Ziua Naţională

1 Decembrie

Steagul-României-460x250La ceas de mare sărbătoare mesajul meu poartă cu  el respectul ce-l datorăm înaintaşilor noştri care au făcut posibilă Marea Unire.

1 Decembrie 1918 – întreg teritoriul ţării a fost cuprins în unice hotare astfel încât un îndelungat proces istoric a ajuns la împlinire marcând un moment istoric în care  inimile tuturor românilor s-au împletit în aceleaşi simţiri.

1 Decembrie – a fost adoptată prin lege ca Ziua Naţională a României, după înlăturarea regimului totalitar. Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania,întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România. Ziua de 1 Decembrie 1918 marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală care  încununa  precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia de la 27 martie 1918 şi Bucovina de la  15 / 28 noiembrie 1918.  Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma Primului Război Mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

În 1918, la sfârşitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia şi Bucovina s-au unit cu Regatul României. Această unire a fost ratificată în 1920 prin Tratatul de la Trianon în cazul Transilvaniei, Crişanei, Banatului si Maramureşului şi prin Tratatul de la Versailles în cazul Bucovinei şi Basarabiei. România anexase de asemenea Cadrilaterul, după înfrangerea Bulgariei în 1913. Astfel, suprafaţa şi populaţia României s-au dublat în numai 5 ani, iar cel mai important aspect a fost faptul că  întreg poporul român era cuprins pentru prima oară între graniţele unui singur stat.

Ziua-Unirii-460x250

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională, proclama:

  1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
  2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
  3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
  4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
  5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
  6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919  în unanimitate.

România Mare va rezista în această formă până în 1940. În acest an fatidic Uniunea Sovietică anexează Basarabia şi Bucovina de Nord prin Pactul Ribbentropp-Molotov, Ungaria primeşte jumatătea nordică a Transilvaniei prin al doilea dictat de la Viena, iar Bulgaria primeşte înapoi Cadrilaterul prin Tratatul de la Craiova. Cedarea acestor teritorii fără rezistenţă armată a fost principala cauză a abdicarii regelui Carol al II-lea, accentuând instabilitatea politică a României din acea perioadă. În scopul de a-şi recupera teritoriile pierdute, România intră în război de partea Germaniei reuşind să elibereze Basarabia în vara anului 1941. Din acest moment, România intră într-o competiţie acerbă cu Ungaria, în speranţa ca după înfrangerea URSS-ului, Germania să permită recuperarea nordului Transilvaniei cu forţa. În acest sens, România a devenit principalul aliat al Germaniei în Europa de Est, furnizând cantităţi însemnate de petrol, grâu şi alte resurse şi trimiţând peste 800,000 de trupe pe frontul de est.În cele din urmă, Germania a pierdut războiul, iar Basarabia şi Bucovina au fost ocupate definitiv de URSS. Nordul Transilvaniei a fost recuperat în 1944-1945 însă România Mare a încetat să existe iar cantităţile însemnate de grâu şi alte resurse au luat direcţia URSS. Teritoriile României Mari care nu mai fac parte în momentul actual din România sunt: Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei, şi Cadrilaterul.  Conceptul politic, teritorial şi istoric de România Mare nu trebuie confundat cu partidul politic Partidul România Mare.

Revenind la actul Unirii de la 1 Decembrie 1918  ţin foarte mult să aduc în memoria colectivă un aspect mai puţin cunoscut dar foarte important pentru împlinirea momentului istoric în urmă cu  94 de ani.

