Despre Ziua Internaţională a Femeii

Scurte  repere  istorice despre Ziua Internaţională a Femeii

28 februarie 1909 – în New York a fost sărbătorită pentru prima dată  Ziua ( femeilor) Femeii.  19 martie 1911- în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia a fost sarbătorită prima dată  Ziua  Internatională a Femeii. Peste un milion de femei şi bărbaţi au participat în acea zi la manifestaţii pentru ca femeilor să li se acorde drepturi legate de muncă, dreptul la vot, educaţie şi de a deţine functii publice. 25 martie 1911- a izbucnit un incendiu  la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York. Peste 140 de femei si-au pierdut viata în incediu. Acea tragedie a dus la îmbunatăţirea condiţiilor şi a legislatiei în domeniul muncii.                                                                                                                                                23 februarie 1913 – rusoaicele au sarbătorit pentru prima dată Ziua Internationala a Femeii , ulterior  a fost mutată pe data de 8 martie. 1914 – femeile din întreaga Europă au manifestat împotriva războiului şi pentru solidaritate între femei.                                       1917 octombrie- Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin sa oficializeze Ziua Internatională a Femeii în Uniunea Sovietică.                                                                                                       1975- a fost declarat „Anul International al Femeii” de Organizatia Natiunilor Unite  şi  a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internațională a Femeii pe 8 martie 1975.  Guvernele ţărilor care până atunci au ignorat importanţa Zilei, sau nu ştiau că există, au adoptat Ziua Internatională a Femeii (Rezoluția Adunării Generale a ONU (1977)

8 martie în istorie – Ziua Internațională a Femeii este celebrată în fiecare an pe data de 8 martie  pentru a comemora realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor de-a lungul timpului, discriminarea și violența la care au fost supuse. Din păcate, şi în zilele noastre încă se simte  prezenţa discriminării și a violenței în multe părți ale lumii, inclusiv în România.

Totuşi , 8 Martie,  Ziua Femeii a fost şi încă este percepută  în unele ţări din estul Europei  şi ca zi a mamei.

Ziua mamei şi a taţilor în  România  a fost  declarată sarbătoare publică începând din 2010. Context : se pare că taţii se simţeau discriminaţi, aşa că, pe principiul egalităţii  şi  “să  nu fie discuţii între mame şi taţi”, Ziua mamei şi a taţilor a fost legiferată  ca sărbătoare oficială începând cu anul 2010.

Legea cu privire la aceste două ” sărbători”a fost aprobată de Senatul României în luna iunie 2009 la  iniţiativa Alianţei Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA) şi a unui grup de parlamentari români care au susţinut demersul. Astfel că, pe 29 septembrie 2009, legea a fost dezbătută şi aprobată în Camera Deputaţilor.

Legea  nr. 319/13 octombrie 2009, publicată în M.Of. al României, Partea I nr. 694 din 15 octombrie 2009, instituie :  art.1 – Ziua  mamei în prima duminică a lunii mai şi art.2 –  Ziua taţilor în a doua duminică a lunii mai.

Trebuie amintit că : Ziua mamei se serbează de pe vremea grecilor antici. În fiecare primăvară, ei o serbau pe Rhea, mama tuturor zeilor. Sărbătoarea datează din timpul legendelor despre zeii Olimpului, când grecii au închinat zeiţei Cybele, zeiţa pământului şi mama tuturor zeilor. Legenda zeiţei Cybele a fost preluată şi în mitologia romană, iar cultul ei sărbătorit în calendarul roman. Mai târziu, în Anglia anilor 1800, a fost menționată Duminica mamei, serbată în a patra duminică de la începerea Postului Paștelui. Cu această ocazie, oamenii aveau o zi liberă, se făceau vizite, iar mamele primeau prăjituri. Acest obicei a primit numele „mersul la colindatul mamei“ şi în acea zi fiecare mamă din Regat primea o prăjitură tradiţională, apoi mamele le dădeau copiilor binecuvântarea.

