Amintirile unui veteran de război

Ziua Veteranilor de Război

În anul 1902 ,  ziua de 29 aprilie a fost pentru prima dată decretată ca  Ziua Veteranilor de Război. Regele Carol I a semnat Înaltul Decret prin care a instituit titlul de “veteran de război” pentru  omagia venerabilii ostaşi ai ţării care au luptat în Războiul de Independenţă (1877-1878). Totodată ostaşilor veterani de război  li s-au asigurat toate mijloacele pentru  trai  şi alte înlesniri, în semn de recunoaștere a sacrificiilor lor pe câmpul de luptă.                 După încheierea Primului Război Mondial( 1918) ,  în timpul şi după încheierea celui de al Doilea Război Mondial,  au fost emise o serie de acte normative (legi şi decrete) prin care ostaşii români şi urmaşii lor au primit diferite drepturi și avantaje reparatorii.            Începând din anul  1948, unele drepturi au fost revizuite, iar altele  au fost  anulate.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1222 adoptată în 2007 s-a  reinstituit  Ziua Veteranilor  de Război  a se celebra în fiecare an la data de 29 aprilie, în onoarea tuturor militarilor români care au luptat şi şi-au dat viaţa, pe timpul celor două conflagraţii mondiale, pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României.

Ziua Veteranilor de Război  reprezintă o dată de referinţă  pentru a-i  omagia  pe cei  care au  demonstrat  cu prisosinţă că patriotismul şi iubirea de ţară este cea mai nobilă virtute.

Amintirile unui ….veteran

Iată câteva relatări ale domnului ing.Dumitru Tiron,  elev al Şcolii Tehnice Aeronautice Mediaş ( 1939-1945) , veteran de război, amintiri  pe care le-am consemnat şi le  redau mai jos:

Dumitru Tiron elev mecanic – Grupul 9 Vt. – aerodromul Tecuci, 1944

” …..Şcoala de la Mediaş avea durata de studiu de 8 ani, era regim strict militar, cu toată întreţinerea gratuită.      La absolvire deveneam maistru militar- mecanic de aviaţie cu dreptul de a continua şi a da examen la şcoala de ofiţeri mecanici. Deşteptarea era la ora 5.30 iar stingerea la 21.30. În acest interval de timp în cursul unei zile executam următoarele activităţi : echiparea, curăţenia în dormitoare, gimnastica în curtea şcolii indiferent de vreme, raportul şi masa de dimineaţă, studiu în clase, atelier, instrucţie pe aerodrom, prânzul, cursuri ş.a…  Vara aveam permisie 15 zile, în rest efectuam practică în atelierele şcoală.  La anumite momente deplasările în curtea şcolii se făceau cu cîntec înainte. Eu îndrăgeam foarte mult un cântec despre şcoala şi zbor :

Am venit cu toţi la şcoală/Avionul să învăţăm/De trei luni de zile-ncoace/Teze  şi orale dăm. Aviaţia e o plăcere/Care-ţi dă mereu fiori /Când te uiţi cum alţii zboară/Iară tu nu poţi să zbori. Vria este o plăcere/Lupingul e ca-n poveşti/Şi să vezi cum strigă aşii/Mamă dragă,unde eşti!…..

Îmi amintesc o serie de poveşti amuzante , care circulau în şcoală,  referitor la orele  obligatorii de zbor efectuate ,  de ofiţerii observatori cpt.Scoruş şi cpt.Ciofu,  cu un bombardier Bristol Bleinhein cu două motoare, pilotat de  adj.Piţurcă, dar cea mai hazlie întâmplare a fost în sala de mese când întreaga şcoală ( 500 elevi) era adunată pentru a asculta cuvântul  domnului căpitan Stoicea cu prilejul comemorării morţii reginei Maria.

