Aviaţie şi aviatori

Incursiuni în pagina de istorie în contextul                          –Anul Centenar România-

La intrarea României în război , 15/28 august 1916,Corpul de Aviaţie avea în dotare 44 de avioane din care erau bune de zbor numai 24,  modele vechi (1913-1915) şi nearmate. Cea mai mare parte a personalului navigant se afla în unităţile terestre de unde proveaneau astfel că, în prima lună de război s-a simţit o mare lipsă de piloţi şi observatori aerieni. Fiecărei armate i s-a repartizat  câte un grup de escadrile. Locotenentul av.ing.Gheorghe Negrescu  a fost repartizat la Grupul 2 escadrile dotat cu 4 avioane de recunoaştere Maurice Farman. În ziua de 18/31 august 1916  locotenentul av.ing.Gheorghe Negrescu fiind  într-o misiune de recunoaştere a trăit o adevărată dramă. Aflat la manşa unui avion tip Aviatik austriac, de captură, avându-l la bord în calitate de observator pe maiorul Gh.Rujinschi, comandantul Corpului de Aviaţie român, în timp ce survola Ploieştiul, avionul a luat foc în aer. Dând dovadă de mult calm, pilotul, în ciuda agitaţiei comandantului său care îşi pierduse cumpătul, a aterizat pe o fâşie de teren şi a încercat să stingă focul, în timp ce maiorul Rujinschi a luat-o la fugă. Deşi a evitat o catastrofă, Ghe.Negrescu nu mai putea să zboare cu acest avion  întrucât nu se găseau piese de schimb. În ziua de 23 august/5 septembrie 1916 locotenentul av.ing.Gheorghe Negrescu a primit misiunea să execute o recunoaştere în regiuea Akadânlar, localitate situată la 30 km de Silistra şi la jumătatea drumului dintre Turtucaia şi Silistra. Avea drept însoţitor un soldat înarmat cu o carabină care primise sarcina să apere echipajul în cazul unui atac inamic. În timpul zborului, pilotul a observat două unităţi inamice aflate în deplasare spre Turtucaia, în timp ce o altă formaţie însoţită de tunuri se îndrepta spre Silistra. A aterizat la Olteniţa, informând Comandamentul Armatei de Dunăre despre ceea ce văzuse din avion. ,, La primirea veştilor, am avut impresia că la Comandament toţi şi-au pierdut capul, situaţia fiind disperată”, nota pilotul într-un raport. A decolat şi a aterizat pe aerodromul militar de la Băneasa, informaţiile aduse, au fost imediat comunicate Marelui Cartier General aflat la Periş. Renunţându-se la operaţiunea de trecere a Dunării pe la Flămânda, în special din cauza timpului nefavorabil şi a evenimentelor militare de la Sibiu, misiunile aeriene s-au concentrat pe Frontul de nord-vest. Trupele române operau pe un front cuprins între Teleajen şi Bran. Situaţia pe acest front s-a agravat datorită ofensivei germane la nord-vest de Sibiu, atac combinat cu o manevră de învăluire a Corpului alpin german, care a interceptat trecătoarea Oltului la Câineni, mult în spatele trupelor române aflate deja la Sibiu. Atacate cu forţe superioare, trupele române ale Armatei a 2-a s-au retras şi în noua situaţie, personalul navigant al Grupului 2 escadrile s-a mutat pe terenul de zbor de la Băicoi (Floreşti) Prahova. Misiunile echipajelor acestei unităţi de aviaţie au continuat, locotenenţii aviatori Ioan Peneş, Cicerone Olănescu şi Gheorghe Negrescu au survolat zilnic sectorul de front cuprins între localităţile Tabla Buţii (Valea Teleajenului), Bran şi Predeal., atenţia fiind îndreptată spre şesul Bârsei. Între timp, avioanele româneşti au fost dotate cu mitraliere franţuzeşti tip Hotchkiss de calibru 8 mm, echipajele noastre se simţeau acum în siguranţă. Numărul observatorilor aerieni s-a mărit prin venirea în cadrul grupului a ofiţerilor Ermil Gheorghiu, Ioan Chiriţescu, Ioan Beştelei, Iulius Tetrat, Ioan Ferderber şi Dumitru Bădulescu. În ziua de 3/16 octombrie 1916, aviatorii din Grupul 2 escadrile au executat recunoaşteri aeriene în sectorul Sibiu-Bran unde se duceau lupte grele. Au plecat

pilot aviator
Ghe.Negrescu
( FAv.)

în misiune echipajele formate din locotenentul pilot Gheorghe Negrescu-sublocotenentul observator Beştelei şi locotenentul pilot Ioan Peneş-locotenentul observator Ioan Ferderber. La Predeal era linişte,  în schimb pe serpentinele de la Bran până la Podul Dâmboviţei, o divizie inamică se îndrepta spre sud. Echipajul Negrescu-Beştelei a lansat asupra inamicului două bombe de tranşee franţuzeşti. În zona Cămpulung Muscel-defileul Stoieneşti, locotenentul av.ing. Gh.Negrescu n-a observat trupe inamice care  urcau spre Rucăr. Situaţia prezentată de cele două echipaje ale grupului, nu se potrivea deloc cu ceea ce se ştia la Comandamentul Armatei a 2-a române. Pe baza informaţiilor primite de la aviatori, generalul Alexandru Averescu a ordonat bararea acţiunilor trupelor inamice. Din cauza timpului nefavorabil cu ploaie şi vânt puternic, până în ziua de 12/25 octombrie 1916,Grupul 2 escadrile n-a zburat. În după – amiaza zilei, producându-se o scurtă înseninare, pilotul Gh.Negrescu şi sublocotenentul Iulius Tetrat au plecat într-o recunoaştere. Echipajul a survolat Valea Dâmboviţei şi în timp ce Farman-ul 40 zbura la verticala Dealului Măţău, zgomotul motorului a fost acoperit de o răpăială sacadată, semn că fuseseră atacaţi de un avion de vânătoare inamic. Pilotul Negrescu a virat la stânga şi în acelaşi timp s-a auzit cea de-a doua salvă de mitralieră şi bucăţi din pânza aripii stângi a Farman-ului au început să plutească în aer. Avionul de vânătoare german de tipul Fokker E.III a degajat şi a dispărut în timp ce trepidaţii serioase şi neregularităţile în funcţionarea motorului l-au determinat pe locotenentul Gh.Negrescu să încerce să aterizeze forţat, problemă dificilă din cauza terenului accident. Cu mult calm, a aterizat pe o mică parcelă aflată într-o porumbişte. Din cauza unei denivelări, o roată a trenului de aterizare a cedat şi avionul  s-a aplecat într-o parte. Pilotul s-a dat repede jos din carlingă şi l-a strigat pe

