţiei şi zborului.

Este legătura de care nu se poate face abstracţie. Purtăm numele asului aviaţiei de vânătoare Alexandru Serbanescu, un Nume care impune o ţinută demnă care nu permite abateri de la drumul drept şi obiectivele asumate. În drumul nostru pentru promovarea aripilor româneşti, întâlnirea cu aviaţia a fost, cum altfel  decât fascinantă, dar  am trecut şi peste o mulţime de întâmplări pe care le-am tradus ca atare şi am încercat să le depăşim cum ne-am priceput mai bine. Din pagina de istorie, am extras perioada în care căpitanul Alexandru Şerbănescu a fost comandant al Grupului 9 Vânătoare, pe care o prezint cât se poate de structurat în  această pagină dedicată împlinirii a 105 ani de la naşterea aviatorului.

Alexandru Şerbănescu, comandant al Grupului 9 Vânătoare

Grupul 9 Vânătoare se mută pe aerodromul Lepetiha. Era 8 ianuarie 1944. Cîteva yile mai tîrziu are loc o bătălie aeriană între căpitanul Şerbănescu şi 11 avioane Iak care atacau aerodromul. Alexandru Şerbănescu reuşeşte să doboare unul,ceea ce îi va aduce citarea pe ordin de zi.

 La 13 februarie 1944 , la Nikolaev, cpt. av. Alexandru Şerbănescu este numit oficial la comanda Grupului 9 Vânătoare , un grup care şi-a câştigat o faimă de neegalat,  dar  a avut şi pierderi mari dată fiind dotarea tehnică tot mai slabă şi numărul din ce în ce  mai mic de aviatori.

În calitate de comandant îşi prezintă subordonaţilor crezul privind protecţia avioanelor de asalt:

„Pot să cadă toţi vânătorii din însoţire, dar să nu se piardă niciun avion însoţit.”

Cu tot timpul nefavorabil din luna februarie 1944,  personalul navigant din Grupul 9 Vânătoare a desfăşurat o activitate intensă cu  misiuni de acoperire aerodrom, misiuni de vânătoare liberă şi misiuni de protecţie a aviaţiei de asalt şi bombardament. În urma a 12 lupte aeriene susţinute, piloţii grupului au obţinut 11 victorii aeriene, dar l-au pierdut pe adjutantul Vladimir Botnar . Într-o misiune de vânătoare liberă, Şerbănescu obţine o victorie. Era deja la  a 36-a victorie pe frontul de est. O patrulă comandată de căpitanul av. Alexandru Şerbănescu  a plecat într-o misiune de recunoaştere. Era  13 martie 1944.  Îl avea coechipier pe adjutantul  (r) av. Tiberiu Vinca. Vânătorii noştri au întâlnit o formaţie de bombardiere germane He.111 şi s-au apropiat de ea pentru identificare. Ajungând foarte aproape de bimotoarele germane, echipajul unui bombadrier a deschis focul !!! şi l-a doborât în flăcări pe subofiţerul pilot Tiberiu Vinca, învăţător în viaţa civilă,originar din Huneadoara. Era un as cu 13 victorii aeriene şi îndeplinise 248 de misiuni. În acea zi nefastă, piloţii din Grupul 9 Vânătoare l-au văzut pentru prima dată pe comandantul grupului cum plângea ca un copil pentru moartea năpraznică a tânărului aviator pe care îl apreciase enorm.  Îi fusese coechipier în numeroase misiuni grele şi periculoase. La sfârşitul lunii martie 1944,  trupele sovietice erau deja în Basarabia,Comandamentul Corpului Aerian Român şi unităţile subordonate se aflau pe aerodrumul de la Odessa, urmând să se deplaseze în ţară.

Alexandru Şerbănescu  la  Tecuci , Bacău  şi  Buzău

Grupului 9 Vânătoare dislocat pe aerodromul din Tecuci

 La începutul lunii aprilie Grupul 9 Vânătoare se retrage pe aerodromul Tecuci ,   transportarea personalului în ţară se efectuează cu două avioane Ju-52.