Iarna dintre anii 1916/1917 a fost deosebit de grea, cu toate acestea au fost executate misiuni de observare şi recunoaştere de către  Grupul 2 Aviaţiune.Aviatori precum lt.Gheorghe Negrescu însoţit de Ion Chiriţescu au trecut Munţii Carpaţi urmând traseul Băicoi-Predeal – Dîrste-Vârful Videanu-Băicoi. Era a 25-a misiune de recunoaştere aeriană  pe care Grupul 2 Aviaţiune o îndeplinea. Se întâmpla la 28 septembrie 1916 când a avut loc prima bătălie de la Oituz.Fiind nevoiţi să se retragă spre Moldova, grupul s-a stabilit pe un teren de la Răcăciuni lângă Bacău, unde s-a trecut la pregătirea unuia dintre primele zboruri peste munţii Moldovei spre Tg.Secuiesc. Era un spaţiu inamic foarte bine păzit, dar era absolut necesar să fie fotografiate terenurile de aviaţie şi gara din Tg.Secuiesc. Astfel la 2 ianuarie 1917  lt.aviator Ioan Peneş împreună cu ofiţerul observator francez Roger Lucy reuşesc să decoleze spre Transilvania trecând peste Oituz  şi reîntorcându-se pe Valea Putnei. Au fost executate nenumărate misiuni de  treceri peste munţi în condiţii dificile de zbor pe care  Aviaţiunea le-a depăşit.

Zborul istoric premergător Marii Uniri

La începutul lunii noiembrie 1918 s-a aflat că vor avea loc la Arad tratative între Consiliul Naţional Român Central şi reprezentanţii guvernului maghiar.Era o recunoaştre a stării de fapt că românii din Transilvania, stăpâni pe situaţie, doreau Unirea cu Ţara. Rezultatul tratativelor precum şi opinia guvernului de la Iaşi raportată la apropiata unire  trebuiau cunoscute de  ambele părţi ale munţilor. Pentru a transporta de urgenţă la Blaj documente deosebit de importante,  se impunea trimiterea unui avion care să traverseze munţii.Marele Cartier General Român a ordonat trimiterea unui avion. Misiune aproape imposibilă din trei motive absolut periculoase: era o iarnă extrem de geroasă, benzina nu ajungea pentru întoarcere iar pornirea motorului era extrem de dificilă.Aici nu mai era vorba de o misiune de recunoaştere ci de o misiune secretă care avea scopul de a duce şi a aduce  la şi de la Blaj mesajul unirii precum şi  documente de importanţă majoră pentru actul ce avea să se împlinească la 1 Decembrie. S-a recurs la voluntari iar unul dintre cei care s-au oferit a fost lt.aviator Vasile Niculescu.În campania din vara anului 1917 acesta mai trecuse cu avionul Carpatii şi lansase manifeste în Transilvania,deci cunoştea bine traseul. A trecut la pregătirea avionului Farman-ul 40 căruia i-a adăugat un rezervor suplimentar. Trimisul Marelui Cartier General de la Iaşi a fost cpt.Victor Precup din artilerie,originar din Transilvania.La data de 23 noiembrie 1918 Farman-ul 40 nr. 3 240 cu echipajul format din lt.aviator Vasile Niculescu-cpt. Victor Precup a decolat  de la Bacău pe un ger cumplit trecând Carpaţii, cu faţa protejată în  parafină, pentru a rezista la o temperatura de -40C zburând către Blaj. Carlinga avionului era deschisă, iar cei doi ofiteri nu aveau nici paraşute , nici armament. La bord aveau un sac cu manifeste şi o geantă militară sigilată. Manifestele urma să fie lansate din avion deasupra Blajului iar geanta sigilată conţinea trei documente extrem de importante. După un zbor care a durat 2 ore şi 15 minute trecând muntii la 2 600 m, ilustrul aviator Vasile Niculescu a aterizat pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Aterizarea la Blaj a reprezentat  un moment istoric extrem de important  dar şi o performanţă de înaltă  clasă a aviaţiei militare române.Au fost asteptaţi şi primiţi de românii transilvăneni cu speranţă şi un entuziasm  imposibil de  descris în condiţiile în care  aceştia erau încă în luptă cu ramaşiţele fostului stat austro-ungar. Un căpitan pe nume Virgil Pop la întrebarea locotenentului aviator Vasile Niculescu cum ramâne cu avionul,  căpitanul Pop îi spune ca va asigura paza avionului punând o garda întărită cu o mitralieră. Capitanul Virgil Pop a desemnat opt soldaţi din Garda Naţională şi a dat ordin să se aducă de mâncare si lemne pentru foc. Locul din jurul avionului era curăţat permanent de zapadă iar focul păstra o oarecare temperatură în jurul avionului.

