Sfârşitul necruţător!
Vasile Tudor
S-a născut la 11 septembrie 1933 în localitatea Geamăna, judeţul Argeş, istoric de aviaţie, pilot şi paraşutist sportiv , s-a stins din viaţă ieri, 29 iulie 2018, la Piteşti.
A învăţat să zboare cu planorul pe aerodromul Geamăna-Piteşti ( în 1950 ) unde a obţinut brevetele elementare A, B şi C. În anul 1951 a urmat cursurile şcolii de instructori de zbor, dar nu a profesat. În 1952 a devenit paraşutist sportiv, în 1953 a învăţat pilotajul avioanelor pentru care a primit brevetul de pilot de turism Gr.II .În anul 1978 a oţinut brevetul internaţional C de argint şi în 1981 şi a efectuat un zbor cu planorul mai mare de 300 km, ceea ce a echivalat cu o probă pentru insigna C de aur cu un diamant. Între anii 1961-1993 a participat la concursuri de selecţie pentru preciziea aterizării şi zborul la mari înălţimi. A totalizat peste 1000 ore de zbor, pilotând 15 tipuri de planoare, 7 de avioane şi 3 de motoplanoare. Puternic legat de aviaţia sportivă a folosit toate mijloacele materiale pentru a o servi cu patimă. La mitigurile aviatice, în comentariile năvalnice pe care le-a susţinut vocea sa puternică nu avea nevoie de microfon. A fost arbitru pentru competiţiile aeronautice de tot felul.
L-am întâlnit pe domnul Tudor la arhive militare de la Piteşti unde era un “ obişnuit al casei”. În anul 2005, a devenit membru al Fundaţiei „Erou Cpt.Av. Alexandru Şerbănescu” fiind deseori prezent la programele şi activităţile fundaţiei . Mentor pentru mulţi dintre noi, mereu dispus să suţină prelegeri, adevărate lecţii de istorie, fascinante prin modul inconfundabil de prezentare.
În mai 2006 l-am invitat pe domnul Tudor să ne însoţească la Coloneşti , Olt , comuna natală a aviatorului Alexandru Şerbănescu. Un drum minunat, încărcat de emoţie atunci şi după aceea la toate evenimentele ce au urmat. La 5 iunie 2008, cu prilejul desvelirii monumentului “trepte spre cer” amplasat în faţa primăriei, la propunerea Fundaţiei „Erou Cpt.Av. Alexandru Şerbănescu “ înaintată Şefului Statului Major al Forţelor Aeriene , istoricului Vasile Tudor i s-a conferit „Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene (nr. 196) o binemeritată recompensă şi recunoaştere în plan public pentru toată munca de documentare, publicistică şi pentru lucrările despre istoria aviaţiei, importante mărturii la scara istoriei pe care istoricului Vasile Tudor ni le lasă ca zestre. Amintim câteva din lucrările sale, autor a numeroase cărți de referință despre planorism, aviație , aviatori, zbor și avioane : „Ei au forţat imposibilul”, Editura „Start internaţional”, Bucureşti, 1992; „Alături de vulturi”, vol. I, Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 1997; „Alături de vulturi”, vol. al II-lea, Editura Modelism Bucureşti, 1999, premiată de Aeroclubul României; „Un nume de legendă: Căpitan aviator erou Alexandru Şerbănescu”, Editura Modelism Internaţional, Bucureşti, 1998; „ Constantin Bâzu Cantacuzino – prinţul aşilor, Editura Modelism, 2000; Coautor la lucrarea „G.V. Bibescu (1880-1941), pionier al automobilismului şi aviaţiei româneşti”, Editura ECAS Trade SRL, Bucureşti, 2000; ”Fascinaţia planorismului”, Editura Tiparg, Piteşti, 2003; „Pilotul planorist Mircea Finescu” Editura Tiparg, Piteşti, 2004, coautor; ”Războiul aerian în România (1941 – 1944)”, Editura Tiparg, Piteşti, 2006; ”Avioanele ME-109 E în România”, Editura Tiparg, 2008 și ”Cpt.av. Bâzu Cantacuzino, amintiri şi însemnări”, Editura Startipp, Slobozia, 2008, coautor. Ultimul articol a fost dictat de domnul Tudor , cu puţin timp înainte de tristul sfârşit, pentru revista „Zbor spre Nemurire” a Şcolii gimnaziale Aviator Alexandru Şerbănescu.
Vasile Tudor a semnat sute de articole, studii și comunicări apărute în publicații de specialitate şi în diferite reviste , inclusiv şcolare. 
Şi-a pus toată munca de documentare şi publicistică pe masa oricui a dorit fără vreo pretenţie.Poate de multe ori nu era nici măcar citat ca sursă , dar cu toate astea răspundea întotdeauna chemarilor tuturor, cu toate că deplasarea o suporta din ce în ce mai greu intrucât sanatatea ii “era pe muchie de cuţit”cum obişnuia să spună. Era prezent la sesiunile anuale de comunicări ştiinţifice de la Boboc, dar şi la activităţile educaţionale organizate în şcoli, la evenimentele comemorative sau aniversare.Temperament vulcanic, veşnic preocupat de proiecte pentru viitor şi-a pus toată energia şi chiar viaţa în slujba scrierii despre istoria aviaţiei şi despre marii zburători.
Toate acestea si nu numai, vor rămâne un izvor şi o sursă pertinentă de informare şi cunoastere a istoriei aviaţiei pentru generaţii, iar copleşitoarea sa dăruire transpusă în lucrări va rămâne în memoria noastră şi în cartea de onoare a fundaţiei.
Acum, la ceasul trecerii în nefiinţă evoc întâlnirea de la Academia Română, la masa rotundă suţinută pe 20 iulie anul trecut cu prilejul Zilei Aviaţiei, o revedere cu totul specială, un moment încărcat de emoţie când domnul Tudor a prins la rever “cea mai frumoasă insignă “ după cum s-a exprimat, cu portretul aviatorului Alexandru Şerbănescu . Din nefericire istoricul Vasile Tudor se indreapta către apusul vieţii sale. Un fel de adio, poate a fost săptămâna trecută când l-am auzit la telefon într-o convorbire de o vibraţie mai specială cu planificări pentru viitorul apropiat care nu mai aveau cum să fie împlinite! Am refuzat să admitem că sfârşitul îi era necruţător de aproape !
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihneasca în pace!
Condoleanţe familiei îndurerate !
Eleonora Arbănaş 
