Istoria ne priveşte …

,,…Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului.               Fără cultul trecutului, nu există iubire de țară”. Mihai Eminescu

                              “ Am visat aripi şi mi le-am trăit”                                                           General-maior (rtr.)veteran de război Ion DOBRAN

Pierderea multor camarazi de arme în condiţiile tragice ale războiului i-au marcat profund pe cei care au supravieţuit frontului şi epurărilor ce au urmat pentru majoritatea ofiţerilor  după terminarea războiului. Domnul Dobran a vorbit în general mai puţin despre faptele sale, sau dacă a vorbit în diferitele interviuri la care a fost solicitat să răspundă în ultimii ani, întotdeauna a amintit de grupul din care a făcut parte, despre luptele aeriene unde un camarad sau altul a repurtat o victorie sau a căzut eroic în luptă cu inamicul. Să-mi fie iertat, dar e cam greu de întalnit o asemenea abordare ! Ca o paranteză, am întâlnit un aviator care pretindea că la Stallingrad nu a fost ălă, nici ăla nu a fost,… deşi documentele de arhivă şi istoricii îi contraziceau afirmaţiile.Un neavizat putea crede că a fost numai respectivul pe front ! Doamne fer’, cum ar spune maramureşeanul.

Brevetat la Ghimbav ca pilot de vânătoare  pe avionul P.Z.L.11, trebuie precizat că pentru brevetare a efectuat zboruri pe IAR 27 şi Nardi 15, aproximativ 40 de ore în 300 de zboruri. După obţinerea brevetului (1941) , o parte a anului umător  începând din  mai până în octombrie 1942 a activat la Centrul Divizionar de Instrucţie despre care domnul Dobran păstrează amintiri nu tocmai plăcute, dar în scurta perioadă la acel centru în cadrul Grupului 9 Vânătoare, Escadrila 48 a zburat pe primul avion de război -IAR-ul 80. Era un tip de avion drag aviatorilor şi nouă românilor,o mândrie românească (ce păcat că nu avem nici-un exemplar original la muzeu). În primăvara şi vara anului 1944 avioanele IAR 80 erau depăşite, considerate coşciuge zburătoare, dureros , dar adevărat “ după spusele domnului Dobran. IAR-ul 80 zburat de sublocotenetul av. Ion Dobran purta nr.137, iar grupul avea ca emblemă trifoiul cu patru foi pe fuzelaj.

22-ul  locotenetului Dobran

Locotenentul aviator Ion Dobran, avansat la acest grad în 23 martie 1944, a parcurs tot războiul cu avionul Messerschmit 109, faimos avion de vânătoare până la apariţia Mustang-ului nord-american. Unul din avioanele Me 109 G zburat de aviatorul Dobran purta nr. 22  de care era legat “ca de un frate”. Din aprilie 1944 Grupul 9 Vânătoare revine în ţară pe aerodromul de la Tecuci şi aerodromul de lucru Bacău. Capitala era cumplit bombardată de aviaţia americană, Ploieştiul şi ţara erau sub asediu, aviaţia noastră începea să fie depăşită tehnic, piloţi din ce în ce mai puţini…Cu ce şi cum să faci faţă ! Au luptat până la epuizare, au căzut eroic pentru ţară . Cineva cerea cândva, într-un moment probabil de gravă eroare, un document  doveditor în care să fie scris că aviatorii din acel dezastruos război erau şi EROI ! dar asta e o altă poveste.

Finele lunii  aprilie 1944, aviatorul Dobran melancolic  şi trist ,“norii stau cortină de plumb şi apasă peste bucurii”scria lt.Dobran în Jurnal, parcă ar fi fost una din zilele cenuşii bacoviene. Scriind acest articol în onoarea domnului Dobran,  gândul mă poartă la poemul lui Bacovia:

Lacustră

De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând…
Sînt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.

Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-același vremuri mă găsesc…
Și simt cum de atâta ploaie
Pilonii grei se prăbușesc.

De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând…
Sînt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.