(arhiva FAv) Slt.Iulius Tetrat căzut în oct.1916

observatorul Iulius Tetrat să coboare şi el. Acesta n-a răspuns , zăcea  neînsufleţit la locul lui. Înaltul Ordin de Zi nr.16/1916 al Marelui Cartier General român consemna: ,,Sublocotenentul Iulius Tetrat, în cursul unei lupte aeriene cu un avion german deasupra Carpaţilor a dovedit o bravură fără seamăn şi un dispreţ de moarte…Dat la Marele Cartier General, azi 26 octombrie 1916.Ferdinand ”. Această citare prin Înalt Ordin de Zi pe Armata română echivala cu decorarea eroului Iulius Tetrat, primul ofiţer român din Corpul de Aviaţie ucis într-o luptă aeriană, cu Ordinul „Mihai Viteazul”clasa III-a, căci pe atunci nu exista obiceiul decorării post-mortem.Situaţia frontului a determinat retragerea Grupului 2 escadrile, personalul navigant a primit ordinul să se instaleze pe unul din cele două terenuri de zbor aflate la Buzău.La sfârşitul lunii octombrie 1916 în România a sosit Misiunea militară franceză condusă de generalul Henri Berthelot. Parte integrantă,Misiunea aeronautică era formată din 32 de ofiţeri, 45 subofiţeri, 36 caporali şi 162 de soldaţi şi civili. Aviatorii francezi s-au integrat imediat în escadrilele româneşti aducând cu ei un suflu nou şi multă experienţă de front. Grupul 2 escadrile s-a instalat la Pufeşti,o localitate aflată între Mărăşeşti şi Adjud. Locotenentul Gheorghe Negrescu a executat recunoaşteri aeriene pe Valea Putnei şi Şuşiţei împreună cu sublocotenentul francez Lucy Roger . Marele Cartier General român a reorganizat complet aviaţia după modelul francez,la comanda Direcţiei Aeronautice a fost numit locotenent colonelul av.         De Vergnette Delamotte. S-au înfiinţat trei grupuri aeronautice la Bacău,Tecuci şi Galaţi, cele 10 escadrilele au fost dotate cu avioane noi cumpărate din Franţa, toate armate, iar avioanele de recunoaştere şi bombardament uşor tip F.40, 42 şi F.60 au fost înzestrate cu lansatoare de bombe. S-a constituit şi o escadrilă de bombardament dotată cu bombardiere Breguet şi Breguet-Michelin care puteau lua în lansatoare 300 kg de bombe,unele aparate de zbor erau dotate cu tunuri de bord de calibru 37 mm tip Hotchkiss. La sfârşitul lunii decembrie 1916, pilotul comandant Gheorghe Negrescu a primit ordinul să-şi instaleze unitatea la Răcăciuni, localitate situată la jumătatea distanţei dintre Adjud şi Bacău, unde şi-a instalat hangarele tip cort pe  un  câmp aflat între şoseaua naţională şi calea ferată. Ofiţerii şi trupa au fost cazaţi în casele sătenilor din Răcăciuni. Avansat la gradul de căpitan, Gheorghe Negrescu a comandat Escadrila de recunoaştere F.2  din cadrul Grupului 1 Aeronautic Bacău până în primăvara anului 1917. La 1 aprilie, a fost numit şef al Serviciului tehnic la Rezerva Generală a Aviaţiei de la Iaşi-unitate care repara şi asambla avioanele cumpărate din Franţa şi Anglia, specialiştii români au reparat şi motoare de avion, reuşind să fabrice planuri (aripi) sau piese de schimb pentru avioanele F.40 şi Nieuport 11 bebe.

După realizarea României Mari şi terminarea campaniei din Ungaria în august

Negrescu Gheorghe
şi câtiva camarazi
(din arhiva FAv.)

1919,  căpitanul av.ing.Gheorghe Negrescu nu s-a mai întors la aviaţie, optând pentru Batalionul de care de asalt, înfiinţat în toamna anului 1919, la Giurgiu. Experienţa căpătată în aviaţie şi pregătirea sa tehnică a contribuit la instruirea în timpul cel mai scurt a primilor specialişti pentru carele de asalt.

 

 

E.Arbănaş                       

Bibliografie:  arhiva de patrimoniu a fundaţiei – Volumul ” General av.ing.Ghe.Negrescu -Amintiri necenzurate” îngrijit de Prof.univ.dr.Valeriu Avram

(subiectul va continua )

Reclame
Acest articol a fost publicat în Activitati, Articole, Centenar Romania, Centenarul Marii Uniri, Zburatorii Romaniei Mari și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s