Deşi, după evenimentele din 1989, în România noțiunea de ziua mamei, percepută ca o “moştenire comunistă”,  a fost  înlocuită cu ziua femeii,  8 martie va rămâne încă multă vreme şi ziua în care primul gând te poartă către MAMA.

 

La mulţi ani tuturor femeilor!             Sănătate, fericire şi demnitate !

Eleonora ARBĂNAŞ

Şcoala-Istoria-Zborul în paginile revistei Zbor spre Nemurire

Din seria proiecte şi programe educaţionale

Semnalăm apariţia revistei Zbor spre Nemurire  nr.9/2020 a Şcolii Gimnaziale Aviator Alexandru Şerbănescu, Coloneşti,Olt , coordonator  şi redactor  prof. Mirela Celmare, directorul şcolii şi preşedintele fundaţiei-filiala Coloneşti.În paginile revistei sunt reliefate activităţile educaţionale, proiectele şi programele şcolii, aripile româneşti, pagini de  istorie, tradiţie şi cultură  română.                                                   În anul 2020 atât de dificil sub toate aspectele  este cu atât mai mult de apreciat  devoţiunea unui colectiv redacţional de toată isprava.  Se poate dacă vrei cu adevărat ! 

Conchid : îndrăznesc să privesc viitorul cu optimism !

Img : Scoala – intrarea principală

coperta 4 a revistei ( inaugurare Centrul Muzeal şi vedere laterală a ansamblului „istorie şi aviaţie”)

Colectivul de redacţie al revistei. Img.( întâlnire de lucru elevi şi prof.,Centrul Muzeal vedere de ansamblu, întâmpinarea Gl.av.V.R. scriitor Radu Theodoru )

              

Revista  este susţinută  şi  finanţată de Fundaţia Erou  Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu.

Eleonora ARBĂNAŞ

Istorie şi tradiţie- semnal apariţie carte

Despre autor şi carte 

Ne face mare onoare să semnalăm apariţia lucrării „ Regimentele de Tancuri ale Armatei României- 100 de ani de existenţă  25.12.1920-25.12.2020” al cărei autor este  domnul Col.tc.(rtr.) George Gheorghiu.

În baza Înaltului Decret Regal nr.5488/25.12.1920 s-au înfiinţat primele regimente de tancuri din Armata Română,constituite începând cu 1 ianuarie 1921.

Pentru rigoare, reamintim că la 1 august 2019 s-au împlit 100 de ani de când arma Tancuri a primit statut de armă de sine stătătoare alături de celelalte arme din forţele Terestre: Infanterie ,Artilerie,Cavaleria,Geniu.

Col.tc.(rtr.) George Gheorghiu – inegalabil OM de suflet şi de istorie. Împătimit al armei tancuri pe care a servit-o în armata română, un ofiţer tanchist  care a rămas fidel armei tancuri, armă despre care poate se ştie şi se scrie mai puţin. Col.tc.(rtr.) George Gheorghiu este de un caracter şi onoare desvârşite , axat pe istorie „aşa cum a fost”,  un „aviator la manşa scrisului” despre aviaţie şi eroii neamului. La cei 90 de ani împliniţi este la fel de neobosit considerând că „nimic nu rămâne mai trainic pentru generaţiile de azi şi viitoare decât cuvântul scris”. 

De Domnia sa ne leagă foarte multe lucruri deosebite, reprezintă un model aparte de demnitate  şi de suflet pentru noi toţi.

Cateva imagini de la un eveniment special -Bacău 2014

E.Arbănaş

La mulţi ani de Ziua Sfântului Apostol Andrei şi Ziua Naţională

La mulţi ani sărbătoriţilor de Ziua Sfântului Apostol Andrei ocrotitorul României ( totodată şi Sărbătoare Bisericească Naţională) şi tuturor românilor de Ziua Naţională – 1 Decembrie dată la care , în urmă cu 102 ani, s-a săvârşit idealul naţional al tuturor românilor! Să aveţi sănătate români ! Iubeşte România !

