95 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Viziune şi loialitate faţă de idealul naţional

tricolorul roSe împlinesc 95 de ani de când la Alba Iulia, în ziua de 1 Decembrie 1918 s-a desăvârşit  Marea Unire, prin chibzuinţa şi voinţa matură a românilor chemaţi să-şi hotărască soarta.Este cel mai însemnat act istoric din milenara istorie, dramatică şi eroică a poporului român.

  Cronologia evenimentelor în pagina de istorie a României

În luna octombrie a anului 1917 a fost proclamată autonomia teritorială şi politică a Basarabiei şi s-a hotărât alcătuirea Sfatului Ţării pentru cârmuirea Basarabiei.

Sfatul Ţării, alcătuit din 84 de români şi 36 reprezentanţi ai minorităţilor etnice, a proclamat la 15 decembrie 1917 Republica Democratică Moldovenească. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării întrunit în şedinţa solemnă, au votat în unanimitate, independenţa Republicii Democratice Modoveneşti, etapă importantă pe calea unirii Basarabiei cu Ţara Mamă. Puterea executivă a fost  încredinţată unui Consiliu de Miniştri, sub preşedinţia lui Daniel Ciugureanu.

Sfatul Ţării, s-a întrunit la 27 martie 1918 în şedinţă solemnă la Chişinău şi, după 106 ani de dominaţie rusă, a votat Unirea Basarabiei cu România. După anunţarea rezultatului votului,  primul-ministru Alexandru Marghiloman, aflat la Chişinău, a fost  invitat împreună cu membri ai guvernului român, în sala Sfatului Ţării, unde, în numele poporului român şi al regelui Ferdinand I a declarat că ia act de votul unanim al Sfatului şi  a proclamat Basarabia unită cu România.

Regele Ferdinand I, care se afla la Bârlad, după primirea comunicatului despre proclamarea Unirii, transmis telegrafic de primul ministru Alexandru Marghiloman, a trimis  la Chişinău o telegramă de mulţumire şi de felicitare: ..În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna,Moldova  se uneşte cu mama sa, România”.

Pentru independenţa Transilvaniei şi Unirea cu România a militat Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina care s-a înfiinţat la Paris ( 27 aprilie 1918)  sub preşedinţia lui Traian Vuia. La 12 octombrie 1918 Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania, întrunit la Oradea  a adoptat o declaraţie privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se aşeza „printre naţiunile libere”.

 La 28 noiembrie 1918 Congresul general al Bucovinei adoptă moţiunea privind „Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”, dar Parlamentul român, confirmă actul Unirii, adoptat de Congresul bucovinean abia la 29 decembrie 1919 .

Ziua-Unirii-460x250Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia  la    1 Decembrie 1918 are loc, în sala casinei din Alba Iulia, cu participarea a 1228 delegaţi. Se constituie un Birou al Adunării format din Gheorghe Pop de Băseşti, episcopii Ioan I. Pop şi Dumitru Radu – preşedinţi, Ştefan Cicio-Pop, Teodor Mihali, Ioan Florea – vicepreşedinţi, precum şi a unui Secretariat. Vasile Goldiş  a rostit cuvântarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluţie care începea astfel : „Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, decretează Unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”. Pentru cârmuirea Transilvaniei până la constituirea Constituantei s-a ales o adunare legislativă numită Marele Sfat Naţional, compus din 250 de membri. Vestea a fost  adusă la cunoştinţa celor peste 100.000 de participanţi la Marea Adunare de la Alba Iulia, care aşteptau pe Câmpul lui Horea şi care au aprobat într-o atmosferă înălţătoare, cuprinsă până la extaz  hotărârea de unire.

Parlamentul a votat, la 29 decembrie 1919, legile de ratificare a Unirii Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România.

Adunarea deputaţilor şi senatului a votat, la 28 martie 1923, noua lege fundamentală a ţării,  adică revizuirea Constituţiei din 1866 adaptată la realităţile postbelice, în spiritul adunărilor plebiscitare de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, care stabileau că : „Regatul României este un stat naţional, unitar şi indivizibil, iar teritoriul României este nealienabil şi proclamă caracterul independent şi suveran al statului”

Parlamentul îl proclamă, la 8 iunie 1930, pe principele Carol rege al României, sub numele de Carol al II-lea, „coborâtor direct şi legitim în ordine de progenitură bărbătească a regelui Ferdinand”.

S-ar putea spune că au  urmat ani buni de prosperitate pentru ţară dar, steaua naţiei române a apus odată cu  Dictatul de la Viena de la 30 august 1938 prin care partea de nord a Transilvaniei (43.492 km2 şi 2.667.000 de locuitori, din care 50.2% români, 37% unguri, 5,7% evrei şi 2,8% germani) a fost  încorporată Ungariei şi, la  23 august 1939, când la Moscova s-a semnat Tratatul de neagresiune germano-sovietic (Pactul Molotov – Ribbentrop), al cărui protocol adiţional secret cuprindea consimţământul Germaniei la anexarea Basarabiei de către U.R.S.S., apoi ultimatumul sovietic pentru Basarabia de la 26 iunie 1940.

