În urmă cu 70 de ani

Remember 

Comandantul Corpului Aerian,General de escadră av. Ionescu Emanoil

COMANDANŢII GRUPULUI 9 VÂNĂTOARE:

Lt. comandor Borcescu Gheorghe( 19.04.1942-12.02.1943)                                                     Cpt.comandor Negrescu Ioan (12.02.1943-03.12.1943)                                                                          Lt. comandor Georgescu Gheorghe(03.12.1943-01.01.1944)                                                              Lt. comandor Ştefănescu Nicolae(01.01.1944-13.02-.1944)                                                               Căpitan av. Şerbănescu Alexandru ( 13.02.1944-18.08.1944)                                                               Căpitan Cantacuzino C-tin (18.08.1944-15.06.1945)                                                                        Comandor Georgescu Emil(15.06.1945-31.07.1945)                                                                 

Grupul 9 Vânătoare în anul 1944

 Anul 1944, în întregul lui, a rămas unul de referinţă în istoria ţării. În cursul acestui an,2014, pe care îl vom stăbate cu bune şi mai puţin bune, se împlinesc 70 de ani  pentru fiecare dintre cele mai curajoase şi eroice fapte ale aviaţiei române petrecute pe Frontul de Est şi în apărarea teritoriului naţional, 70 de ani de la numeroasele lupte sau victorii aeriane, de la înfrîngeri şi pierderi, 70 de ani de la ultima luptă aeriană a Gr.9 Vt. sub comanda  căpitanului Şerbănescu, 70 de ani de la păgubosul 23 august 1944….70 de ani de la… Este de datoria noastră să ne amintim, să cinstim memoria ostaşilor români, să promovăm istoria aşa cum a fost şi, când ne-o fi dat fiecăruia dintre noi să plecăm, cel puţin să avem mulţumirea ori liniştea cea din urmă că nu murim ca şi cum nu am fi trăit.

     Frontul de Est- scurtă trecere în revistă                                                                  

Ianuarie 1944 a debutat cu  ger cumplit .                                                                                           Gr.9 vt. Nicolaev 1944Personalul navigant din Grupul 9 Vt. a zburat în ziua de 3 ianuarie 1944, piloţii unităţii executând misiuni de recunoaştere şi protecţie a avioanelor de asalt şi bombardament. În ziua de 5 ianuarie 1944, trupele sovietice ale Frontului 2 Ucrainean au trecut la ofensivă şi conform dispoziţiei Comandamentului Flotei a IV-a Aeriene Germane, Grupul 9 Vt. a primit ordinul să se deplaseze pe aerodromul de la Apostolovo. Din cauza terenului impracticabil, în ziua de 6 ianuarie personalul navigant al grupului s-a deplasat la ordin, pe aerodromul de la Malaia Viski. Aici, aviatorii români au fost puşi la dispoziţia Corpului 1 Aerian German, urmând să colaboreze direct cu Grupul 1 Vânătoare German comandat de maiorul av. Weisse. Piloţii noştri urmau să execute misiuni în sectorul de front Kirovograd- Krivoirog.  Din cauza timpului nefavorabil, Grupul 9 Vt., a putut să se instaleze pe noul teren de lucru  de la Lepetika abia la  8 ianuarie 1944. A doua zi ,au decolat 21 de avioane în diferite misiuni, iar la  10 ianuarie 1944 numărul avioanelor de vânătoare ieşite, să ajungă la 28. În principal au fost misiuni de însoţire a bombardierelor JU.88 şi a bimotoarelor de asalt Henschel Hs.129 care au bombardat şi au atacat la sol concentrările de turpe inamice de la Alexandrovka şi Vladimirovka.

