De la Escadrila Albă la Escadrila din Cer

Mariana Drăgescu

av  Mariana DragescuComandor în retragere Marie-Ana-Aurelia (Mariana) Drăgescu, ultima femeie-pilot veteran de război, a plecat în zborul spre nemurire. Eroul aviator de lângă noi împlinise anul trecut, la  7 septembrie, 100 de ani de la naştere. S-a născut în Craiova, jud. Dolj în toamna anului 1912. A urmat cursurile primare şi liceale la Lugoj apoi  a urmat  Facultatea de Educaţie Fizică pe care nu a reuşit să o finalizeze deoarece familia nu a putut suporta costurile studiilor universitare. În 1935 a fost brevetată la Şcoala de Aviaţie „Mircea Cantacuzino”, în serie cu Marina Ştirbey şi, după obţinerea brevetului a început să activeze la Aeroclubul României perfecţionându-şi totodată arta pilotajului.În 1938, Mariana Drăgescu alături de Irina Burnaia, Marina Ştirbey, Virginia Duţescu şi Nadia Russo, a executat misiuni de transport şi de legătură.În escadrila sanitară a debutat în  iunie 1940 alături de Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Virginia Thomas. A zburat toate aparatele de şcoală şi turism, existente atunci în aviaţia noastră civilă.La 22 iunie 1941 România a intrat în război iar escadrila sanitară a fost trimisă în misiuni de observare şi salvare. Escadrila sanitară a fost numită atunci, de către scriitorul -jurnalist  Curzio Malaparte, escadrila albă. Misiunea celor din escadrila albă era de a transporta răniţii de pe front la spitalele de campanie şi aducerea lor în ţară. Mariana Dragescu   la mansaMariana Drăgescu a transportat şi a contribuit la salvarea vieţilor a peste 1500 de militari. Spre finalul războiului a fost prima femeie-pilot  româncă care a trecut graniţele Vienei care fusăse deja cucerită de sovietici.Pentru contribuţia şi meritele sale,Mariana Drăgescu a fost  decorată cu distincţii şi medalii, pecum: Medalia şi Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa „Crucea de Aur”, Ordinul „Crucea Regina Maria” cu spade, clasa a III-a, Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, cu prima baretă, clasa „Crucea de Aur”, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. A trăit modest, oarecum în anonimat pentru publicul larg, din păcate prea mulţi fiind plini de uimire că ” Drăgeasca mai trăia”.  A fost lângă noi atâta amar de vreme iar trecerea ei în nefiinţă a fost nedrept de puţin mediatizată. Este încă aici ultimul aviator de vânătoare din Gr.9, generalul aviator Ion Dobran. L-am contactat telefonic şi mi-a spus că  încă nu aflase despre faptul că  Mariana  a plecat la ceruri. A fost mâhnit aşa cum sunt şi eu de lipsa de comunicare a celor puţini care au fost informaţi despre decesul aviatoarei.                                                                                        Mariana DragescuMariana Drăgescu, eroul de lângă noi a plecat…s-a stins încă un EROU adevărat, a plecat  spre nemurire încă o legendă.Rămâne un simbol,un reper pentru ce înseamnă caracter şi onoare.

 Dumnezeu s-o odihnească în pace!

                                   Se sting veteranii

Priveşte, copile, cum trec veteranii
În şiruri tăcute, bătrâni luptători
Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii
Dispar în neant, anonimi călători.

Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,
Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting.
Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu doare
Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!

Priveşte-i! Mai mişcă! Mai sunt încă vii!
Şi-aşteaptă să sune… un ultim atac,
Căci astăzi sunt iarăşi în linia-ntâi
Şi-aşteaptă semnalul! Şi rabdă! Şi tac!

Priveşte-i trecând, resemnaţi spre vecie,
Păşind maiestuos, ca lumea să ştie
Că n-au cerşit, nu s-au plâns, n-au crâcnit!
Au luptat, au muncit, au tăcut… şi-au murit!

De-ai fost general sau simplu soldat
Pe front nu contează! Nu este o lege
Să-ţi apere gradul. Eşti doar un bărbat
În lupta cu moartea. Şi moartea n-alege!

Din est până-n vest, întregul pământ
Cu sângele lor în război l-au udat.
Cu trupuri uitate sub cruci de mormânt
Tot drumul Golgotei a fost jalonat!
Iar cei ce-au scăpat de cumplitul infern
La matcă întorşi au fost aşteptaţi
Potrivit obiceiului nostru etern
La Aiud, la Sighet, la Piteşti, la Galaţi.

De-aceea, copile, când trec veteranii
Cu feţele supte, ca de sfinţi bizantini
Opreşte-te-n loc, căci ei sunt titanii
Istoriei noastre! Şi lor să te-nchini!

Sunt candele sfinte! Cât pâlpaie încă
Mai dă-le onoruri! Aceşti oameni trişti
Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă
Şi-au murit pentru tine, ca tu să exişti!

Şi-acuma priveşte cum trec veteranii
În şiruri tăcute, eroi cerşetori!
Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii
Dispar în neant… inutili trecători!

Col. (r) Gheorghe Lăcătuşu
veteran de război

 Ce se mai poate spune ….este dureros de trist şi de adevărat.

Arb.

                                                 

                                            

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De la Escadrila Albă la Escadrila din Cer

  1. Danut zice:

    IN MEMORIAM
    COMANDOR (ret.) MARIANA DRĂGESCU
    ( 7 septembrie 1912 – 24 martie 2013 )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s