Elevii sunt făclia viitorului

Şcoala Gimnazială Nr.178 Bucureşti

De câţiva ani buni am avut prilejul să participăm la numeroase de activităţi educative, intra şi extracurriculare, derulate în cadrul Şcolii Gimnaziale Nr.178 din Bucureşti . Astfel, am putut constata că în această şcoală, veche de „50 de Ani de Lumină a Minţii”, redimensionarea laturii educative non-formală şi informală la nivelul şcolar este în deplină concordaţă cu principiul educaţiei centrate pe valori. Dezvoltarea parteneriatelor educaţionale prin activități şcolare şi extraşcolare pe diverse teme şi-au demonstrat utilitatea pentru elevi. A intrat în tradiţia acestei şcoli ca istoricul zilelor de importanţă naţională să le fie elevilor prezentate “mai altfel” , adică în acel mod atractiv care oferă posibilitatea elevilor să reţină şi să păstreze în memorie semnificaţia acestora.
În acest context Şcoala Gimnazială Nr.178 din Bucureşti a dezvoltat un interes special pentru istoria Armatei Române,în mod special şi pe deplin justificat pentru istoria aviaţiei şi eroii aviatori.
Ziua Armatei Române constituie şi pentru Şcoala Gimnazială Nr.178 o preocupare permanentă de natură instructiv-educativă reliefată elevilor în formele de prezentare cele mai atractive , astfel că , un grup de elevi însoţiţi de cadre didactice au avut privilegiul de a prezenta mesajul şcolii, premergător Zilei de 25 octombrie, direct celor care sunt în slujba Armatei, respectiv aviatorilor militari de la Baza 90 Transport Aerian. Ca de fiecare dată forţele aeriene sunt alături cu aceeşi generozitate şi deschidere pentru că nu-i aşa, fascinanţia zborului la el acasă nu se poate compara cu o lecţie în sala de curs.

IMG_6371Baza 90 Transport Aerian ” Gheorghe Bănciulescu” Otopeni

Din 1995, organizarea acestei unităţi a fost schimbată, luând fiinţă Baza 90 Transport Aerian. În 1996 a primit denumirea de Baza 90 Transport Aerian „Comandor Aviator Gheorghe Bănciulescu”.
IMG_6338Începând cu 25 octombrie 1996, aviaţia militară de transport a făcut un pas spre realizarea interoperabilităţii cu forţele NATO, prin înzestarea ei, în premieră naţională, cu 2 (şi ulterior alte 2) avioane Hercules C-130, care au dublat capacitatea de transport şi raza de acţiune.
SCURT ISTORIC
Înaintea celui de-al doilea război mondial, au fost constituite în cadrul aviaţiei militare primele formaţiuni specifice aviaţiei de transport care şi-au adus o contribuţie remarcabilă în desfăşurarea acţiunilor de luptă din perioada 1940-1945. Aerodromul Otopeni are o vechime de 65 de ani conform documentelor de arhivă care certifică faptul că anul 1949 a constituit pentru aviaţia de transport militară anul înfiinţării primei unităţi, respectiv Regimentul 49 Aviaţie Transport. În decursul anilor s-au produs transformări structurale, astfel:
– 1949-1965 – REGIMENTUL 49 AVIAŢIE TRANSPORT, având în dotare următoarele avioane: LI-2, IL-14, IL-18.
– 1965-1972, REGIMENTUL 49 AVIAŢIE TRANSPORT, având în dotare următoarele avioane: IL-18, AN-2, AN-24, AN-26
În anul 1971 a luat fiinţă o escadrilă specială, care în 1972 s-a transformat în Flotila 50 Aviaţie transport.