Începând cu 4 aprilie 1944,  aerodromul Tecuci a devenit cel mai important din zona Moldovei. Aici a activat Grupul 9 Vânătoare, Grupul 8 Asalt şi bimotoarele Ju-88 ale Grupului 5 Bombardament greu. Personalul navigant al Grupul 9 Vânătoare, în perioda aprilie – august a utilizat şi terenurile de la Gherăieşti-Bacău, Galaţi Focşani, Buzău… Ofensiva sovietică exercita presiune din nord-est, iar din sud, bombardierele americane, care au început seria atacurilor aeriene asupra teritoriului naţional. Forţele  terestre şi aeriene române erau prinse într-un cleşte ucigător şi se împuţinau cu fiecare zi de luptă.

Misiunile Grupului 9 Vânătoare au început chiar din ziua de 5 aprilie 1944, când Bucureştiul a fost bombardat de aviaţia americană. Pe 6 aprilie 1944 – piloţii unităţii au îndeplinit în acea zi patru misiuni de luptă  „…O misiune cu 14 avioane care au executat acoperirea la alarmă a aerodromului de la Tecuci; o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia avioanelor de asalt; o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia Grupului 3 Bombardament şi o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia Gruipului 5 Bombardament. În zona Galaţi s-a dat o luptă aeriană între Me.109G din Grupul 9 Vt. şi 30 de avioane Lightning P.38 şi Mustang-Nord American. Un avion Mustang a fost doborât, două avioane Me.109 G au aterizat forţat. În zona   nord vest de Iaşi o luptă aeriană între 4 Me.109 G din Grupul 9 Vt. şi 20 Aircobra ruseşti, fără rezultat. ( doc. arhivă Corpului I Aerian Român)

O misiune de vânătoare liberă, în zona Hârlău-Tg.Frumos, la care căpitanul Şerbănescu n-a putut să mai intervină în luptă  din cauza unei întâmplări neaşteptate: o barză i-a lovit profundorul care s-a îndoit. În această situaţie, Me-ul 109 G nr.1 nu mai era echilibrat, încât comandantul grupului a trebuit să se întoarcă la aerodromul Tecuci. Misiunea s-a încheiat cu două victorii aeriene obţinute de lt. av. Ion Dobran şi ofiţerul de echipaj.

Pe 17 aprilie a sosit pe aerodromul de la Tecuci, ministrul subsecretar de stat al Aerului, generalul comandant Gheorghe Jienescu, a inspectat avioanele de asalt aflate în revizie şi Grupul 9 Vânăoare. Ministrul Aerului însoţit de generalul av. Emanoil Ionescu a trecut în revistă tot personalul aflat pe  baza aeriană Tecuci ,,… şi-a exprimat mulţumirea de activitatea personalului navigant, tehnic şi trupă, arătând situaţia grea a timpurilor actuale şi necesitatea ca în acest moment, cu acelaşi spirit combativ şi cu aceeaşi strictă disciplină şi moral ridicat, să continuăm lupta pentru a izgoni duşmanul ce a încălcat pământul ţării noastre. În urmă, a vorbit numai ofiţerilor şi personalului navigant, arătând caracterul acestui război şi că izbânda noastră depinde de hotărârea noastră de a continua lupta, dar şi disciplina şi înaltul spirit moral pe care vor şti cadrele să le menţină la ostaşii în subordine.”

