Alexandru Şerbănescu – 105 ani de la naştere

Alexandru Şerbănescu – 105 ani de la naştere

Nume de legendă în pagina de istorie a aviaţiei române, Alexandru Şerbănescu s-a născut la data de 17 mai 1912 în comuna Coloneşti, judeţul Olt.

Evocarea faptelor de arme ale eroilor aripilor româneşti, avându-l ca model şi reper pe Alexandru Şerbănescu, sunt obiective îndeplinite de Fundaţia Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu. Promovarea constantă a unui segment de istorie a aviaţiei militare române, cu precădere segmentul aviaţia de vânătoare în perioada celui de-al Doilea Război Mondial,  este cuvântul de ordine al scopului fundaţiei.  Acest segment este deseori uitat sau este prezentat în contradicţie cu documentele de arhivă militară.  Prin tot ceea ce fundaţia a adus în planul real al promovării aripilor româneşti, într-o măsură apreciabilă reprezentăm o punte solidă şi pertinentă care poate face mereu legătura între adevăraţii zburători de ieri, cu cei de azi şi cei ce vor veni mâine  în  aria  fascinantă a aviaţiei şi zborului.

Este legătura de care nu se poate face abstracţie. Purtăm numele asului aviaţiei de vânătoare Alexandru Serbanescu, un Nume care impune o ţinută demnă care nu permite abateri de la drumul drept şi obiectivele asumate. În drumul nostru pentru promovarea aripilor româneşti, întâlnirea cu aviaţia a fost, cum altfel  decât fascinantă, dar  am trecut şi peste o mulţime de întâmplări pe care le-am tradus ca atare şi am încercat să le depăşim cum ne-am priceput mai bine. Din pagina de istorie, am extras perioada în care căpitanul Alexandru Şerbănescu a fost comandant al Grupului 9 Vânătoare, pe care o prezint cât se poate de structurat în  această pagină dedicată împlinirii a 105 ani de la naşterea aviatorului.

Alexandru Şerbănescu, comandant al Grupului 9 Vânătoare

Grupul 9 Vânătoare se mută pe aerodromul Lepetiha. Era 8 ianuarie 1944. Cîteva yile mai tîrziu are loc o bătălie aeriană între căpitanul Şerbănescu şi 11 avioane Iak care atacau aerodromul. Alexandru Şerbănescu reuşeşte să doboare unul,ceea ce îi va aduce citarea pe ordin de zi.

 La 13 februarie 1944 , la Nikolaev, cpt. av. Alexandru Şerbănescu este numit oficial la comanda Grupului 9 Vânătoare , un grup care şi-a câştigat o faimă de neegalat,  dar  a avut şi pierderi mari dată fiind dotarea tehnică tot mai slabă şi numărul din ce în ce  mai mic de aviatori.

În calitate de comandant îşi prezintă subordonaţilor crezul privind protecţia avioanelor de asalt:

„Pot să cadă toţi vânătorii din însoţire, dar să nu se piardă niciun avion însoţit.”

Cu tot timpul nefavorabil din luna februarie 1944,  personalul navigant din Grupul 9 Vânătoare a desfăşurat o activitate intensă cu  misiuni de acoperire aerodrom, misiuni de vânătoare liberă şi misiuni de protecţie a aviaţiei de asalt şi bombardament. În urma a 12 lupte aeriene susţinute, piloţii grupului au obţinut 11 victorii aeriene, dar l-au pierdut pe adjutantul Vladimir Botnar . Într-o misiune de vânătoare liberă, Şerbănescu obţine o victorie. Era deja la  a 36-a victorie pe frontul de est. O patrulă comandată de căpitanul av. Alexandru Şerbănescu  a plecat într-o misiune de recunoaştere. Era  13 martie 1944.  Îl avea coechipier pe adjutantul  (r) av. Tiberiu Vinca. Vânătorii noştri au întâlnit o formaţie de bombardiere germane He.111 şi s-au apropiat de ea pentru identificare. Ajungând foarte aproape de bimotoarele germane, echipajul unui bombadrier a deschis focul !!! şi l-a doborât în flăcări pe subofiţerul pilot Tiberiu Vinca, învăţător în viaţa civilă,originar din Huneadoara. Era un as cu 13 victorii aeriene şi îndeplinise 248 de misiuni. În acea zi nefastă, piloţii din Grupul 9 Vânătoare l-au văzut pentru prima dată pe comandantul grupului cum plângea ca un copil pentru moartea năpraznică a tânărului aviator pe care îl apreciase enorm.  Îi fusese coechipier în numeroase misiuni grele şi periculoase. La sfârşitul lunii martie 1944,  trupele sovietice erau deja în Basarabia,Comandamentul Corpului Aerian Român şi unităţile subordonate se aflau pe aerodrumul de la Odessa, urmând să se deplaseze în ţară.