La mulţi ani Armatei României

În colţul de rai de la Mânăstirea Comana, la Troiţa -monument a Eroilor de la Cotul Donului ne-am plecat frunţile în memoria tuturor ostaşilor români din toate timpurile. A devenit tradiţie ca de Ziua Eroilor şi de Ziua Armatei Române să fim la Comana alături de domnul general mr.av.(r.) veteran de război Radu Theodoru , iniţiatorul şi sufletul evenimentelor militare consacrate eroilor şi armatei române.

 

 

 

 

 

” Consider simbolică şi atoategrăitoare pentru întreaga istorie a românilor această simbioză a spiritualului şi a eroicului , crucea şi sabia sub semnul jertfei întru veşnicirea românităţii”.Gl.mr. Radu Theodoru

 

 

https://www.facebook.com/Fundatia-Erou-Capitan-aviator-Alexandru-Serbanescu

 

Sorin TULEA – între vocaţie şi răscrucea destinului

105 ani de la naşterea  aviatorului Sorin Tulea  (Roman , 11.10.1915 )

15 ani de la trecerea în eternitate  ( Bucureşti, 06/07.09.2005)

Pilot militar  aviaţia regală română, Grupul  5  Bombardament Greu ( iunie –decembrie 1941)  în prima campanie de la Odessa. Escadrila 57 Bombardament  Escadrila 78  denumită şi„ Litoral” ( ianuarie 1943- mai 1944).  Inginer de aviaţie la IAR Brașov, pasionat de alpinism, ski şi fotografie.

Decorat cu: Virtutea Aeronautică cu spade şi două barete, Crucea de Fier clasa a II-a, Crucea  României cu panglică de Virtute Militară ( după cum scrie  camaradul de zbor, căpitanul Virgil Stănculescu , şeful promoţiei  1941 a Şcolii de Ofiţeri de Aviaţie, în amintirile sale de pe front).

Despre Sorin Tulea  ca şi  despre toţi aviatorii de război , adevăraţi eroi  ale căror aripi s-au frânt pentru patrie ,  s-a  scris şi se va mai scrie, dar  recursul la realitatea acelei perioade istorice  poate fi şi un fel de refugiu în care cu siguranţă regăsim repere şi speranţa că virtuţile neamului românesc nu vor dispare!

Postarea  se doreşte a fi  un semn de neuitare în memoria lui Sorin Tulea.

Viaţa sa a fost ca a multor altora care au luptat pe front. Plină de neprevăzut şi de tragism!  “ Generaţia  mea  a trăit  două războaie ,  unul în adevăratul  sens , începând cu 22 iunie 1941 , iar următorul  cel   declanşat  între români  după 23 august 1944 odată cu apariţia Armatei Roşii  eliberatoare . Românii s-au împărţit în două tabere : unii care de la început au spus DA  regimului bolşevico-comunist, şi  alţii care au spus NU  declanşând  astfel  rezistenţa….Pe cale de consecinţă  s-a instituit  prigoana  acestora   „care a dus   la moartea a două sute de mii de morţi prin lagăre, Canal ,Gherla,Piteşti, Aiud..”  Arestat în 24 iulie 1948, Sorin Tulea a fost condamnat la 15 ani şi jumătate de închisoare pentru ”înaltă trădare”. A fost încarcerat la  Jilava Uranus, Aiud, Gherla, iar la eliberare a fost trimis cu domiciliu obligatoriu la Lătești, în Bărăgan.