 La sfârşitul lunii aprilie 1944, trupele Frontului 2 Ucrainean au atacat cu forţe copleşitoare de infanterie, artilerie şi blindate, sectorul de la nordul Iaşiului, pătrunzând până la Rediul- Aldeni, Aroneanu, Şorogari, Vulturul şi Rediul Tătăraului. Personalul navigant al Grupului 9 Vânătoare şi-a intensificat activitatea executând cinci-şase misiuni pe zi, asigurând şi  protecţia avioanelor de bombardament. Deoarece grupul mai avea în dotare doar 10 „G”-uri, în 25 aprilie,  Generaloberst Otto Deßloch promite 6 avioane Bf 109 noi, promisiune pe care şi-o ţine la final de mai când Şerbănescu este sărbătorit şi felicitat  pentru a 40-a victorie.

Pe 28 aprilie 1944  aviatorii din Grupul 9 Vt. au susţinut opt lupte aeriene în zona Iaşului, confruntându-se cu formaţii mari de 20-30 de avioane Yak-7, Lagg-5 şi Aircobra.

Aviaţia americană venind de la Poltava (Ucraina) a bombardat Galaţiul, centrul oraşului fiind distrus complet, aerodromul cu hangarele Flotilei 3 Aviaţie de Vânătoare, fiind distruse, înegistrându-se morţi şi răniţi. Unităţile noastre de apărare antiaeriană au fost la datorie ; aviaţia de vânătoare a trimis la interceptare Grupurile 1, 6 şi 7 Vt.,precum şi o escadrilă aflată în pregătire la Pipera, totalizând 70 de avioane, germanii au ridicat şi ei în aer 50 de avioane. De la Tecuci a decolat şi Grupul 9 Vt. , cpt.(r) av.Constantin Cantacuzino a ciuruit un Mustang, care s-a prăbuşit în flăcări ; două Me. 109 G pilotate de lt. av.Ion Dobran şi adjt.av. Constantin Miron au aterizat forţat cu avioanele avariate de gloanţele inamice. Aviatorii noştri luau contact dur cu aviaţia americană dincolo de cea rusească, dar piloţii Grpului 9 Vînătoare au luptat cu toţi până la epuizare.

O zi foarte grea  a fost 22 mai când vânătorii a trebuit să zboare pentru asigurarea spaţiului celor de bombardament în zona Paşcani, să execute alte zboruri printre care şi cele de întoarcere a celor de bombardament. După ce le-au scos din liniile frontului, atât pe cele de tip “Ju-88” cât şi pe cele “SM-79”, cpt.av. Şerbănescu, şeful formaţiei de vânători aflaţi în aer, a ordonat ca toţi aceştia să se întoarcă în sector, unde cpt. av. Popoescu – Ciocănel angajase deja lupte cu mai multe avioane Yak şi Airacobra la nord de Tg.Frumos. A fost  o luptă crâncenă  pentru grup. Căpitanul Şerbănescu a doborât totuşi două avioane Airacobra. Căpitanul Şerbănescu este aniversat de tot grupul şi felicitat de germani pentru cele 40 de victorii obţinute până atunci.

Cu acea ocazie aniversară grupul primeşte “ în dar” , cu titlu gratuit, cele 6 avioane Bf 109 G noi promise de Generaloberst Otto Deßloc, iar Grupul 9 este botezat „Deßloch-Şerbănescu”. Aviatorul Mălăcescu a desenat emblema grupului, iar aceasta a fost aplicată pe avioanele din dotare. Notă: emblema a rămas pe avioanele grupului, inclusiv în ziua de 23 august 1944, pe avionul Me 109 G cu care căpitanul Bâzu Cantacuzino a zburat la americani, aflaţi la  Fogia în Italia, “luând”în carlingă, pe modelul de la Karpovka, dar în alte condiţii, un ofiţer american „fost” prizonier căzut pe teritoriul naţional. Uimirea americanilor a fost de nedescris văzând că pe aerodromul lor aterizează un Me 109 G din care coboară un camarad al lor. Au cerut permisiunea de la cpt. Bâzu Cantacuzino să zboare G-ul cu care venise. Căpitanul le-a dat acordul, dar i-a atenţionat să fie atenţi! Concluzia este că Bâzu Cantacuzino a fost nevoit să se întorcă în ţară la bordul unui …Mustang!

