100 de ani de la Marele Armistiţiu

Marele Armistiţiu din 11 noiembrie 1918– data când s-a semnat armistiţiul dintre Antanta şi Germania în pădurea de la Compiègne, acordul punând capăt Primului Război Mondial. Astăzi 11 nov.2018  la Paris au loc ceremonii dedicate centenarului încheierii Primului Război Mondial care s-a soldat cu moartea a aproximativ nouă milioane de militari şi a altor câtorva milioane de civili în întreaga lume.(wiki) Ne manifestăm  recunoştinţa şi cinstim memoria tuturor ostaşilor căzuţi în Primului Război Mondial , un război global declanşat în Europa.

Istoria  aviaţiei române plasează la loc de cinste eroii care şi-au jertfit viaţa pentru realizarea României  Mari. Prin Înaltul Decret Regal nr.1542 din 7/20 aprilie 1916 s-a înfiinţat Direcţia a VIII-a aviaţie militară pusă  în subordinea Ministerului de Război.           A urmat pregătirea  militarilor  şi amenajarea  unor terenuri de zbor  în  vecinătatea localităţilor Olteniţa,Turnu Măgurele,Turnu Severin,Tg.Jiu,Craiova,Caracal,Buzău, Râmnicu Sărat, Focşani, Bacău,Tecuci,Iaşi ,ş.a.,  fiind previzibilă participarea escadrilelor româneşti  la o confruntare cu inamicul german. În vara lui 1916 neutralitatea nu  mai era o soluţie pentru realizarea României Mari.Ţările Anatantei cereau ultimativ intrarea României în luptă, altfel era în pericol realizarea statului naţional unitar. La intrarea în războiul  de întregire naţională,  15/28 august 1916, Corpul de Aviaţie român avea 44 de avioane din care erau bune de zbor numai 24, dar de modele vechi (1913-1915) şi nearmate, un efectiv de 1293 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri, din care 97 piloţi şi 84 observatori aerieni, necesităţile frontului  fiind cu cel puţin dublul efectivului. Cea mai mare parte a personalului navigant se afla în unităţile terestre de unde proveneau, astfel că, în prima lună de război s-a simţit o mare lipsă de piloţi şi observatori aerieni. Fiecărei armate i s-a repartizat  câte un grup de escadrile.

F.Av.-grup-Zburătorii României Mari-centenar 

Pe parcursul desfăşurării operaţiunilor militare în perioada anilor 1916-1919 , aviatorii români au îndeplinit misiuni grele şi periculoase în liniile inamice. După terminarea Bătăliei de la Mărăşeşti, se scoate în evidenţă eroismul trupelor care au luptat pe acest front. După această încleştare epocală, terminată cu victoria Armatei române, a urmat o perioadă de acalmie care a determinat mutarea Comandamentului Armatei I-a de la Tecuci la Bârlad, unde rămâne până la terminarea ostilităţilor şi încheierea păcii separate de la Buftea, în primăvara anului 1918.

Grupul 2 Aeronautic Tecuci comandat de maiorul aviator Andrei Popovici, a avut o activitate demnă de toată lauda, în care piloţii şi observatorii români şi francezi s-au întrecut pe ei însuşi. Această activitate extraordinară a fost relevată printr-un Ordin de Zi dat pe armată, special pentru aviaţie, redactat după terminarea bătăliei, şi care consacră această activitate deosebită, spre a rămâne înscrisă pe vecie în istoria Neamului românesc. Iată conţinutul acestui important document: ,, Ordin de Zi nr.96. În crâncenele lupte, date în intervalul dela 24 iulie la 6 august 1917, un ajutor nepreţuit a fost dat de unităţile Grupului 2 Aeronautic. Recunoaşteri de armată, arătând mişcările dinapoi ale inamicului, recunoaşteri de sector, reglaje, fotografii, zboruri de vânătoare, ascensiuni permanente s-au executat cu una dmirabil avânt. Dar faptele ce au obţinut admiraţia tuturor şi unde s-a arătat cel mai frumos spirit de sacrificiu sunt în timpul zborurilor pentru legătura cu infanteria, când fără a ţine seamă de pericol, v-am văzut zburând la înălţime foarte mică deasupra liniilor vrăjmaşe, pentru a putea aduce ştiri precise în mijlocul întunericului cauzat de bombardamentul de artilerie, atunci când, în vuietul asurzitor, nu vă vedeam decât pe voi, nu primeam decât de la voi ştiri că năvălitorii au fost stăviliţi, că valurile duşmane s-au sfărâmat şi dau înapoi, în timp ce trei avioane inamice doborâte sunt proba bărbăţiei aviatorilor de luptă. Pentru toate acestea aduc mulţumirile mele. Comandantului de Grup,pentru priceperea cu care a condus lucrările aeronauticii.Comandanţilor de escadrile, piloţilor, observatorilor din aeroplan şi balon pentru curajul admirabil şi spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă, dispreţuind moartea. Mecanicilor pentru bunul mers al avioanelor gata de zbor la orice moment.