Aceste lucruri  trebuie să se ştie de toţi românii  întrucât  citez: ” în condiţiile de atunci sosirea acestuia a însemnat pentru popor mai mult decât cea mai abilă acţiune diplomatică”, un punct major premergător actului Unirii de 1 Decembrie 1918. Aviatorul Vasile Niculescu  prin curajosul  său  zbor de la  23 noiembrie 1918 a contribuit esenţial la împlinirea năzuinţei poprului român de unire  în unice hotare.

Târziu acest zbor a fost numit “Zborul Marii Uniri”.  La  23 noiembrie 2008 când s-au împlinit 90 de ani de la acel zbor istoric, acesta a fost reeditat simbolic  de către autorităţile locale  din Bacău şi cele de la Blaj.Un elicopter militar  IAR 330 de la Baza 95 Aeriană a fost pregătit să ducă la Blaj(Câmpia Libertăţii) mesajul simbolic al autoritaţilor locale din Bacău şi să aducă mesajul de răspuns al autorităţilor locale de la Blaj. Echipajul elicopterului a fost format din: Cpt.c.dor Gârgâz  Gerorgică,Cpt.Andronic Silviu,M.milit.Codău Lucian din cadrul unităţii de aviaţie Bacău. Evenimentul omagial „ 90 de Ani de la Zborul Marii Uniri” a fost posibil graţie sprijinului acordat de Statul Major al Forţelor Aeriene,Primăriei Bacău,Bazei 95 Aeriene”Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu”,Complexul Muzeal”Iulian Antonescu”Bacău, Muzeului Aviaţiei şi generalului Necolae Petrescu, unul dintre foştii comandanţi ai unităţii de aviaţie de la Bacău.

Aviatorul ilustru Aviatorul-Vasile-Niculescu365-206x300

Anonim ceasornicar

Dupa ce a părăsit haina militară, Vasile Niculescu a trăit aproape 90 ani  practicând meseria de ceasornicar. Intr-o scrisoare din 1 noiembrie 1967 dr. Ionel Pop – membru al Consiliului National Român Central – îi scria pilotului Vasile Niculescu: „…Sunt cu sufletul înălţat de amintirea glorioaselor zile din iarna anului 1918 şi nu-mi lipsesc câteva lacrimi din ochii obosiţi. Da, mult stimate domnule locotenent aviator, sunt acelaşi Ionel Pop, care la 23 noiembrie 1918, a alergat într-un suflet să vă primească şi să vă îmbrăţişeze pe Câmpia Libertăţii din Blaj unde aţi aterizat. Nu se uită marele fapte ale unui zburător-erou. Il uită numai politicienii, cei care au luptat pentru România Mare nu pot să facă aşa ceva. Iar dumneavoastră aţi contribuit din plin la Marea Unire. Şi asta nu se uită!”

Maiorul ( r.) Vasile Niculescu a trăit în uitare  pâna la 90  ani. A practicat meseria de ceasornicar  şi s-a stins din viată la 24 aprilie 1981 la Rădăuţi într-un trist anonimat. (sursa: cercetător prof.dr.Valeriu Avram)

Aşa s-au împletit actele şi faptele istorice astfel încât armata română de-a lungul vremii şi-a câştigat prestigiul prin dăruire şi curaj, prin patriotism, prin talent şi profesionalism, iar aviaţia română  locul binemeritat de armă de elită purtând blazonul tradiţiei  în arta zborului a avitorilor români.Toate aceste atribute se regăsesc şi astăzi. Avem aviatori de prestigiu în forţele aeriene, dar ţara mai are  avioane?

Să sperăm că memoria generatiilor viitoare va păstra, aşa cum se cuvine,  eroismul acestor iluştrii anonimi.

 La Mulţi Ani România! La Mulţi Ani tuturor românilor, oriunde vă aflaţi.

 ARB.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Pagina de istorie și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ziua Naţională

  1. Ioan zice:

    Frumos material !! Mi-a placut in special secventa cu Zborul Marii Uniri ..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s