 La câteva zile după aniversare, căpitanului Şerbănescu Alexandru a primit o scrisoare de felicitare de la  generalului comandant al Grupului de Armate Sud Ucraina :“Primiţi felicitările cele mai calde din partea mea, a  tuturor grenadierilor şi tanchiştilor mei, cu ocazia realizării celei de a 40 – a victorie aeriană, ajungând în fruntea camarazilor noştri din victorioasa aviaţie română”                                                             

 În raidul din 11 iunie 1944 , Şerbănescu doboară primul său avion american, un B-17, aceasta  era a 45-a sa victorie omologată. Numărul bombardierelor şi avioanelor de escortă care efectuau raidurile de bombardament era tot mai mare, iar germanii au cerut grupurilor 7 şi 9 să participe la apărare împreună cu ei, în formaţii cât mai mari, zbor în stea . În 31 iulie 1944 o formaţie de bombardament cuprindea peste 360 de bombardiere. Căpitanul Şerbănescu a reuşit să doboare un Mustang şi încă unul în lupta aeriană din 4 august1944. Pe lângă viictoriile probabile “sub cuvânt de onoare”, cea din 4 august avea să fie ultima sa victorie omologată.

Piloţii Grupului 9 Vânătoare erau din ce în ce mai puţini.

În 8 august dimineaţa aviaţia americană a atacat oraşul Buzău şi aerodromurile din vecinătatea acestuia. De la Gr. 9 Vt au fost răniţi ofiţerul de echipaj Milu Ioan şi adj. av. Encioiu Dumitru. Cpt. av. Bâzu Cantacuzino a înregistrat o dublă victorie, doborând în flăcări două avioane P-38 Lightning. În 10 august are loc un raid de bombardament cu peste 450 de bombardiere şi escorta lor. Grupul lui Şerbănescu încearcă să li se opună cu 14 avioane! Îl pierde pe adj. av. Ioan Panaite care era cotat cu 8 victorii.

Grupul mai număra doar 13 piloţi!

Comandanţii grupurilor de vânătoare sunt convocaţi la Bucureşti în 17 august, unde generalul comandant Vasiliu Ghe. în prezenţa generalului german le reproşează comandaţilor  „ineficienţa mult lăudaţilor  piloţi”, acuzaţie nemeritată care îl afectează profund căpitanul Şerbănescu. Şansele sunt reduse în luptă şi vânătorilor li se sugerează să nu angajeze lupta! Practic li se recomandă să evite lupta, recomandare pe care Şerbănescu ca oşiţer de carierăm nu o poate accepta :„Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiească. (…) Nu se va putea spune că în România nu a ieşit niciun român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia.” a spus căpitanul Alexandru Şerbănescu

În 17 august a avut loc o altă incursiune puternică a avioanelor americane cu scopul de a ataca din nou Ploieştiul cu rafinăriile lui. Atacurile devastatoare au fost reluate în noaptea de 17/18 august când a fost lovit iarăşi Ploieştiul. În 18 august 1944, o puternică formaţie de avioane americane, însoţită de avioane de vânătoare, a fost pornită să nimicească ce mai rămăsese din rafinăriile de la Ploieşti şi Câmpina.

Căpitanul Alexandru  Şerbănescu, dominat de fierbintele lui patriotism şi  mândria sa de vânător încercat, a decolat  la alarmă cu toţi cei 12 piloţi ce-i mai avea .