“ Domnilor , ultimele cuvinte ale reginei Maria au fost,  a urmat o …..pauză  ( în acel moment domnul căpitan Stoicea l-a văzut pe colegul meu Georgescu , înfometat fiind după instrucţie, că îşi punea cu polonicul iahnie de fasole din vasul comun de pe masă) după care l-am auzit – lasă linguroiul…tuti sfântul mamii/mătii….., după care  domnul căpitan Stoicea ne-a vorbit despre regina Maria şi ultima sa dorinţă ( inima să fie dusă la Balcic)

În cursul clasei a 5-a am depus jurământul militar şi am început instrucţia cu arma.   Ca urmare a deficitului de personal tehnic cauzat de pierderile suferite de aviaţia noastră  în confrutările cu aviaţia inamică , în primăvara anului 1944  am fost trimişi la unităţi operative  ca elevi mecanici cu gradul de fruntaşi. De la clasa mea am fost repartizaţi trei elevi-fruntaşi ( eu-D.Tiron, Şova C.tin şi Parapeanu Ştefan)  la Flotila I Vânătoare ,  pe  Aerodromul Tecuci – Grupul 9 Vânătoare ,  comandant Cpt. av. Alexandru Şerbănescu,  la Escadrila 48, comandant locotenent av. Ion Dobran. Fiecare dintre noi aveam în jur de 17 ani. Practic eram nişte copii maturizaţi înainte de vreme .

Ne-am prezentat la aerodromul Tecuci , la Grupului 9 Vînătoare.                                       Clădirea “sediul” Grupului 9 Vt. era un fel de cabană din lemn vopsită în culoare închisă,      iar pe pereţii interiori erau desenate siluete ( tipuri) de avioane inamice şi scheme de atac.

După prezentare , am fost primiţi de comandantul Grupului 9 Vânătoare , domnul căpitan Alexandru Şerbănescu care ne-a vorbit pe un ton cald, părintesc, despre importanţa muncii noastre ,  cât de mult apreciază mecanicii şi ne-a cerut să ne îndeplinim conştiicios sarcinile. În cadrul grupului activau cei mai buni piloţi, mulţi erau însă foarte tineri, dar căpitanul Şerbănescu ştia să menţină în interiorul Grupului 9 Vt.o atmosferă de calm, ştia cum să ne mobilizezeze în acţiunile deosebit de dificile de apărare, era drept, corect şi dădea dovadă de mare caracter faţă de toţi subalternii. Pe noi “ pufarinii mecanici” ne-au impresionat multe situaţii, unele puteau fi tragice. Din cauza unui montaj incorect la motorul avionului Me 109 G , chiar al domnului Şerbănescu, a rămas în zbor cu motorul la relanti. Era destul de aproape de aterizare. Prin manevre dificile a adus avionul la sol fără să scoată trenul de aterizare. Am alergat cu toţii spre avion, domnul Şerbănescu a deschis capota şi i-a arătat maistrului Gilavcec greşala, respectiv lipsa sabiei de siguranţă de la cuplarea pompei de injecţie cu tija de comandă. Adjutantul domnului comandant striga să vină garda să-l aresteze pe Ghivalec pentru  a-l preda la Curtea Marţială.  Domnul căpitan Şerbănescu l-a liniştit pe camaradul său, iar lui Ghivalec i-a spus să nu se mai repete.        Pe noi,  mecanicii elevi fruntaşi,  ne-a impresionat în mod deosebit bunătatea comandantului şi am înţeles atunci de ce grupul era aşa de închegat şi căpitanul Şerbănescu atat de respectat. Atmosfera generală în grup se păstra optimistă fără a se arăta îngrijorările privind situaţia dramatică a confrutărilor cu inamicul. Dintre momentele cele mai grele trăite de mine în acea perioadă la Tecuci şi apoi la Buzău a  fost pierderea adjutantului Lungulescu, a căpitanului Popescu Ciocănel care în ziua de 26 iulie 1944 , una din zilele nefaste ale grupului , s-a dat alarma anuţîndu-ne că se mitralia la sol între Focşani şi Galaţi .Căpitanul Popescu Gheorghe –Ciocănel a dispus decolarea. În confrutare a fost lovit, a aterizat pe burtă în flăcări, la atingerea solului a largat cabina,  iar flăcările l-au cuprins provocându-i arsuri grave. După o săptămţnă a murit.