       Prin mine, Ţara întreagă este recunoscătoare.                                                                 Dat la Cartierul General al Armatei 1-a, astăzi, 12 august 1917.                            Comandantul Armatei 1-a, general  Eremia Grigorescu.

Faptele şi  sacrificiul lor au avut o mare contribuţie la înfăptuirea României Mari . În concordanţă cu domeniul aeronautic pe care fundaţia îl promovează (chiar îl serveşte cu devotament, îndrăznesc şi eu  să spun) , am ţinut să subliniez  contribuţia aviaţiei române , aviatorilor, observatorilor, tehnicienilor şi comandanţilor  care au servit ţara în războiul de întregire naţională.În semn de omagiu amintesc numele lor fără a avea pretenţia că am  cuprins  lunga listă a tuturor  Zburătorilor  României Mari. În memoria ostaşilor români căzuţi la datorie în războiul de întregire naţională, eroilor zburători, anonimi sau nu,  aducem numele lor – spre cunoaştere, rememorare , recunoştinţă-. Parte dintre ei au căzut la datorie în primul război , alţii au luptat şi în cel de-al doilea război pentru recuperarea teritoriilor româneşti pierdute în 1940, alţii au fost condamnaţi sau excluşi din armată, alţii au scăpat, dar au rămas iluştrii necunoscuţi până la moarte şi …dincolo de ea !

Mircea Zorileanu, Ştefan Protopopescu, Andrei Popovici ,Gheorghe Negrescu,Vasile Niculescu, Vasile Craiu ,Ermil Gheorghiu Theodor Alimănescu,Victor Anastasiu,Cezar Athanasiu,Camil Athanasiu,Dumitru  Cicerone Bădulescui,Simion Bărbulescu,Traian Burduloiu,Nicolae Capşa,Adrian Caşolţeanu,Horia Chiriac,Panait Cholet,Nicolae Cicei, Aurel Constantinescu, Nicolae Costache,Petre Crăciunescu,Petre Creţu,Dumitru Darian,Ioan Dragomirescu,Marcel Drăguşanu,Ion Dumitrescu, Athanasie Enescu,Constantin Fotescu,Grigore Gafencu,Ioan Georgievici, Haralambie Giossanu,Constantin Gonta,Ioan Gruia,Theodor Iliescu,Petre Ioanin,Emanoil Ionescu,Ionel Ionescu,Eugeniu Iorgulescu, Radu Irimescu,Petre Macavei,Paul Magâlea,Gheorghe Măicănescu,Ioan Mărăşescu,Gheorghe Mihăilescu,Constantin Mincu,Constantin Motaş,Paul Mumuianu,Ion Muntenescu, Dumitru Naidinescu,Eugen Nasta,Constantin Obretcovici,Carol Pauckert,Constantin Pavelescu,Aurelian Pavelescu, Petresu Athanasie,Sever Peleniceanu,Constantin Popa,Marin Popescu,Ioan Peneş,Marin Popa, Gheorghe Racoveanu,Demostene Rally,Dumitru Rosetti,Atanase Rotaru,Gheorghe Rujinski,Ştefan Sănătescu,Alexander Henri Schwartz,Stan Bucur,Gheorghe Stâlpeanu,Gheorghe Gogu Ştefănescu,Nicolae Tănase, Iulius Tetrat,Polihroniade Vacs, Alexandru Vasilescu….

 Eroii nu mor niciodată !

      Memoria  trebuie reîmprospătată, altfel  poate fi definitiv ştearsă!

Material alcătuit de E.Arbănaş

Reclame
Publicat în Centenarul Marii Uniri, Pagina de istorie, Zburatorii Romaniei Mari | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Istorie şi cultură civică

Această galerie conține 3 fotografii.

ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI – 25 OCTOMBRIE 25 Octombrie  constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce în hotarele ei patria care a zămislit-o.  Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor … Continuă lectura

Galerie | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

info program pentru ziua armatei

Ziua Armatei României, sărbătorită la 25 octombrie, reprezintă un simbol cu valoare de referinţă în istoria şi conştiinţa poporului român, o zi care, dincolo de semnificaţia istorică , şi anume eliberarea ultimei brazde de pământ românesc de sub ocupaţia hortystă, glorifică faptele de vitejie ale tuturor eroilor căzuţi la datorie servind patria.

 

 

 

Publicat în Activitati, Eveniment, Ziua Armatei | Etichetat , , | Lasă un comentariu

18 august 2018 – comemorativ

Imagine | Publicat pe de | Etichetat | Lasă un comentariu

UN NUME DE EROU

Căpitan aviator Alexandru Şerbănescu                                                                               Cavaler al ORDINULUI MIHAI VITEAZUL clasa a III-a                                                        (conferit în data de 30 august 1943)

Patriot român, as și erou naţional al aviației de vânătoare române, situat în vârful piramidei zburătorilor români în cel de-al Doilea Război Mondial. A luptat eroic pentru  recuperarea teritoriilor naţionale smulse  în iunie 1940. A îndeplinit 590 de misiuni de luptă și a susținut 237 de lupte aeriene pe  Frontul de Est împotriva aviației sovietice și în apărarea teritoriului național, împotriva aviației americane. A făcut parte din Grupul 7 , Flotila Udet şi Grupul 9 Vânătoare. A fost creditat cu 55 de victorii (47+8),  la data ultimei lupte aeriene fiind asul aviaţiei de vânătoare regale române cu cel mai mare număr de victorii.

 

18 august 1944-ultima luptă aeriană

Înainte de a decola alături de cei 12 aviatori pe care ii mai avea grupul (Constantin “Bâzu” Cantacuzino, Mircea Șenchea, Ion Simionescu, Ion Dobran, Hariton Dușescu,Constantin Bendas,Vasile Gavriliu,Laurenţiu Manu,Constantin Nicoară, Traian Dârjan, Ioan Mălăcescu, Dumitru Goloiu), Comandantul Grupului 9 Vânătoare,  căpitanul Alexandru Șerbănescu  a spus : „Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare și puternic ar fi , să intre în ţara mea ca într-un sat fără câini și s-o pustiască. […] Dar eu voi continua să lupt – de va fi nevoie, singur – până când sau cad, sau nu se va putea spune că în România n-a ieșit niciun român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia…“

Căpitanul Alexandru Șerbănescu “ cade ca un brav în luptă aeriană, copleşit de adversari în ziua de 18 august 1944, apărându-şi cerul Patriei pentru gloria Aripilor româneşti pe care le-a iubit atât de mult, spre regretul tuturor”.

Data de 18 august 1944 a marcat sufletele zburătorilor şi are o semnificaţie deosebită  în calendarul  istoriei aviaţiei de vânătoare române din al doilea război.

Comemorarea  anuală  a  căpitanului aviator  Alexandru Șerbănescu  este pentru noi o datorie de onoare pe care o îndeplinim cu credinţă  la “18 august”, păstrând totodată şi tradiţia cultivată timp de peste 60 ani. Este un eveniment in memoriam Alexandru Șerbănescu,  sunt pomeniţi  camarazii eroului aviator, moment  de reculegere  , iar amintirile   generalului aviator Ion Dobran  „şirag de mărgele” pe care  domnia sa  ni le prezintă an de an pot fi suficiente motive  să  fiţi  parte la  acest eveniment comemorativ pentru a nu uita despre cine au fost ei , eroii aviatori. 

 

Premergător evenimentului comemorativ  care va avea loc  la data de               18 aug.2018 ,Ghencea militar, ora 9.00

Prezentăm spre cunoaştere  un document semnat  de generalul Emanoil Ionescu, comandantul Corpului 1 Aerian, singura mare unitate a aeronauticii române aflată pe Frontul de Răsărit în dramaticul război, despre  eroismul căpitanului aviator Alexandru Șerbănescu dovedit în luptă[…] în nici doi ani de front, motiv pentru care Generalul comandant av. Emanoil  Ionescu a semnat propunerea  pentru a fi decorat cu Ordinul„Mihai Viteazul“ clasa a II-a.