Este cunoscut  ca autorul celei mai inedite, dar şi controversate imagini fotografice color din cel  de- al Doilea Război Mondial  cu cele  patru avioane IAR-80 zburând în formaţie în România, iunie 1942,  zona  Râşnov – Moeciu de Jos, realizată de el  conform celor spuse de aviatorul de elită, inginerul Dudu Alexandru Frim. În iunie 1942 se afla în ţară, în pauza de refacere dintre două campanii de bombardament împotriva sovieticilor.  Iată ce declara, peste timp,  chiar locotenentul comandor Sorin Tulea : “….. un grup de IAR-80-uri a trebuit să fie transportat, pe calea aerului, la Târgşor. Eram într-un «Savoia Marchetti», iar piloţii Costică Popescu, Virgil Chifulescu, Nicu Florescu şi Mihai Iliescu au zburat cu 80-urile, alături de mine, în formaţie de linie. Deasupra regiunii Branului, având ca fundal masivul Pietrei Craiului, cu ajutorul unui aparat Leica am făcut atunci o serie de diapozitive color care au ieşit excepţional. Clişeul a fost reprodus şi în alte lucrări, însă întotdeauna cu indicaţii total eronate”.

Sorin Tulea era nedespărţit de aparatului său de fotografiat Leica; din păcate, în data de 7 mai 1944 a fost răscrucea dramatică a destinului locotenentului aviator  Sorin Tulea . A fost  doborât de sovietici pe teritoriul României  întro misiune de bombardament  în zona Valea Seacă. Bietul nostru pilot s-a salvat sărind cu paraşuta prin hubloul de salvare al avionului său He 111-H6, nr.48. Cade pe un câmp între Trifeşti şi Miron Costin, frontul fiind la aproximativ douăzeci de kilometrii depărtare. Din această cauză populaţia rurală  cu  standardul de viaţă şi de cunoştinţe ale anului 1944  şi  concursul cerut de jandarmi populaţiei “urmăriţi şi prindeţi pe paraşutişti,oriunde ar fi ei”,  fără a le spune  bieţilor ţărani că pot fi şi paraşutişti-aviatori români. Aşa se explică faptul că   cei care erau pe câmp  l-au considerat pe Sorin Tulea a fi  spion sovietic. Cu ambele picioare rupte  a suferit „la sol” un asalt de lovituri şi  o adevărată dramă descrisă cu lux de amănunte în cartea “Amintiri din războaie neterminate “.  Este lovit, maltratat  şi deposedat de toate  bunurile, inclusiv de aparatul Leica.  Este salvat de doi tineri de la o baterie ACA  din zonă care au recunoscut culoarea albastră a combinezonului şi gradul de locotenent de aviaţie, iar sub aspect  medical  primele îngrijiri salvatoare de viaţă  i-au fost  acordate  de Sandu Ghica, care era student în practică la spitalul din Trifeşti .  “ Ăsta e Sorin Tulea, am făcut împreună ski astă iarnă pe Postăvar” ,  a fost fraza decisivă a medicului în devenire Sandu Ghica.  Au urmat doi ani  de recuperare chinuitoare  pentru Sorin Tulea. Cât despre aparatul foto , acesta a fost recuperat de jandarmi  şi dat comandantului legiunii din Bacău.  Ce destin ! În data de 24 iulie 1948 ajunge în temnițele comuniste , este eliberat în 1963 după mai bine de 15 ani de închisoare şi exilat practic în Lăteşti, un sat ridicat pentru deportaţii din Banat . Îşi întâlneşte în sfârşit fraţii,  după 16 ani !  Ce destin !

“ Consider că mi-am făcut datoria şi către ţară, şi către cei care m-au crescut într-o anumită concepţie de viaţă, astfel ca să nu îmi fie ruşine când mă voi prezenta în faţa lui Dumnezeu pentru Judecata cea Mare.” citat Sorin TULEA

Nu vom putea cuprinde în cuvinte întreaga dimensiune tragică a aripilor frânte, dar este cert că eroii nu mor niciodată! Sorin Tulea, un învingător care a rămas în orice situaţie credincios principiilor sale şi adevărului istoric!