Cele aproximativ 900 de avioane au intrat în spaţiul nostru aerian constituite în şapte mari formaţii fâcând un adevărat prăpad la Ploieşti unde nu au fost menajate nici cartierele de locuinţe din jurul rafinăriilor. Copleşiţi de superioritatea numerică şi tehnică a aviaţiei  americane, Căpitanul Alexandru  Şerbănescu a fost doborât la Ruşavăţ , Buzău , căzut  în chip eroic la datorie.  Deşi se vorbeşte că staţia Me-ului nr.1 nu fucţiona , locotenetul Iopn Dobran declară că după  ce « culmea » s-a transmis prin radio că « Tigrul » ne cheamă la Mizil, ultimele cuvinte  pe care le-a auzit rostite de căpitanul Şerbănescu au fost «  Nu pot, sunt angajat în luptă cu Mustang-uri » Căpitanul Şerbănescu cade răpus de tirul Mustang-urilor. O parte a grupului aterizează pe aerodromul de la Buzău!  Este căutat de coechipierul său, locotenetul Ion Dobran, cu un avion Fieseler  şi găsit după mai multe încercări   la Ruşavăţ în zonă greu accesibilă.   Moartea sa a fost considerată una din cele mai grele pierderi pentru aviaţia de vânătoare.În jurnalul său, Ion Dobran nota în data de 18 august 1944:

„Sunt dezorientat şi am sufletul greu. A căzut o stea! A căzut din înălţimi un titan fulgerat. A fost de ajuns străfulgerarea unei clipe pentru a se scrie un destin.”

Căpitanul Alexandru  Şerbănescu este înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august1944  la înmormântare participând atât aviaţia română , cât şi cea germană.

Comandantul său, generalul Emanoil Ionescu, spunea:

„Caracter integru, perfect, loial, un distins patriot, în luptă a dat dovadă de mult curaj, calm şi sânge rece, dispreţuind moartea, insuflând şi altora spiritul de sacrificiu, precum şi încrederea în material, în ştiinţa şi arta de a-l întrebuinţa. A avut cea mai frumoasă activitate de război, totalizând 590 de misiuni de luptă, 235 de lupte aeriene, 47 de avioane doborâte. A ştiut să-şi conducă Grupul cu cele mai mici pierderi.”

În final

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, armata română a luptat pentru recucerirea şi eliberarea teritoriilor româneşti. Anul 1944 a rămas însă, unul de referină istorică pentru România. Astăzi, privind retrospectiv istoria din urmă cu 73 de ani, am putea crede că anul 1944  a fost situat sub imperiul a două lumi: înainte şi după actul de la 23 august. Din perspectiva istoriei şi a interesului naţional, a fost un singur război cu un singur ţel: păstrarea statului  şi refacerea hotarelor rupte în vara anului 1940. Armata română a luptat în răsărit până la Cotul Donului, stepa Calmucă şi zona Caucazului, în Vest, de la Budapesta, în Slovacia, Moravia şi Boemia spre Praga. Ce a însemnat pentru noi acea cotitură de la 23 august rămâne în continuare sarcina istoricilor să analizeze, dar să nu uităm că cele mai  mari eroice lupte aeriene purtate  de aviaţia noastră, dar şi cele mai mai mari pierderi au  fost pe Frontul de Est şi în apărarea teritoriului naţional.

Istoria se judecă după fapte, faptele se judecă după documente, iar documentele spun că aviatorul Alexandru Şerbănescu a fost asul aviaţiei de vânătoare, un mare patriot român, militar de onoare, de caracter  şi un desăvârşit ofiţer al armatei române.

Să ne amintim cu recunoştină de căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul , erou  pe Frontul de Est şi teritoriul naţional în Războiul al Doilea Mondial.

În final să spunem un  mulţumesc, Alecule ! aşa cum Dorel Luca, comandor de excepţie, scria undeva şi mi-a plăcut foarte mult.

E.Arbănaş

Bibliografie :

Arhiva fundaţiei, volumul omagial Căpitanul Aviator Alexandru Şerbănescu Asul Cerului,  autor prof.univ.dr.Valeriu Avram.