Generalul Emanoil Ionescu – propunere pentru ca av. Al.Serbănescu să fie decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a II-a.
(document FAv. )

Iată argumentaţia : „Pentru glorioasa și splendida sa comportare în luptă cu inamicul timp de 23 de luni neîntrerupte dând cel mai înălţător exemplu de vitejie, abnegaţie, devotament pentru armă și camarazii săi și de om inegalabil, spirit de jertfă, fi ind întotdeauna primul la îndeplinirea celor mai grele misiuni, reușind prin aceasta să-și câștige încrederea tuturor camarazilor săi de zbor pe care încrezător în dreptatea cauzei noastre sfi nte i-a dus cu sine la gigantica «Bătălie a Stalingradului» până astăzi când apărarea și izgonirea cotropitorilor bolșevici de pe pământul strămoșesc,căpitanul aviator Șerbănescu Alexandru să-i poarte din victorie în victorie, pentru ca în aceste clipe, el ca și ai săi să fi e printre cei mai buni și mai aleși fii ai Aripilor și culorilor românești.  Acţiunile de la Karpovka, Rostov, Stalingrad, Izium și Mius l-au confi rmat pe drept ca cel mai temerar și cel mai bun vânător aerian pe care poporul român a putut să-l aibă până în prezent. Tot aici, valoarea lui de comandant, dragostea pentru zburători și grija părintească pentru toţi subordonaţii săi a făcut din căpitanul av. Șerbănescu Alexandru un șef și un adevărat camarad care, fără a precupeţi ceva, știe să lupte și e gata oricând să moară pentru a-și îndeplini datoria sa sfântă și unică de a ști Ţara și pământul ei din nou liniștit, din nou în   floare recunoscută, respectată de toată lumea civilizată. Pentru aceasta a înfruntat cu îndârjire de eroi cântaţi în legende, pe inamic la peste 560 misiuni, care, deși totdeauna copleșitor numeric, nu a reușit niciodată să-l scoată din luptă definitiv; o singură dată, la 10 octombrie 1943 la sud-est de Melitopol, căpitanul Șerbănescu Alexandru își apără cu preţul vieţii sale camarazii în formaţii de bombardament românesc, pentru că având avionul distrus în aer și totul numai  flăcări să nu se arunce cu parașuta la inamic, ci aducându-și aparatul arzând numai prin sustentaţie datorită înălţimii, să-l pună pe pământ în primele noastre linii ale vânătorilor Diviziei 4 Munte și pentru că odată salvat și revenit la bază după 6 ore, să plece din nou și cu o furie greu stăpânită caută și găsește inamicul, căruia tot în aer îi incendiază un avion de vânătoare din care nu s-a mai salvat nimeni. În toate aceste peste 560 de misiuni la inamic, căpitanul av. Șerbănescu Alexandru,datorită hotărârilor sale prompte, avântului său vulturesc, sigur de victorie, cât și spiritului său de jertfă și fanatic luptător a reușit să doboare un număr de peste 50 de avioane inamice, dintre care 47 cu martori și sunt sigur omologate în peste 200 de lupte aeriene, fiindu-i un postament de nezdruncinat, funcţia sa de comandant de Grup de Vânătoare românesc, situat în vârful piramidei zburătorilor români“.

(semnează  Emanoil Ionescu)

 E.Arbănaş

Publicat în 18 august, Articole, Comemorativ, Eveniment, Info, Pagina de istorie | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

A plecat la ceruri istoricul Vasile Tudor

Sfârşitul necruţător!

Vasile Tudor 

S-a născut la 11 septembrie 1933  în localitatea Geamăna, judeţul Argeş, istoric de aviaţie, pilot şi paraşutist sportiv , s-a stins din viaţă  ieri, 29 iulie 2018, la Piteşti.

A învăţat să zboare cu planorul pe aerodromul Geamăna-Piteşti ( în 1950 ) unde a obţinut  brevetele elementare A, B şi C. În anul 1951 a urmat cursurile şcolii de instructori de zbor, dar nu a profesat. În 1952 a devenit paraşutist sportiv, în 1953 a învăţat  pilotajul avioanelor pentru care a primit brevetul de pilot de turism Gr.II .În anul 1978  a oţinut brevetul internaţional C de argint şi în 1981 şi a efectuat un zbor cu planorul mai mare de 300 km, ceea ce a echivalat cu o probă pentru insigna C de aur cu un diamant. Între anii 1961-1993 a participat la  concursuri de selecţie  pentru preciziea  aterizării  şi zborul la mari înălţimi. A totalizat peste 1000 ore de zbor, pilotând 15 tipuri de planoare, 7 de avioane şi 3 de motoplanoare. Puternic legat de aviaţia sportivă  a folosit toate mijloacele materiale pentru a o servi cu patimă. La mitigurile aviatice, în comentariile năvalnice pe care le-a susţinut  vocea sa puternică nu  avea nevoie de microfon. A fost arbitru pentru competiţiile aeronautice de tot felul.