A urmat al Doilea Război Mondial cu sacrificii enorme în rândul armatei şi al populaţiei . Intrarea efectivă a României în alianţă cu Germania a fost  un eveniment politic şi militar  deosebit de  complex, despre care în egală măsură se poate spune că a fost o eroare, dar şi că a avut o legitimare istorică. România anului 1941 a  luptat pentru recuperarea Basarabiei şi, totodată,  contra pericolelor slav şi comunist.

După  23 august 1944, începutul sfârşitului….insurecţia armată

Mareşalul I. Antonescu merge la regele Mihai şi declară că este dispus să semneze armistiţiul cu trupele aliate,după stabilizarea frontului. Acest armistiţiu implica pierderea Basarabiei şi Bucovinei de Nord. În aceste condiţii, regele îl destituie din funcţia de conducător al statului şi ordonă arestarea lui. Se constituie un nou guvern condus de generalul Constantin Sănătescu

Războiul continuă alături de trupele aliate. Sunt eliberate oraşele Carei şi Satu Mare, la 25 octombrie 1944 încheindu-se eliberarea întregului teritoriu transilvan anexat de Ungaria în urma Dictatului de la Viena. Trupele române dedică acest eveniment regelui Mihai, care îşi sărbătorea ziua de naştere. La 9 mai 1945 Germania hitleristă capitulează necondiţionat şi, aproximativ doi ani mai târziu ( 29 ianuarie 1947) Ministrul  de Externe al U.R.S.S., Veaceslav Mihailovici Molotov, semnează la Moscova tratatele de pace cu România, Italia, Ungaria, Finlanda şi Bulgaria , tratate  analizate şi astăzi de  istorici.

La  30 decembrie 1947 regele Mihai I abdică fiind silit ca în actul de abdicare se spună că renunţă, pentru el şi urmaşii săi, la prerogativele regale, lăsând poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de stat. Abdicarea regelui Mihai I marchează suprimarea totală a vieţii constituţionale în România. La 13 aprilie 1948 parlamentul votează Constituţia Republicii Populare Române (copie a Constituţiei Sovietice din 1936). Se alege un nou Prezidiu avându-l ca preşedinte pe doctorul C.I. Parhon şi trei vicepreşedinţi : Mihail Sadoveanu, Ion Niculi şi Petre Constantinescu-Iaşi, precum şi Consiliul de Miniştri în frunte cu doctorul Petru Groza.

În primele zile ale lunii februarie a anului următor ( 1948) , a fost încheiat un Protocol sovieto-român în baza căruia la 23 mai 1948 a fost cedată, Uniunii Sovietice, Insula Şerpilor ( 17 ha.) prin încălcarea Tratatului  de pace de la Paris (1947)  

Scara valorilor naţionale şi sistemul politic au fost  date peste cap pentru cel puţin 40 de ani.

                                     ––––––––––––

Decembrie 1989

Revoluţia română între speranţă,iluzii şi luminiţa de la căpătul tunelului

S-a constituit noul organism al puterii de stat – Frontul Salvării Naţionale, având drept scop instaurarea democraţiei, libertăţii şi bunăstării poporului. Am trăit,am văzut,am simţit schimbarea. Am revenit în marea familie europeană, facem parte din NATO şi aşteptăm intrarea în Schengen. Ce-i drept, avem democraţie, suficientă libertate de opinie, posibilitatea de a rămâne,de a pleca ori de a reveni acasă cu expertiza şi experinţa acumulată prin lume. După 23 de ani de la evenimentele din Dec.’89, astăzi bunăstarea românului încă se dezbate între speranţă, iluzie şi certitudinea ce va să vie.  

La sărbătorirea Zilei Naţionale

De Ziua Naţională noi românii vom vibra întrun fel sau altul şi poate vom fi mai buni unii cu ceilalţi. Vom fi mândrii că suntem români, vom redescoperi sentimentul patriotic, la intonarea Imnului de Stat vom duce mâna dreaptă la inima noastră de român sau la chipiu, după caz, poate unii dintre noi se vor întreba dacă s-au deşteptat suficient, vom depune coroane de flori pentru a ne cinsti eroii, vom fi fascinaţi de forţele armate care vor defila în marile oraşe, apoi vom pleca către casele noastre şi vom avea bucuria să constatăm că pe strada noastră la toate casele şi balcoanele blocului în care locuim, de ZIUA NAŢIONALĂ a tuturor românilor, flutură TRICOLORUL ROMÂNESC. 

clip_image001

La Mulţi Ani, România!   La Mulţi Ani, români!

Arb.

  Bibliografie : Istoria României în date 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Pagina de istorie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la 95 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

  1. Ioan zice:

    La multi ani Romania !!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s