În acea stare de tristă melancolie a tânărului locotenent şi încercatului aviator , îi vine în minte să inscripţioneze G-ul 22 « Panta rei/totul curge ». În eterna curgere, 6 iunie 1944 a fost zi glorioasă, chiar cu noroc pentru lt.Dobran, dar şi fatidică pentru  dragul lui avion 22.Tecuci, alarmă la americani, decolează  avându-l coechipier pe  aviatorul Panait. Formaţiile de avioane americane şi bombardierele afectaseră substanţial ora ;ul Galaţi, aerodromul şi o zonă a căii ferate. Aviatorul Dobran rămâne mult în urma celulei pentru că vede o patrulă de patru Mustang-uri cu bot roşu. Este singur, sinucidere curată, dar  totuşi atacă , ne spune domnul Dobran. Loveşte unul dintre Mustang-uri şi îl vede cum scoate fum, îl urmăreşte cu privirea cum pierde din înălţime, apoi îl părăseşte pentru că se vede urmărit de ceilalţi trei. Inevitabil este lovit de  proiectilele « slobozite » de  unul din cele trei Mustang-uri rămase. Ca prin minune locotenentul Dobran scapă ! a aterizat într-o cultură la Bolgrad, aviatorul nostru a scăpat datorită blindajului din spatele scaunului în care  s-a oprit unul din proiectile, dar « 22-ul lui » a fost distrus. Avionul lui drag şi-a făcut datoria ! Avea să afle mult mai târziu că pilotul Mustang-ului american care l-a doborât şi i-a distrus avionul era Wazne Lowry, iar cel pe care îl « ciuruise » Dobran era , nimeni altul decît lt.av.Barrie Davis , colonelul american de mai târziu cu care Generalul Dobran s-a întâlnit la Bucureşti în 23 ianuarie 2010, o poveste minunată care are şi acesta istoria ei de început  la Muzeul Aviaţiei.

~  ~  ~

Incerc să îmbin în articolele acestea aspecte mai altfel din viaţa locotenentului Dobran, generalul aviator de azi, căruia îi dedic  tot ce alcătuiesc în cele prezentate, şi oricui este interesat, considerând că la vârsta de o sută ani şi o sănătate pe măsura vârstei ar fi obositor să ne asculte de la un microfon, iar dumneavoastră cei care citiţi aceste articole aţi fi poate mai săraci. Despre legeda vie,  general –maior (ret.) Ion Dobran cu siguranţă vor curge multe pagini, însă este important ca istoria să fie prezentată aşa cum a fost.

Să vin  mai încoace , cum spune uneori domnul Dobran,  adică în 2008 , aniversat la 30 ianuarie de fundaţie la împlinirea  vârstei de 89 ani.  Merg mai departe, la data de 5 iunie 2008 , domnul Dobran ne însoţeşte la Coloneşti, Olt, comuna natală a căpitanului Alexandu Şerbănescu, pentru a participa la desvelirea  monumentului “ trepte spre cer” ridicat prin efortul comun al fundaţiei, al meu personal şi al primăriei comunei. Ne-au fost alături forţele aeriene şi unităţile militare de la Ziliştea –Boboc care au asigurat ceremonialul militar, invitaţi, membri şi nemembri ai fundaţiei, istorici, redactori, ziarişti din Basarabia, câţiva scriitori, paraşutişti ai  Aeroclubului din Piteşti care au uimit oltenii cu saltul lor, iar copii au fost în extaz!  Un total de două autocare  a câte 52 locuri,plus comunitatea locală. Domnul general Dobran a vizitat cu acel prilej şi Şcoala Gimnazială Aviator Alexandru Şerbănescu. Minunat, frumos, deosebit, dar dincolo de toate acestea cred că este momentul să spun ( nu-i aşa, modestia poate fi uneori prostie) că la propunerea  fundaţiei  adresată  Şefului Statului Major al Forţelor Aeriene am solicitat ca unui număr de şapte persoane, pe care le-am considerat personalităţi în domeniul aviaţiei, să le fie conferită Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene. Propunerile au fost aprobate, printre acestea fiind Cornel Marandiuc şi domnul General de flotilă aeriană (Rtr.) veteran de război Ion Stratulat Dobran. Şi a fost să fie în anul 2008!

 

 

 

 

Desigur, cu prilejul acestui eveniment aniversar « Dobran 100» domnia sa va primi distincţii pe deplin meritate  şi alte lucruri pe post de cadouri, zeci de interviuri, o avalanşă peste suta de ani a dumnealui, dar încerc prin aceste articole să îmbin trecutul cu prezentul, date biografice şi activitatea pe front, pe care le îmbrac într-un stil narativ absolut verosimil.

Datele sunt selectate din discuţiile înregistrate, purtate  cu domnul Dobran de-a lungul timpului şi din  discursurile  domniei sale rostite de la pupitrul fundaţiei la diferitele evenimente, iar pozele sunt din arhiva fundaţiei.

Eleonora ARBĂNAŞ

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Articole, centenar Ion Dobran, General aviator Ion Dobran, Pagina de istorie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s