L-am întâlnit pe domnul Tudor la arhive militare de la Piteşti unde era un “ obişnuit al casei”.  În anul  2005, a devenit membru al Fundaţiei „Erou Cpt.Av.  Alexandru Şerbănescu” fiind deseori prezent la programele şi activităţile fundaţiei . Mentor pentru mulţi dintre noi, mereu dispus să suţină prelegeri, adevărate lecţii de istorie, fascinante prin modul inconfundabil de prezentare.

În mai 2006  l-am invitat  pe domnul Tudor să ne însoţească  la Coloneşti , Olt ,  comuna natală a aviatorului Alexandru Şerbănescu. Un drum minunat, încărcat de emoţie atunci şi după aceea  la  toate evenimentele ce au urmat. La 5 iunie 2008, cu prilejul desvelirii monumentului “trepte spre cer” amplasat în faţa primăriei, la propunerea   Fundaţiei „Erou Cpt.Av. Alexandru  Şerbănescu “  înaintată  Şefului Statului Major al Forţelor Aeriene ,  istoricului  Vasile Tudor  i s-a conferit  „Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene (nr. 196)  o binemeritată recompensă şi recunoaştere în plan public  pentru toată munca de documentare, publicistică şi  pentru lucrările despre  istoria aviaţiei, importante mărturii la scara istoriei pe care istoricului Vasile Tudor  ni le lasă ca zestre.  Amintim câteva din  lucrările sale,  autor a numeroase cărți de referință despre  planorism, aviație , aviatori, zbor  și avioane : „Ei au forţat imposibilul”, Editura „Start internaţional”, Bucureşti, 1992; „Alături de vulturi”, vol. I, Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 1997; „Alături de vulturi”, vol. al II-lea, Editura Modelism Bucureşti, 1999, premiată de Aeroclubul României; „Un nume de legendă: Căpitan aviator  erou Alexandru  Şerbănescu”, Editura Modelism Internaţional, Bucureşti, 1998; „ Constantin Bâzu Cantacuzino – prinţul aşilor, Editura Modelism, 2000; Coautor la lucrarea „G.V. Bibescu (1880-1941), pionier al automobilismului şi aviaţiei româneşti”, Editura ECAS Trade SRL, Bucureşti, 2000; ”Fascinaţia planorismului”, Editura Tiparg, Piteşti, 2003; „Pilotul planorist Mircea Finescu” Editura Tiparg, Piteşti, 2004, coautor; ”Războiul aerian în România (1941 – 1944)”, Editura Tiparg, Piteşti, 2006; ”Avioanele ME-109 E în România”, Editura Tiparg, 2008 și ”Cpt.av. Bâzu Cantacuzino, amintiri şi însemnări”, Editura Startipp, Slobozia, 2008, coautor. Ultimul articol a fost dictat de domnul Tudor , cu puţin timp înainte de tristul sfârşit,  pentru revista „Zbor spre Nemurire” a Şcolii gimnaziale Aviator Alexandru Şerbănescu.

Vasile Tudor a semnat sute de articole, studii și comunicări apărute în publicații  de specialitate şi în diferite reviste , inclusiv şcolare. Şi-a pus toată munca de documentare şi publicistică pe masa oricui a dorit fără vreo pretenţie.Poate de multe ori  nu era nici măcar citat ca sursă , dar cu toate astea   răspundea întotdeauna chemarilor tuturor, cu toate că deplasarea o suporta din ce în ce mai greu intrucât  sanatatea ii “era pe muchie de cuţit”cum obişnuia să spună. Era prezent  la sesiunile anuale de comunicări ştiinţifice de la Boboc, dar şi la activităţile educaţionale organizate în şcoli, la evenimentele comemorative sau aniversare.Temperament vulcanic, veşnic preocupat  de proiecte pentru viitor şi-a pus toată energia şi chiar viaţa în slujba scrierii despre istoria aviaţiei  şi despre marii  zburători.