DESPRE patronul spiritual al Bazei 90 Transport Aerian

Gheorghe_Bănciulescu,_1927Aviatorul Gheorghe Bănciulescu (n. 28 decembrie 1898, la Iași – d. 12 aprilie 1935, Cairo) a fost un pilot român, cunoscut datorită faptului că a fost prima persoană care a pilotat un avion având proteze în loc de picioare.
Fiul unui ofițer de infanterie, a urmat Liceul militar din Iași, apoi Școala de infanterie de la Botoșani. La 19 ani, având gradul de sublocotenent, s-a aflat în focul luptelor de la Jiu, Nămoloasa, Corbu și Mărășești, din plutonul comandat de el la Mărășești rămânând în viață doar șase soldați. A luptat în Primul Război Mondial ca infanterist la Regimentele 53 și 13 Infanterie.Luptele aeriene pe care le-a urmărit de la sol ca infanterist în timpul războiului l-au făcut să-și descopere vocația zborului. Cu toate intervențiile pe lângă medicii militari făcute de tatăl său pentru a-l ocroti de înrolarea în aviație, întâlnirea cu pilotul Nicolae Tănase, trecut prin urgiile războiului, a fost decisivă. “Nu știu ce va ieși din tine, dar o primă condiție e să iubești zborul!
Te iau pe garanția mea. Te fac pilot!”, ia spus acesta.
În 1919, locotenentul Bănciulescu s-a ridicat pentru prima dată singur la manșa unui “Newport”, iar la 12 septembrie 1926, având rangul de căpitan, împreună cu mecanicul Ioan Stoica, la bordul unui Potez-XXV, pus la dispoziție de compania francoromână de transport aerian, a decolat de pe aeroportul Le Bourget cu destinația București, pentru obținerea unui record de viteză.
După parcurgerea unei distanțe de 1000 km într-un timp prin care, în mod evident, se stabilea un nou record, deasupra orașului Linz, cerul a fost învăluit de ceață și cu toate eforturile de a urca la o altitudine mai mare, avionul s-a izbit de o creastă a muntelui și s-a prăbușit. Mecanicul Ion Stoica a fost strivit de motor și a murit în drum spre spital, iar lui Bănciulescu i-au fost amputate picioarele datorită unei hemoragii care putea să-i fie fatală.
După zile și nopți chinuitoare petrecute în spitalele din Cehoslovacia, România și Germania, după marele efort de a se obișnui cu mai multe rânduri de proteze, cu ajutorul 030comandantului său, Gheorghe Negrescu, și a prietenului Mihai Pantazi, dorința de a auzi zgomotul motoarelor de avion și de a pilota cu proteze i s-a îndeplinit.
Pentru prima oară în practica mondială, Gheorghe Bănciulescu cu picioarele amputate a pilotat un avion. Acest lucru s-a petrecut în iulie 1927, și pentru acest fapt, în octombrie același an, Louis Barthou, președintele Franței, a conferit căpitanului–aviator român „Ordinul Legiunea de Onoare cu grad de cavaler”. În primăvara anului 1928, a avut loc primul miting aerian pe Aerodromul Băneasa, unde mii de spectatori, printre care și soția sa, au urmărit acrobațiile lui aeriene. Cu acea ocazie a aflat că soțul său zboară din nou, cu toate că, înainte de miting îi promisese că nu se va mai urca niciodată în carlinga unui avion.
Raidurile aeriene de lungă durată au fost începute în 1933, la șase ani după tragicul accident din Austria. Primul, un raid de 8000 km prin Europa, în fiecare zi parcurgând mai bine de 1000 km. (în ziua a șaptea a zburat pe itinerariul Paris – Strasbourg – Nürnberg – Praga – Viena – Belgrad cu un avion românesc de tip SET-41). Ultimul raid al “comandorului cu baston” a făcut parte din misiunile aviației civile franceze de identificare și stabilire a traseelor aeriene deasupra continentului african.Pentru efectuarea acestor misiuni, la propunerea principelui Valentin Bibescu, a fost ales și Gheorghe Bănciulescu care, împreună cu telegrafistul și mecanicul, doi coechipieri experimentați, a primit cel mai modern avion francez, un Potez-9 AB cu două motoare. La 13 martie 1935, și-au luat zborul în lungul și temerarul raid pe ruta Paris – Marsilia – Napoli – Tunis – Tripoli – Bengazi – Cairo – Wadi Halfa – Khartoum – Al Fashir – Abéché – Fort-Lamy – Fort-Archambault – Bangui – Bangassou – Juba – Atbara – Cairo. Au avut de înfruntat o căldură pe cât de sufocantă, pe atât de epuizantă, și nisipul care, ridicat în trombă la mari înălțimi, ar fi putut să le distrugă motoarele. Cu toate că au depășit cu bine capcanele Africii și au aterizat la Cairo, Bănciulescu, extenuat de o gripă tropicală, cu febră și delir, n-a reușit să învingă boala și, chinuit și epuizat, s-a stins din viață la 12 aprilie 1935, la vârsta de numai 37 de ani.
Corpul său a fost adus în țară și înhumat la Cimitirul Bellu.
A fost o trecere fulgerătoare în neființă a lui Gheorghe Bănciulescu, primul pilot din lume ,la acel moment, care a zburat cu proteze în loc de picioare. Al doilea a fost rusul Aleksei Maresiev, urmat de Games Bader, căpitan englez în al doilea război mondial.

Școala Gimnazială Nr.178 – la aniversare 50 de ani

SC.178Școala Gimnazială Nr.178 a fost înființată în anul 1964 cu denumirea: Școala generală de 8 ani Nr.178 . Clădirea formată din Parter +2 Etaje, cu o suprafață de 3600 mp, este situată în Cartierul Pajura din Sectorul 1.În cei 50 de ani de existenţă a pregătit si a dat societății românești peste 30.000 de absolvenți de gimnaziu la cursurile de zi.Şcoala poartă însemnul simbolic al pajurei şi numele ” intern onorific “ General aviator Ion Dobran.

„Elevul este o făclie, pe care o aprindem astăzi pentru a lumina mai târziu cu lumina proprie”

La Mulţi Ani!

E.ArbanasPrint

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Activitati, Articole, Pagina de istorie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s