 

 

 

 

 

Amintirile unui veteran de război

Ziua Veteranilor de Război

În anul 1902 ,  ziua de 29 aprilie a fost pentru prima dată decretată ca  Ziua Veteranilor de Război. Regele Carol I a semnat Înaltul Decret prin care a instituit titlul de “veteran de război” pentru  omagia venerabilii ostaşi ai ţării care au luptat în Războiul de Independenţă (1877-1878). Totodată ostaşilor veterani de război  li s-au asigurat toate mijloacele pentru  trai  şi alte înlesniri, în semn de recunoaștere a sacrificiilor lor pe câmpul de luptă.                 După încheierea Primului Război Mondial( 1918) ,  în timpul şi după încheierea celui de al Doilea Război Mondial,  au fost emise o serie de acte normative (legi şi decrete) prin care ostaşii români şi urmaşii lor au primit diferite drepturi și avantaje reparatorii.            Începând din anul  1948, unele drepturi au fost revizuite, iar altele  au fost  anulate.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1222 adoptată în 2007 s-a  reinstituit  Ziua Veteranilor  de Război  a se celebra în fiecare an la data de 29 aprilie, în onoarea tuturor militarilor români care au luptat şi şi-au dat viaţa, pe timpul celor două conflagraţii mondiale, pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României.

Ziua Veteranilor de Război  reprezintă o dată de referinţă  pentru a-i  omagia  pe cei  care au  demonstrat  cu prisosinţă că patriotismul şi iubirea de ţară este cea mai nobilă virtute.

Amintirile unui ….veteran

Iată câteva relatări ale domnului ing.Dumitru Tiron,  elev al Şcolii Tehnice Aeronautice Mediaş ( 1939-1945) , veteran de război, amintiri  pe care le-am consemnat şi le  redau mai jos:

Dumitru Tiron elev mecanic – Grupul 9 Vt. – aerodromul Tecuci, 1944

” …..Şcoala de la Mediaş avea durata de studiu de 8 ani, era regim strict militar, cu toată întreţinerea gratuită.      La absolvire deveneam maistru militar- mecanic de aviaţie cu dreptul de a continua şi a da examen la şcoala de ofiţeri mecanici. Deşteptarea era la ora 5.30 iar stingerea la 21.30. În acest interval de timp în cursul unei zile executam următoarele activităţi : echiparea, curăţenia în dormitoare, gimnastica în curtea şcolii indiferent de vreme, raportul şi masa de dimineaţă, studiu în clase, atelier, instrucţie pe aerodrom, prânzul, cursuri ş.a…  Vara aveam permisie 15 zile, în rest efectuam practică în atelierele şcoală.  La anumite momente deplasările în curtea şcolii se făceau cu cîntec înainte. Eu îndrăgeam foarte mult un cântec despre şcoala şi zbor :

Am venit cu toţi la şcoală/Avionul să învăţăm/De trei luni de zile-ncoace/Teze  şi orale dăm. Aviaţia e o plăcere/Care-ţi dă mereu fiori /Când te uiţi cum alţii zboară/Iară tu nu poţi să zbori. Vria este o plăcere/Lupingul e ca-n poveşti/Şi să vezi cum strigă aşii/Mamă dragă,unde eşti!…..

Îmi amintesc o serie de poveşti amuzante , care circulau în şcoală,  referitor la orele  obligatorii de zbor efectuate ,  de ofiţerii observatori cpt.Scoruş şi cpt.Ciofu,  cu un bombardier Bristol Bleinhein cu două motoare, pilotat de  adj.Piţurcă, dar cea mai hazlie întâmplare a fost în sala de mese când întreaga şcoală ( 500 elevi) era adunată pentru a asculta cuvântul  domnului căpitan Stoicea cu prilejul comemorării morţii reginei Maria.