13 ianuarie 1944. Timp nefavorabil, cu frig şi o pâclă care reducea mult vizibilitatea. A doua misiune a zilei este îndeplinită de căpitanul av. Alexandru Şerbănescu, avându-l coechipier pe slt. av. Ion Dobran. Trupele sovietice trecuseră Bugul în mai multe puncte şi în sectorul capului de pod de la Nikopol.  O formaţie de şapte Yak-uri au atacat, aviatorii noştri au făcut faţă cu brio atacului, dar nu s-a înregistrat nici o victorie aeriană.A doua zi, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu a condus o patrulă într-o misiune de recunoaştere în zona frontului cuprinsă între Nikopol şi Kerson. Zborul s-a executat în majoritatea timpului în razmot, infanteriştii ruşi s-au ascuns pe unde au putut de teama atacului la sol al avioanelor de vânătoare româneşti. Zborul în sine a fost unul agreat de piloţi, întrucât au zburat prin ceaţă ca nişte fantome. În jurul prânzului, aviaţia sovietică a atacat aerodromul de la Lepetika cu avioane Yak şi Aircobra. Me.109 G nr.32 a fost avariat grav de un proiectil de 37 mm tras de pilotul unui Aircobra. Generalul de escadră av. Emanoil Ionescu, comandantul Corpului Aerian Român aflat în inspecţie a asistat la lupta aeriană a căpitanului av. Alexandru Şerbănescu  cu 11 avioane inamice , reuşind să scape, doborând unul dintre ele .

Emanoil_IonescuOrdin de Zi nr. 5 din 14 ianuarie 1944 :  „Având în vedere spiritul de sacrificiu, curajul şi sângele rece de care a dat dovadă Căpitanul av. Şerbănescu Alexandru din Grupul 9 Vânătoare cu ocazia atacului la sol a vânătoarei inamice asupra aerodromului Lepetika în ziua de 14 ianuarie 1944,orele 11.30; pentru calmul şi abnegaţia cu care s-a aruncat, singur, în luptă, cu cele 11 avioane sovietice reuşind să doboare unul din ele, cu toată superioritatea mare ca număr a inamicului, servind astfel ca un exemplu de îndrăzneală şi temeritate; Ordon: Citarea prin Ordin de Zi pe Corpul Aerian Român a Căpitanului av. Şerbănescu Alexandru din Grupul 9 Vânătoare. Cei în drept se vor conforma. Comandantul Corpului Aerian,General de escadră av. Ionescu Emanoil”.  Extras din Raportul special nr.2414 din 28 ianuarie 1944: …”Căpitanul av. Şerbănescu Alexandru care s-a remarcat cu totul excepţional, ca un element pur de elită al aviaţiei noastre de vânătoare, a venit pe front la 2 septembrie 1942 şi a rămas la luptă până în prezent, adică:  La Grupul 7 Vânătoare de la 2 septembrie 1942 până la 27 octombrie 1943. La Grupul 9 Vânătoare, de la 27 octombrie 1943 până în prezent. A comandat la fiecare dintre aceste grupuri câte o escadrilă de vânătoare pe care a ridicat-o totdeauna la înălţima unei unităţi excepţionale. Sburător emerit, luptător neîntrecut de un eroism legendar,a stat totdeauna în fruntea unităţilor sale de care n-a acceptat niciodată să se despartă şi pe care le-a condus cu fanatică îndemânare în luptele de la Stalingrad,Karpovka, Don, Doneţ, Mius, Melitopol, Zaporoje şi Kerci…” 