Eroii nu mor niciodată!

  E.Arbănaş

115 ani de la naşterea aviatorului Mihail Pavlovschi

Spre neuitare

Aviatorul Mihail Pavlovschi s-a născut la Cetatea Albă, Basarabia, în data de 7 octombrie 1905. Şcoala primară a făcut-o în limba rusă, iar ultimii ani de liceu la Comrat-Tighina  în limba română.
Urmează:Şcoala Militară Aeronautică- secţia Ofiţeri Naviganţi, Cotroceni-Bucureşti (1925-1927); Şcoala Militară de Pilotaj Tecuci (1927-1928), brevetat pilot; Şcoala Specială Aeronautică Cotroceni-Bucureşti (1928-1931), brevetat pilot de vânătoare; Institutul Militar de Educaţie Fizică  Bucureşti (1933-1934);Şcoala de zbor fără vizibilitate, Uzinele Havilland, Anglia (august 1936).

Evoluţia miltară:

01.07.1927 – sublocotenent aviator;

10.10.1931 – locotenent aviator;

16.10.1937 – căpitan aviator;

06.09.1943 – locotenent comandor;

27.07.1945 – căpitan comandor;

09.10.1990 – colonel aviator;

07.08.1992 – general de flotilă aeriană.

Activitatea  în aviaţie : instructor de zbor la Şcoala Militară de Pilotaj Tecuci (1930-1936), pilot  de linie al Societăţii LARES –  interne şi internaţionale.Comandantul escadrilei 72 Bombardament, Flotila 2 Aviaţie (1939-1940) Comandant al Şcolii de Bimotoare Bombardament, Popeşti-Leordeni, Bucureşti (1940-1941), Ziliştea-Buzău (1941-1942) Comandantul Grupului Aero-Transport Militar, Băneasa, (1942-1945).

Distincţii obţinute pe parcursul vieţii:

Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Pace, clasa Crucea de Aur (1939);

Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război (cu spade), clasa Crucea de Aur (1943);

Coroana României cu Spade, clasa V;

Coroana României de Pace, clasa V;

Medalia Serviciul Credincios, 25 de ani;

Medalia participării la Războiul Româno-Sovietic;

Steaua Republicii Populare Române;

Medalia Eliberarea de sub Jugul Fascist (1949);

Medalia Crucea Comemorativă (1992).

După război a fost director al Aero-Bazei Aviaţie, Băneasa-Bucureşti până în septembrie 1949. A fost  arestat în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1949 pentru tentativa de trecere a frontierei pe calea aerului a unor subordonaţi şi alte motive inventate de noul regim…..Este deţinut politic la Jilava (1949-1950), apoi la Poarta Albă şi Ovidiu (1950-septembrie 1954).După eliberare din închisoare  lucrează ca muncitor ambalaje carton! După 1990 a devenit membru cu drepturi depline al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război. A scris cartea de amintiri, „O pasiune de o viaţă. Amintirile mele ca pilot aviator”.  Generalul  aviator Mihail Pavlovschi se stinge în data de 27 martie 2010 la Clermont-Ferrand , Franţa , iar urna a fost  adusă în ţară de fiicele sale şi aşezată în cavoul familiei de la cimitirul Bellu în data de 2 aprilie 2011.

Premergător ceremonialului de înhumare , Fundaţia Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu a adus un omagiu generalului aviator : “ In memoriam Mihail Pavlovschi” ( 29 martie 2011 la Cercul Militar Naţional ) la care au participat şi ficele sale. Totodată, a fost prezentată publicului şi cartea de amintiri a generalului aviator.Despre generalul aviator Mihail Pavlovschi ne-a vorbit atunci domnul general Ion Dobran.

