Unirea Principatelor şi recuperarea valorilor

Unirea celor două Principate Române în urmă cu 156 de ani

Entuziasmul şi începutul Unirii Principatelor a pornit la Iaşi , din 5 ianuarie şi desăvârşirea Unirii Principatelor s-a făcut la Bucureşti, 24 ianuarie 1959. Lângă Catedrala Patriarhală din Bucureşti se află locul fostei clădiri a Mitropoliei Ţării Româneşti, unde s-au desfăşurat lucrările Adunării Elective din 1859, care a ales la 24 ianuarie pe domnitorul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, şi domnitor al Ţării Româneşti, înfăptuind astfel Unirea celor două Principate Române în urmă cu 156 de ani .
Ziua de 24 ianuarie este un prilej de a rememora un fragment foarte important al istoriei românilor, cel al Unirii Principatelor. Înfăptuită din dorinţa unei clase politice ai cărei reprezentanţi fuseseră şcoliţi în universităţile Occidentului şi, deci, influenţaţi de ideile reformatoare ale epocii, Unirea de la 1859 rămâne strâns legată, în mentalul colectiv, de Alexandru Ioan Cuza, primul domn ales al Principatelor Unite.
Alexandru Ioan Cuza a fost primul domn al statului ce va deveni la 1 Decembrie 1918 România Mare. Conştient de mandatul său şi sprijinit de oameni politici valoroşi, Alexandru Ioan Cuza a reuşit să reformeze radical noul stat, aşezându-l în cadre moderne. Reforma agrară, învăţământul primar obligatoriu, sistemul metric, reforma în justiţie (codul de procedură penală şi codul civil), organizarea armatei sunt doar câteva dintre cele mai importante reforme de care se leagă numele lui Cuza. Însă nu doar reformele au fost cele care au dat consistenţă anilor săi de domnie, ci şi uriaşul efort de a unifica nu numai sub aspect politic cele două Principate. Un demers dificil, dat fiind faptul că era vorba despre două sisteme legislative, administrative şi fiscale diferite, de două corpuri de armată complet diferite, pe care Alexandru Ioan Cuza a reuşit să le armonizeze, pentru ca apoi să le poată moderniza. A avut de întâmpinat ostilităţile unei părţi a clasei politice din epocă, de marile familii boiereşti, rămase fără privilegii, dar şi situaţia complicată dată de poziţia unui stat nou, ce îşi făcea loc în familia celorlalte state ale Europei.
După anul 1945, momentul Unirii de la 1859, ca şi figurile importante ale epocii, printre care şi Cuza, au fost omise cu bună ştiinţă din cărţile de istorie. Istoricii care au studiat perioada susţin că acest lucru este perfect explicabil, în condiţiile în care Cuza căpătase un aer de legendă în mentalul colectiv.Timp de mai bine de zece ani despre acest moment istoric nu s-a scris, în acea perioadă fiind un subiect sensibil de interpretat din punct de vedere ideologic şi politic. După retragerea armatelor sovietice de pe teritoriul României, în 1958, a început un minuţios proces de recuperare a valorilor şi a momentelor fondatoare din istorie, cum era şi Unirea Prcipatelor Române de la 1859. Fragmente din documentele Unirii au văzut lumina tiparului în publicaţiile vremii iar figurile mari, printre care Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, au fost readuse în plan public.

Proclamarea Unirii Principatelor
Întro oarecare măsură acelaşi proces de recuperare a valorilor din alte registre , ignorate în anii regimului comunist, a început la ceva distanţă după evenimentele din decembrie 1989. Procesul continuă dar multe dintre valori sunt încă în anonimat.

Important este să fim uniţi !

24 ianuarie 2015  pe al nostru steag e scris UNIREE.Arbănaş

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Pagina de istorie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s