“ Domnilor , ultimele cuvinte ale reginei Maria au fost,  a urmat o …..pauză  ( în acel moment domnul căpitan Stoicea l-a văzut pe colegul meu Georgescu , înfometat fiind după instrucţie, că îşi punea cu polonicul iahnie de fasole din vasul comun de pe masă) după care l-am auzit – lasă linguroiul…tuti sfântul mamii/mătii….., după care  domnul căpitan Stoicea ne-a vorbit despre regina Maria şi ultima sa dorinţă ( inima să fie dusă la Balcic)

În cursul clasei a 5-a am depus jurământul militar şi am început instrucţia cu arma.   Ca urmare a deficitului de personal tehnic cauzat de pierderile suferite de aviaţia noastră  în confrutările cu aviaţia inamică , în primăvara anului 1944  am fost trimişi la unităţi operative  ca elevi mecanici cu gradul de fruntaşi. De la clasa mea am fost repartizaţi trei elevi-fruntaşi ( eu-D.Tiron, Şova C.tin şi Parapeanu Ştefan)  la Flotila I Vânătoare ,  pe  Aerodromul Tecuci – Grupul 9 Vânătoare ,  comandant Cpt. av. Alexandru Şerbănescu,  la Escadrila 48, comandant locotenent av. Ion Dobran. Fiecare dintre noi aveam în jur de 17 ani. Practic eram nişte copii maturizaţi înainte de vreme .

Ne-am prezentat la aerodromul Tecuci , la Grupului 9 Vînătoare.                                       Clădirea “sediul” Grupului 9 Vt. era un fel de cabană din lemn vopsită în culoare închisă,      iar pe pereţii interiori erau desenate siluete ( tipuri) de avioane inamice şi scheme de atac.

După prezentare , am fost primiţi de comandantul Grupului 9 Vânătoare , domnul căpitan Alexandru Şerbănescu care ne-a vorbit pe un ton cald, părintesc, despre importanţa muncii noastre ,  cât de mult apreciază mecanicii şi ne-a cerut să ne îndeplinim conştiicios sarcinile. În cadrul grupului activau cei mai buni piloţi, mulţi erau însă foarte tineri, dar căpitanul Şerbănescu ştia să menţină în interiorul Grupului 9 Vt.o atmosferă de calm, ştia cum să ne mobilizezeze în acţiunile deosebit de dificile de apărare, era drept, corect şi dădea dovadă de mare caracter faţă de toţi subalternii. Pe noi “ pufarinii mecanici” ne-au impresionat multe situaţii, unele puteau fi tragice. Din cauza unui montaj incorect la motorul avionului Me 109 G , chiar al domnului Şerbănescu, a rămas în zbor cu motorul la relanti. Era destul de aproape de aterizare. Prin manevre dificile a adus avionul la sol fără să scoată trenul de aterizare. Am alergat cu toţii spre avion, domnul Şerbănescu a deschis capota şi i-a arătat maistrului Gilavcec greşala, respectiv lipsa sabiei de siguranţă de la cuplarea pompei de injecţie cu tija de comandă. Adjutantul domnului comandant striga să vină garda să-l aresteze pe Ghivalec pentru  a-l preda la Curtea Marţială.  Domnul căpitan Şerbănescu l-a liniştit pe camaradul său, iar lui Ghivalec i-a spus să nu se mai repete.        Pe noi,  mecanicii elevi fruntaşi,  ne-a impresionat în mod deosebit bunătatea comandantului şi am înţeles atunci de ce grupul era aşa de închegat şi căpitanul Şerbănescu atat de respectat. Atmosfera generală în grup se păstra optimistă fără a se arăta îngrijorările privind situaţia dramatică a confrutărilor cu inamicul. Dintre momentele cele mai grele trăite de mine în acea perioadă la Tecuci şi apoi la Buzău a  fost pierderea adjutantului Lungulescu, a căpitanului Popescu Ciocănel care în ziua de 26 iulie 1944 , una din zilele nefaste ale grupului , s-a dat alarma anuţîndu-ne că se mitralia la sol între Focşani şi Galaţi .Căpitanul Popescu Gheorghe –Ciocănel a dispus decolarea. În confrutare a fost lovit, a aterizat pe burtă în flăcări, la atingerea solului a largat cabina,  iar flăcările l-au cuprins provocându-i arsuri grave. După o săptămţnă a murit.