Fundația „Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu”

E.Arbănaş

Arc peste timp

După evenimentul comemorativ  „75 ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial  (1945-2020) 76  ani de la eroica luptă aeriană a Cpt.av.Alexandru Şerbănescu (18 august 1944 -18 august 2020)”  de la Ghencea Militar,  la Centrul Muzeal Aviator Alexandru Şerbănescu din Coloneşti, Olt a avut loc o masă rotundă  la  iniţiativa asociaţiilor  Aerohistoria  şi Reconstituiri Istorice ,, Ferdinand I” . Un  eveniment deosebit de interesant  fiind şi prima masă rotundă  după inaugurarea muzeului din data de  26 iunie 2020.  Tema a fost una aplicată  prin prezentarea de aparatură tehnică de radio-emisie-recepţie germană de la bordul avioanelor Messerschmitt Bf 109 şi staţia radio românească  pe care domnul Radu Constantin a avut amabilitatea de a le „disloca” din colecţia personală.  Mulţumim , felicitări !

Un moment aparte a fost proiecţia materialului documentar  gestionată de Dan Melinte, materialul fiind prezentat de Marius Roberth care ne-a vorbit  despre  cariera militară a eroului aviator Alexandru Şerbănescu începută la vânători de munte ( ca şi bunicul său) şi devenirea sa ca aviator.  S-a vorbit despre camarazii eroului  ale căror imagini şi parcurs militar  se regăsesc în exponatele din sălile muzeale. Discuţii libere  şi constructive, proiecte de viitor pe care să le dezvoltăm în cadrul  Centrului Muzeal Aviator Alexandru Şerbănescu, edificiu pentru generaţii  deschis pentru vizitatori şi dotat pentru a facilita desfăşurarea unor activităţi de profil educativ (istorie,aviaţie,eroi,aviatori…)  

„În urmă cu 76 de ani, la 18 august 1944, cădea în luptă cu aviația americană, cpt. aviator Alexandru Șerbănescu, asul aviației de vânătoare române.Sâmbăta, 22 august 2020, ne-am adunat la Colonești unde în cadrul Centrului Muzeal „Aviator Alexandru Șerbănescu” a fost organizată o dezbatere-masă rotundă având temă cariera marelui erou.Colegul nostru Marius Roberth a vorbit despre Alexandru Șerbănescu vânător de munte, iar domnul Radu Constantin, din partea Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” , a prezentat echipamentul radio de emisie (SL-10) și recepție (EK-10) de la bordul anumitor modele de Me-109 (Funkgerät FuG-10) plus stația radio românească PP-15W, toate facand parte din colecția personală.

Alături de noi au fost doamna Eleonora Arbănaș, președinte Fundația „Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu” și domnul Comandor Ion Breazu ( de la aceeaşi fundaţie). A fost o întâlnire educativă despre care putem să afirmăm că va fi repetată într-un cadru mai larg, îndată ce vom trece de aceste vremuri grele”  Asociatia Aerohistoria

 

E. Arbănaş

Info –Comunicat – 18 august 2020

Evenimentul comemorativ care se desfăşoară anual în data de 18 august la mormântul eroului căpitan aviator Alexandru Şerbănescu din Cimitirul Ghencea Militar este printre cele mai emoţionante tradiţii militare româneşti , este un eveniment unic care datează din anii ‘ 50, comemorarea fiind generată de un număr restrâns de aviatori din Grupul 7 şi 9 Vânătoare care veneau an de an să-şi salute comandantul, un prilej de a se întâlni şi a mai afla unii despre ceilalţii în acele vremuri tulburi. “În anii aceia erau restricţii drastice, aveam voie doar în grupuri de maxim trei persoane “ spune domnul general Dobran. Vremurile s-au schimbat,comemorarea a continuat să aibe loc an de an în condiţii nerestrictive, iar după 1993 au avut loc şi comemorări cu ceremonial militar susţinut de forţele aeriene române. Evenimentul comemorativ din 18 august a devenit astfel o tradiţie pe care fundaţia o duce mai departe în memoria eroului şi aviatorilor de vânătoare, este omagiul nostru pentru toţi zburătorii care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial !

 

Marţi, 18 august 2020, la 76 ani de la acea dramatică luptă aeriană în care a căzut la datorie Căpitanul Cdt. av.Alexandru Şerbănescu şi în anul în care s-au împlinit 75 ani de la încheierea războiului, vom susţine comemorarea cu aceeaşi credinţă, dar în condiţii restrictive impuse de starea de alertă , respectarea distanţării sociale şi purtarea măştilor de protecţie.

Comemorarea se va desfăşura astfel :

– orele 9.00-9.30 se vor depune flori şi candele la mormântul eroului de către cei care doresc acest lucru;

– ora 9.30 va avea loc slujba religioasă la mormântul eroului unde vor sta maxim cinci persoane, iar ceilalţi participanţi vor asista de pe aleea din faţă cu păstrarea distanţării sociale;

– după încheierea slujbei religioase se va vorbi despre acea pagină de istorie, cuvânt susţinut de istoricul Emanuel Iacob şi oficialităţile prezente, după care vor fi discuţii libere, dezbateri, întrebări, info .

-participanţii vor relaţiona distanţat în zona amenajată.

Facem cuvenitul apel şi rugăm pe cei care vor să participe să respecte normele impuse de starea de alertă.

E.Arbănaş

Moral nu avem voie să uităm istoria !

Repere istorice

În istoriografia națională anii de război şi ce a urmat între 1945-1950 reprezintă o etapă aparte a istoriei noastre. Instaurarea regimului bolşevic, comunist şi totalitar sub ocupaţia armatei roşii şi trâmbiţarea “marilor succese” repurtate de Uniunea Sovietică a presupus eliminarea elitelor româneşti şi eliminarea înalţilor ofiţeri din Armata Română educaţi şi formaţi „în vechiul regim”, adică exact pe cei care luptaseră cu eroism pe front, mai ales pe frontul de est. Încă din martie 1945 în Decretul 887 se publica numele a 18 generali şi ulterior o altă listă cu alţi ofiţeri superiori care trebuiu eliminaţi ”deblocaţi” din armata „veche”română. În iulie 1946 au fost trecuţi „în rezervă ” , adică  eliminaţi peste 8000 de ofiţeri. Mulţi au fost condamnaţi şi închişi pentru vina că îşi serviseră patria, aveau principii şi nu şi-au  manifestat ataşamentul faţă de noul regim. După anii 1960, în plan politic, cam tot aşa au funcţionat unele lucruri. Aşa se face că de-a lungul timpului şi în funcţie de vremuri s-a tot scris şi rescris istoria. După 1990 s-au deschis porţile universului pentru cei care au vrut, vor să se ştie şi să scrie istoria aripilor frânte “aşa cum a fost”. Controverse în scrierea adevărului istoric au fost şi încă mai sunt între specialişti, dar noi ca români, cel puţin moral,  nu avem voie să uităm. Suntem o fundaţie care, prin numele pe care-l purtăm cu onoare, activăm în domeniul  aviaţiei, promovăm aripilor româneşti, ne manifestăm cultul pentru eroii aviatori , iar  prin cele ce facem le cinstim memoria. Nu a fost şi nu este chiar uşor să aduci în prim plan numele zburătorilor români care au servit ţara în cel de-al Doilea Război Mondial! Poate vă întrebaţi, de ce?  Putem avea o dezbatere liberă, în spaţiu deschis, marţi 18 august 2020 , ora 9.00 la binecunoscutul eveniment comemorativ care se desfăşoară anual la mormântul Căpitanului av.erou Alexandru Şerbănescu, eveniment în memoria eroului şi avitorilor de vânătoare din cel de–al Doilea Război  Mondial, pe care îl susţinem cu credinţă, o zestre de tradiţie lăsată de camarazii eroului, mai toţi plecaţi între timp la escadrila din ceruri .

Eleonora ARBĂNAŞ