Toate acestea si nu numai,  vor rămâne un izvor şi o sursă pertinentă de informare şi cunoastere a istoriei aviaţiei pentru generaţii, iar copleşitoarea sa dăruire  transpusă în lucrări  va rămâne  în memoria  noastră şi în cartea de onoare a fundaţiei.

Acum, la ceasul trecerii în nefiinţă  evoc întâlnirea de la Academia Română, la   masa rotundă  suţinută pe 20 iulie anul trecut  cu prilejul Zilei Aviaţiei, o revedere cu  totul specială, un moment încărcat de emoţie când domnul Tudor a prins la rever “cea mai frumoasă insignă “  după cum s-a exprimat, cu portretul aviatorului Alexandru Şerbănescu . Din nefericire  istoricul Vasile Tudor se indreapta către  apusul vieţii sale.    Un fel de adio,  poate a fost săptămâna trecută când l-am auzit la telefon într-o convorbire  de o vibraţie mai specială  cu  planificări pentru  viitorul  apropiat care nu mai aveau cum să fie împlinite! Am refuzat să admitem că sfârşitul îi era necruţător de aproape !

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihneasca în pace!

Condoleanţe familiei îndurerate !

 

Eleonora Arbănaş                                                                   

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Ziua Imnului Național

29 iulie – Ziua Imnului Național al României!

  „Deşteaptă-te, române!” a devenit Imn Naţional  în baza  art.12, alin. 3 din Constituţie, iar prin Legea nr. 99 din 1998, data de 29 iulie a fost proclamată Zi a Imnului Naţional al României. De-a lungul timpului, statul român modern a avut şase imnuri de stat în funcție de regimul politic și de schimbările sociale. Cântat în toate momentele cruciale din istoria României, la deschiderea ceremoniilor oficiale naţionale, a competiţiilor sportive,în școli , radio și televiziunea publică ș.a., Imnul Național are un puternic mesaj de patriotism şi libertate , are darul de a insufla unitate pentru români și prețuire pentru țară.
Imnul de stat al României „Deşteaptă-te, române!”este alcătuit din unsprezece strofe.La ceremonii oficiale și festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11. Versurile Imnului au la bază poemul „Un răsunet” al poetului Andrei Mureşanu, publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, iar muzica aparţine lui Anton Pann. În timpul intonării Imnului Național solemnitatea este absolut obligatorie pentru toată suflarea!.

„Deşteaptă-te, române!– simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848 , a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea în data de 29 iulie 1848 A fost intonat în timpul Războiului de Independenţă, Primului Război Mondial şi în Al Doilea Război Mondial, cântat spontan ca un cantec patriotic după 23 august 1944, când România s-a detaşat de alianţa cu Germania alăturându-se Aliaţilor. După abdicarea regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 , sovietizarea și instaurarea comunismului , Deşteaptă-te, române! şi alte marşuri sau cântece patriotice au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu inchisoarea.

Îmi îngădui să fac o paranteză pentru a o evoca pe învățătoarea Elisabeta Arbănaș „tanti Veta”,  Mânăstirea Cașin, jud.Bacău (sora căpitanului Nicolae Arbănaș,erou în Primul Război Mondial, căzut eroic la datorie în al Doilea Război), care a fost dată afară din învățământ, a fost prigonită și lăsată fără nici-o sursă de supraviețuire pentru că în anii 1950 a cântat cu elevii săi ,  la școala din comună, Deșteaptă-te,române!, Sfântă zi de libertate-imn revoluționar și alte cântece patriotice. Închid paranteza.

„Deşteaptă-te, române! a fost și strigătul muncitorilor de la uzinele de Autocamioane  Brașov în ziua 15 noiembrie 1987, desi mulţi dintre ei nu prea cunosteau bine versurile. În timpul evenimentelor din și după 22 decembrie 1989, Deşteaptă-te, române! a fost cântat pe străzi ca un adevărat imn național, înlocuind imnul „comunist” Trei culori cunosc pe lume al cărui  text   a fost inspirat de un cântec patriotic scris de Ciprian Porumbescu și ale cărui versuri originale se refereau la culorile tricolorului românesc.

Constituția României – Art. 12 – Simboluri naţionale 

(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.
(3) Imnul naţional al României este “Deşteaptă-te române”.
(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

„Deşteaptă-te, române!” 

                                                                                                E.Arbănaş 

 

Publicat în Diverse | Etichetat , , | 1 comentariu