Nikolaev, 13 februarie 1944

13 februarie 1944

Prin Ordinul de zi nr. 1023/1944, al Comandamentului Corpului 1 Aerian Român, începând cu 13 februarie 1944, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu preia oficial comanda Grupului 9 Vânătoare.

În ziua de 11 februarie 1944, în sectorul Şirokoie, trupele sovietice au înaintat cu  infanterie şi blindate, reuşind să realizeze un cap de pod peste râul Inguleţ, la nord de Mihailovka. Aviaţia noastră de asalt a bombardat trupele inamice, protecţia fiind asigurată de aviatorii Grupului 9 Vânătoare, care au alungat avioanele de vânătoare Iak-3 şi de asalt Il-2, şi încercau să împiedice înaintarea infanteriei şi blindatelor sovietice. Datorită situaţiei instabile a frontului, respectiv lărgirea capului de pod Nikopol în sectorul Armatei 6, până la Konstantinovka, şi infiltraţiile în sectorul Corpului 30 Armată german, prin Ordinul special nr. 2519 al Corpului 1 Aerian român, s-a hotărât ca unităţile Grupului 9 Vânătoare şi aviaţia de asalt să părăsească terenul de zbor de la Lepetika şi să-şi stabilească baza pe aerodromul de laNikolaev.

Comandantul Corpului 1 Aerian român, generalul de escadră av. Emanoil Ionescu, în Raportul special nr. 2414, din 28 ianuarie 1944,  înaintat Statului Majoral Aerului, nota: „Am onoarea a înainta alăturatul Raport special nr. 715, din4 ianuarie 1944, al Grupului 9 Vânătoare, referitor la trecerea în capul promoţiei dinaintea lui a căpitanului av. Şerbănescu Alexandru din Flotila 1 Vânătoare, conform Ordinului General nr. 70 din 11 septembrie 1943. Căpitanul av. Şerbănescu Alexandru, care s-a remarcat cu totul excepţional, ca un element pur de elită al aviaţiei noastre de vânătoare, a venit pe front la 2 septembrie 1942 şi a rămas la luptă până în prezent, adică: La Grupul 7 Vânătoare, de la 2 septembrie 1942 până la 27 octombrie1943. La Grupul 9 Vânătoare, de la 27 octombrie 1943 până în prezent (ian.1944 n.r.) A comandat la fiecare dintre aceste grupuri câte o escadrilă de vânătoare pe care a ridicat-o totdeauna la înălţimea unei unităţi excepţionale. Zburător emerit, luptător neîntrecut, de un eroism legendar, a stat totdeauna în fruntea unităţilor sale de care n-a acceptat niciodată să se despartă şi pe care le-a condus cu fanatică îndemânare în luptele de la Stalingrad, Don, Doneţ, Mius,Melitopol, Zaporojie şi Kerci.[…..]

În ziua de 2 februarie 1944, căpitanul av. Alexandru Şerbănescua  a fost chemat   la Bucureşti, într-o misiune specială, urmând să fie primit la Subsecretariatul de Stat al Aerului .Prin Ordinul de zi nr. 1023/1944, al Comandamentului Corpului 1 Aerian român, începândcu 13 februarie 1944, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu preia oficial comandaGrupului 9 Vânătoare.

Iată ce nota locotenentul Ion Dobran în Jurnalul său: În fine,  prin  revenirea lui Şerbănescu de la Bucureşti s-au clarificat lucrurile. Sub comanda lui , 32 de piloţi dintre cei mai buni şi foarte buni ( 18 ai noştri, 11 de la Grupul 7 şi 3 de la escadrila 53) formează o unitate de elită cum întradevăr nu mai este alta şi care se cheamă Grupul 9 Vânătoare”.

Noul comandant al Grupului 9 Vânătoare, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu, a îndeplinit, în ziua numirii în funcţie, o misiune de vânătoare liberă în sectorul Leontievka–Kostromka, conducând o patrulă. Într-o confruntare cu Iak-urile sovietice, adjutantul stagiar av. Iosif Moraru a doborât un avion inamic. Deşi zbura aproape zilnic, noul comandant al grupului şi-a făcut timp să inspecteze şi cantonamentul trupei, urmărind condiţiile de cazare, hrănire şi odihnă.Zilnic, stabilea formaţiile de zbor, iar ordinele pentru executarea misiunilor le transmitea verbal şi direct echipajelor. În fiecare zi, la începutul şi sfârşitul acesteia,se executa raportul, la care comandantul Alexandru Şerbănescu participa cu regularitate. A introdus un alt stil de muncă, specific realităţilor frontului. Din ordinul său, medicul grupului, căpitanul Bratu, executa vizita medicală personalului navigant şi urmărea curăţenia cantonamentelor.

Iarna grea s-a instalat ca la ea acasă  pe frontul de est. Spre sfârşitul lunii februarie, zile la rând a nins, iar vântul a viscolit zăpada. Aviatorii din Grupul 9 Vânătoare, în condiţiile grele ale iernii ruseşti, au executat misiuni de recunoaştere, însoţire şi de vânătoare liberă în sectorul Leontievka–Gavrilovka. În luna februarie 1944 s-au executat 197 ieşiri-avion care au cuprins: trei misiuni de acoperire aerodrom, 26 misiuni de vânătoare liberă, misiuni de protecţie a aviaţiei de asalt şi bombardament. Piloţii Grupului 9 au obţinut 11 victorii aeriene cu o singură pierdere adjutatul av. Vladimir Bodnar.

A consemnat , E.Arbănaş

Reclame
Acest articol a fost publicat în Articole, Pagina de istorie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s