 Februarie 1944                                                                                                                                         IMG_0012Căpitanul av. Alexandru Şerbănescu în calitatea lui de comandant de escadrilă şi de grup ( 7 Vt.la Karpovka) dăduse dovadă că ştia să conducă o unitate de aviaţie în luptă şi prin exemplul personal s-a făcut stimat de către sublaterni pe care i-a considerat întotdeuna camarazi, niciodată nu s-a menajat, executând cele mai grele misiuni ca atacurile la sol sau confruntându-se singur cu formaţii de 10-20 de avioane inamice. Căpitan comandor av. Ioan Negrescu, comandantul Grupurilor 7 şi 9 Vânătoare, a trimis Comandamentului Corpului Aerian Regal Român, următorul raport special pentru avansarea la excepţional a căpitanului av. Alexandru Şerbănescu la gradul de locotenent comandor:  „ Raport special pentru căpitanul av. Şerbănescu Alexandru din Flotila 1 Vânătoare. Ofiţer admirabil, cu o ţinută demnă, plin de patriotism, curaj şi simţ al datoriei, ia parte cu Grupul 7 Vt .,,C-tin Popişteanu”,la toate operaţiunile cu începere de la 2 septembrie 1942 şi până în prezent, când continuă a rămâne pe front, detaşat în Grupul 9 Vt., ca un exemplu şi impuls necesare pentru piloţii de vânătoare, noi veniţi pe front. Ofiţer cu o cultură aleasă, conştient, devotat şi cu simţul răspunderii, este elementul de elită ce s-a afirmat zi de zi, ca un  şef şi conducător desăvârşit al unităţii sale din toate punctele de vedere. Totdeauna în fruntea formaţiunilor aeriene de vânătoare, la Stalingrad, Rostov, Doneţ- Mius, Melitopol, Zaporoje, Nikopol şi Kerson, a fost nelipsit din compunerea formaţiunilor cu însărcinări grele şi speciale, totalizând un număr de: 368 misiuni la inamic,126 lupte aeriene,32 de victorii aeriene din care 26 cu martori şi 6 fără martori; misiuni speciale din care 34 atacuri la sol, 3 recunoaşteri şi aruncări de mesaje la trupele încercuite. Câteva din numeroasele fapte de arme săvârşite:                                                                                                    a ) În încercuirea de la Stalingrad execută peste 73 misiuni, iar la evacuare,ia la bord în avionul său Me.109 şi un maestru mecanic pe care-l aduce pe noul teren; b) Pe Mius, când lupta era aprigă iar inamicul presa cu forţe superioare, revine în luptă de 6 (şase) ori în aceeaşi zi ,reuşind a doborî în lupte crâncene un număr de 4 (patru) avioane inamice. c) Pe Doneţ, îşi ia  coechipier un adjutant pentru a-l iniţia în lupta aeriană reală. Întâlnind cinci avioane ruseşti îşi face atent coechipierul, îi arată modul de apropiere, după care, fără ezitare se aruncă în luptă atacând plin de avânt şi ordonând coechipierului „ să-l urmeze”. Deşi adversarul era mult superior, prin menvre abile, reuşeşte a doborî un avion şi pune pe fugă restul, după care revine la bază. Tânărul adjutant era deja format, fiind de atunci unul din cei mai buni şi temerari vânători. La fel a procedat căpitanul av. Şerbănescu Alexandru cu toţi cei noi veniţi pe front. d) La Melitopol, după