Ajutantul Mălăcescu, cel care a desenat emblema grupului, s-a întors cu avionul ciuruit de gloanţe.  Pilotul  m-a luat de mână  şi mi-a spus : “ puştule, azi m-am născut a doua oară!”.

Sunt multe de povestit , multe amintiri mă cutremură şi azi.                                   Au urmat zile grele, grupul a rămas cu un efectiv foarte redus. Pentru noi mecanicii condiţiile de viaţă au fost mai bune pe locaţia Tecuci. Pe aerodromul de la Buzău a fost greu. Stăteam numai pe aerodrom, iar noaptea dormeam cate doi într-un bordei săpat în pământ, cu două paturi formate din pământ pe care le acopeream cu paie şi iarbă uscată strînsă de pe aerodrom. Primeam o felie de păine de secară şi puţină margarină. A urmat cea mai dureroasă zi pentru grup, pentru aviaţie – doborârea căpitanului Alexandru Şerbănescu – Pe mulţi dintre noi vestea ne-a devastat. Era 18 august 1944 , ziua în care a căzut căpitanul Şerbănescu. Dar, despre asta în alt capitol!                                                        După 18 august  toată atmosfera din grup s-a schimbat în sens negativ. Nimic nu a mai fost la fel nici în grup, nici în unitate.  Noaptea în special eram bombardaţi de avione englezeşti.  Îmi amintesc că au fost dăţi în care eram una cu pământul, chiar mâncam la propriu pământ…! A fost cumplit! Nici nu vă puteţi imagina!.

În ziua de 23 august avionele noastre de pe Tecuci au plecat spre alte locaţii, cu excepţia avionului lt. Şenchea care era avaraiat. Locul alor noastre a fost luat de avioanele germane . Era plin tot perimetrul de la Tecuci. Nici piloţii germani, nici noi mecanicii rămaşi pe aerodrom să luăm maşinile şi ce mai aveam de luat, nu aveam nici-o sursă de hrană. Oraşul Tecuci era pustiu, populaţia se refugiase care încotro! Ne-am amintit că fosta  gazdă a noastră , care se refugiase între timp,   avea ceva păsări. Poate nu le luase cu ei… speram …. Am plecat cu mecanizatele  către Focşani . La o  bifurcaţie  un soldat german cu mitraliera dirija în intersecţie. Noi am luat-o către  Galaţi bănuind că Grupul 9 se afla la Ianca. Nu a fost aşa. Grupul nu era acolo.  Am dormit într-o şcoală,  iar a doua zi am plecat la          Cioara Doicesti, dar nici acolo nu era grupul….! Am ajuns în final la Popeşti Leordeni. Aici am asistat la evacuarea prizonierilor americani cu avioanele lor Liberator  ….

M-am întors la şcoală  la Mediaş, în jurul datei de 15 septembrie1944,   pentru continuarea cursurilor. Am aflat de pierderea a doi colegi de clasă: Ciobanu Ilie căzut în Basarabia ca mitralior pe un avion de bombardament  şi Popescu Decebal, căzut în luptele de la pădurea Băneasa în Bucureşti. După Crăciun ni s-a comunicat că şcoala se închide (ca de altfel toate şcolile de ofiţeri,maiştrii şi subofiţeri) ca urmare a rezultatului catastrofal al armistiţiului încheiat..

Ing.Dumitru Tiron

Povestea domnului Tiron continuă .  I s-a propus totuşi să rămână în cadrul armatei, dar  „fără un viitor precizat”… ,  drumul vieţii sale a urmat o altă traiectorie care, vă asigur că merită a fi cunoscută. Domnul Tiron este un reper pentru noi, un exemplu sub toate aspectele.

 

Tuturor veteranilor de război,respect,  sănătate şi mulţi ani!

E.Arbănaş