Ajutantul Mălăcescu, cel care a desenat emblema grupului, s-a întors cu avionul ciuruit de gloanţe.  Pilotul  m-a luat de mână  şi mi-a spus : “ puştule, azi m-am născut a doua oară!”.

Sunt multe de povestit , multe amintiri mă cutremură şi azi.                                   Au urmat zile grele, grupul a rămas cu un efectiv foarte redus. Pentru noi mecanicii condiţiile de viaţă au fost mai bune pe locaţia Tecuci. Pe aerodromul de la Buzău a fost greu. Stăteam numai pe aerodrom, iar noaptea dormeam cate doi într-un bordei săpat în pământ, cu două paturi formate din pământ pe care le acopeream cu paie şi iarbă uscată strînsă de pe aerodrom. Primeam o felie de păine de secară şi puţină margarină. A urmat cea mai dureroasă zi pentru grup, pentru aviaţie – doborârea căpitanului Alexandru Şerbănescu – Pe mulţi dintre noi vestea ne-a devastat. Era 18 august 1944 , ziua în care a căzut căpitanul Şerbănescu. Dar, despre asta în alt capitol!                                                        După 18 august  toată atmosfera din grup s-a schimbat în sens negativ. Nimic nu a mai fost la fel nici în grup, nici în unitate.  Noaptea în special eram bombardaţi de avione englezeşti.  Îmi amintesc că au fost dăţi în care eram una cu pământul, chiar mâncam la propriu pământ…! A fost cumplit! Nici nu vă puteţi imagina!.

În ziua de 23 august avionele noastre de pe Tecuci au plecat spre alte locaţii, cu excepţia avionului lt. Şenchea care era avaraiat. Locul alor noastre a fost luat de avioanele germane . Era plin tot perimetrul de la Tecuci. Nici piloţii germani, nici noi mecanicii rămaşi pe aerodrom să luăm maşinile şi ce mai aveam de luat, nu aveam nici-o sursă de hrană. Oraşul Tecuci era pustiu, populaţia se refugiase care încotro! Ne-am amintit că fosta  gazdă a noastră , care se refugiase între timp,   avea ceva păsări. Poate nu le luase cu ei… speram …. Am plecat cu mecanizatele  către Focşani . La o  bifurcaţie  un soldat german cu mitraliera dirija în intersecţie. Noi am luat-o către  Galaţi bănuind că Grupul 9 se afla la Ianca. Nu a fost aşa. Grupul nu era acolo.  Am dormit într-o şcoală,  iar a doua zi am plecat la          Cioara Doicesti, dar nici acolo nu era grupul….! Am ajuns în final la Popeşti Leordeni. Aici am asistat la evacuarea prizonierilor americani cu avioanele lor Liberator  ….

M-am întors la şcoală  la Mediaş, în jurul datei de 15 septembrie1944,   pentru continuarea cursurilor. Am aflat de pierderea a doi colegi de clasă: Ciobanu Ilie căzut în Basarabia ca mitralior pe un avion de bombardament  şi Popescu Decebal, căzut în luptele de la pădurea Băneasa în Bucureşti. După Crăciun ni s-a comunicat că şcoala se închide (ca de altfel toate şcolile de ofiţeri,maiştrii şi subofiţeri) ca urmare a rezultatului catastrofal al armistiţiului încheiat..

Ing.Dumitru Tiron

Povestea domnului Tiron continuă .  I s-a propus totuşi să rămână în cadrul armatei, dar  „fără un viitor precizat”… ,  drumul vieţii sale a urmat o altă traiectorie care, vă asigur că merită a fi cunoscută. Domnul Tiron este un reper pentru noi, un exemplu sub toate aspectele.

 

Tuturor veteranilor de război,respect,  sănătate şi mulţi ani!

E.Arbănaş

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s