executarea cu succes a măiestriei încredinţate de a însoţi şi proteja o formaţiune de bombardament, revenind în sector este surprins de o formaţiune mult superioară inamică şi lovit foarte grav în motor care încetează de a mai funcţiona, scoţând fum, vapori de apă ,ulei şi glicol care îi împiedica complet vederea. Totuşi, cu un sânge rece remarcabil sub loviturile continuie ale inamicilor, nu-şi pierde cumpătul şi reuşeşte a-şi aduce avionul foarte grav avariat în linii, salvându-şi viaţa. Revenit după cinci ore la bază şi văzând consternarea camarazilor, după doborârea şefului lor,cel mai de temut, nu pregetă nici o clipă, ia un alt avion şi porneşte din nou la luptă restabilind încrederea şi dând un şi mai mare avânt zburătorilor săi  prin insuflarea unui spirit de revanşă. În aceste condiţiuni se poate afirma cu certitudine că numărul impresionant de victorii aeriene obţinut de Grupul 7 Vânătoare şi apoi de Grupul 9 Vânătoare,în timpul de la 2 septembrie 1942 până în prezent se datoreşte impulsului dat de căpitanul av. Şerbănescu Alexandru. În urma strălucitelor fapte de arme ce a  săvârşit, a fost distins, între altele şi cu Ordinul „Mihai Viteazul „ clasa III-a şi „ Crucea de Fier” germană clasa I-a.Este ofiţerul aviator, cu cele mai multe misiuni, cele mai multe lupte aeriene şi cele mai multe victorii dintre toţi piloţii români. Activitatea şi priceperea de care a dat dovadă în conducerea unităţii sale pe câmpul de luptă, precum şi imboldul şi curajul ce a insuflat subalternilor săi în luptă,prin autoritatea ce a căpătat odată cu exemplul ce totdeauna a dat, fiind în fruntea zburătorilor, ori de câte ori lupta a fost mai grea, îl impun la comanda de grup de vânătoare operativ, comandă ce nu a putut lua din cauza vechimii în grad. Având în vedere, meritele excepţionale obţinute, precum şi capacitatea de conducere autoritară, de care a dat dovadă pe câmpul de luptă,şi făcând aplicarea Ordinului General nr.60 din 1943 prin care se absolvă stagiul în grad ofiţerii decoraţi cu Ordinul „Mihai Viteazul”;      Am onoarea a propune şi rog a se aproba înălţarea la gradul de locotenent comandor aviator ,în mod excepţional, pentru fapte de arme a căpitanului Şerbănescu Alexandru din Flotila 1 Vânătoare”.   Raportul a fost avizat favorabil de generalul de escadră aeriană av. Emanoil Ionescu şi înaintat şefilor ierarhici superiori care urmau să ia o decizie . La începutul lunii februarie 1944 căpitanul Alexandru Şerbănescu să fie chemat la Bucureşti într-o misiune specială la Subsecretariatul de Stat al Aerului. Deşi generalul de escadră av. Gheorghe Jienescu, a ordonat şefului Statului Major al Aerului, generalul Ramiro Enescu, ulterior înlocuit cu generalul Ermil Gheorghiu, ca acesta să întocmească imediat raportul cu propunerea de avansare la excepţional a căpitanului av Alexandru Şerbănescu şi a ofiţerului de echipaj clasa III-a Ioan Milu, raport care urma să fie prezentat şi aprobat de mareşalul Ion Antonescu, generalul Ramiro Enescu a dat un răspuns stupefiant în Raportul nr.3272/1944.

13 februarie 1944                                                                                                                     Grupul 9 Vânătoare se afla pe aerodromul de la Nicolaev.                   Alexandru-Serbanescu-510x349

Căpitanul av. Alexandru Şerbănescu este numit oficial în funcţia de comandant al Gr. 9 Vt.  Totodată Comandamentul Flotei a IV-a  Aeriene Germane i-a apreciat, la justa  valoare profesionalismul şi,  l-a recunoscut ca As al Aeronauticii Regale Române pentru cele 32 de victorii aeriene la acel moment. piloti pe frontul de est 1944Noul comandant al Grupului 9 Vânătoare, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu a îndeplinit în ziua numirii în funcţie o misiune de vânătoare liberă în sectorul Kostromka, conducând o patrulă. Într-o confruntare cu Yak-urile sovietice, adjutantul stagiar av. Iosif Moraru a doborât un avion inamic. Deşi zbura aproape zilnic, şi-a făcut timp să inspecteze cantonamentul trupei urmărind condiţiile de cazare, hrănire şi odihnă. Zilnic stabilea formaţiile de zbor, iar ordinele pentru executarea misiunilor le transmitea verbal şi direct echipajelor. În fiecare zi, la începutul şi sfârşitul acesteia se executa raportul,la care comandantul Alexandru Şerbănescu participa cu regularitate. A introdus un alt stil de muncă specific cu realităţile frontului. Din ordinul său, medicul grupului, căpitanul Bratu, executa vizita medicală personalului navigant şi urmărea curăţenia cantonamentelor şi hrana corespunzătoare pentru grup.Iarna s-a instalat la ea acasă pe Frontul de Est. Spre sfârşitul lunii februarie,zile la rând a nins iar vântul a viscolit-o. Aviatorii din Grupul 9 Vânătoare, în condiţiile grele ale iernii ruseşti au executat misiuni de recunoaştere, însoţire şi de vânătoare liberă în sectorul Leontievka- Gavilovka, unde sovieticii au trecut Niprul şi au realizat un  cap de pod. În ziua de 23 februarie 1944, comandantul Alexandru Şerbănescu a decolat conducând o patrulă într-o misiune de vânătoare liberă, deşi timpul era nefavorabil cu un plafon de 250 m cu ninsoare trecătoare şi pâclă. O vizibilitate negativă şi formaţia a trebuit să coboare până la 100 m pentru a vedea ce se întâmplă în capul de pod de la Lepetika. Ajuns la aerodrom, a aflat că sovieticii ocupase oraşul Krivoirog. Retragerile ,,strategice” ale trupelor germano-române erau în plină desfăşurare. Avioanele de asalt ale Grupului 8 au continuat să atace la sol şi să bombardeze poziţiile inmaice, fiind protejate de vânătoarii din Grupul 9. Astfel, în ziua de 25 februarie 1944, comandantul Alexandru Şerbănescu a condus o patrulă într-o misiune de recunoaştere urmărind o formaţie de avioane Il-2 însoţite de Yak-uri şi Aircobra. Vânătorii ruşi au refuzat lupta, adăpostindu-se în masa compactă a norilor. O altă patrulă comandată de sublocotenentul av. Mircea Şenchea din Escadrila 47 Vt. a asigurat protecţia unui avion german de recunoaştere tip F.W-189. În timpul misiunii, la ora 11.10, adjutantul av. Vladimir Bodnar, coechipierul său, a fost atacat de şase avioane Aircobra , fiind doborât în flăcări.  

Me 109 zbor. jpg26 februarie 1944 o zi cu adevărat frumoasă, cu soare, dar cu un ger cumplit. Aviatorii grupului au executat mai multe misiuni. În cea de-a treia ieşire a zilei, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu a comandat o patrulă într-o misiune de vânătoare liberă la care s-a ataşat şi subofiţerul aviator german de legătură Ernest Stengel. La 5000  m au survolat oraşul Krivoirog ocupat de sovietici, întâlnind şase Yak-uri. Căpitanul av.Alexandru Şerbănescu atacă primul formaţia inamică, un pilot sovietic a degajat ,dar a nimerit sub focul slt. av. Ion Dobran care printr-o singură rafală scurtă l-a incendiat de la 60 de metri. Tânărul pilot, a atacat un al doilea Yak şi l-a lovit mortal. Din avionul inamic au sărit peste tot bucăţi din plan şi fuselaj, prăbuşindu-se la sol. În luna februarie 1944, personalul navigant din Grupul 9 Vânătoare a desfăşurat o activitate intensă, cu tot timpul nefavorabil. S-au executat 197 ieşiri-avion care au cuprins: 3 misiuni de acoperire aerodrom, 26 de misiuni de vânătoare liberă, 3 misiuni de protecţie a aviaţiei de asalt şi bombardament. În urma celor 12 lupte aeriene susţinute, piloţii grupului au obţinut 11 victorii aeriene, pierzându-l pe adjutantul Vladimir Botnar din Escadrila 48 Vt. 

   poza4

Piloţii Gr.9 Vt. eroi pe avioanele Messerschmitt 109 G, erau cei care în primăvara şi vara  anului 1944 aveau să iasă înaintea bombardierelor americane, obţinând strălucite rezultate  cu preţul  dureroaselor  pierderi .

                                                                                                                                                                                                                                                               ~

Materialul poate fi preluat sub semnătura autorului.

  E. Arb.

Print

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Pagina de istorie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s