Alexandru Şerbănescu  la  Tecuci , Bacău  şi  Buzău

Grupului 9 Vânătoare dislocat pe aerodromul din Tecuci

 La începutul lunii aprilie Grupul 9 Vânătoare se retrage pe aerodromul Tecuci ,   transportarea personalului în ţară se efectuează cu două avioane Ju-52.

Începând cu 4 aprilie 1944,  aerodromul Tecuci a devenit cel mai important din zona Moldovei. Aici a activat Grupul 9 Vânătoare, Grupul 8 Asalt şi bimotoarele Ju-88 ale Grupului 5 Bombardament greu. Personalul navigant al Grupul 9 Vânătoare, în perioda aprilie – august a utilizat şi terenurile de la Gherăieşti-Bacău, Galaţi Focşani, Buzău… Ofensiva sovietică exercita presiune din nord-est, iar din sud, bombardierele americane, care au început seria atacurilor aeriene asupra teritoriului naţional. Forţele  terestre şi aeriene române erau prinse într-un cleşte ucigător şi se împuţinau cu fiecare zi de luptă.

Misiunile Grupului 9 Vânătoare au început chiar din ziua de 5 aprilie 1944, când Bucureştiul a fost bombardat de aviaţia americană. Pe 6 aprilie 1944 – piloţii unităţii au îndeplinit în acea zi patru misiuni de luptă  „…O misiune cu 14 avioane care au executat acoperirea la alarmă a aerodromului de la Tecuci; o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia avioanelor de asalt; o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia Grupului 3 Bombardament şi o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia Gruipului 5 Bombardament. În zona Galaţi s-a dat o luptă aeriană între Me.109G din Grupul 9 Vt. şi 30 de avioane Lightning P.38 şi Mustang-Nord American. Un avion Mustang a fost doborât, două avioane Me.109 G au aterizat forţat. În zona   nord vest de Iaşi o luptă aeriană între 4 Me.109 G din Grupul 9 Vt. şi 20 Aircobra ruseşti, fără rezultat. ( doc. arhivă Corpului I Aerian Român)

O misiune de vânătoare liberă, în zona Hârlău-Tg.Frumos, la care căpitanul Şerbănescu n-a putut să mai intervină în luptă  din cauza unei întâmplări neaşteptate: o barză i-a lovit profundorul care s-a îndoit. În această situaţie, Me-ul 109 G nr.1 nu mai era echilibrat, încât comandantul grupului a trebuit să se întoarcă la aerodromul Tecuci. Misiunea s-a încheiat cu două victorii aeriene obţinute de lt. av. Ion Dobran şi ofiţerul de echipaj.

Pe 17 aprilie a sosit pe aerodromul de la Tecuci, ministrul subsecretar de stat al Aerului, generalul comandant Gheorghe Jienescu, a inspectat avioanele de asalt aflate în revizie şi Grupul 9 Vânăoare. Ministrul Aerului însoţit de generalul av. Emanoil Ionescu a trecut în revistă tot personalul aflat pe  baza aeriană Tecuci ,,… şi-a exprimat mulţumirea de activitatea personalului navigant, tehnic şi trupă, arătând situaţia grea a timpurilor actuale şi necesitatea ca în acest moment, cu acelaşi spirit combativ şi cu aceeaşi strictă disciplină şi moral ridicat, să continuăm lupta pentru a izgoni duşmanul ce a încălcat pământul ţării noastre. În urmă, a vorbit numai ofiţerilor şi personalului navigant, arătând caracterul acestui război şi că izbânda noastră depinde de hotărârea noastră de a continua lupta, dar şi disciplina şi înaltul spirit moral pe care vor şti cadrele să le menţină la ostaşii în subordine.”

 La sfârşitul lunii aprilie 1944, trupele Frontului 2 Ucrainean au atacat cu forţe copleşitoare de infanterie, artilerie şi blindate, sectorul de la nordul Iaşiului, pătrunzând până la Rediul- Aldeni, Aroneanu, Şorogari, Vulturul şi Rediul Tătăraului. Personalul navigant al Grupului 9 Vânătoare şi-a intensificat activitatea executând cinci-şase misiuni pe zi, asigurând şi  protecţia avioanelor de bombardament. Deoarece grupul mai avea în dotare doar 10 „G”-uri, în 25 aprilie,  Generaloberst Otto Deßloch promite 6 avioane Bf 109 noi, promisiune pe care şi-o ţine la final de mai când Şerbănescu este sărbătorit şi felicitat  pentru a 40-a victorie.

Pe 28 aprilie 1944  aviatorii din Grupul 9 Vt. au susţinut opt lupte aeriene în zona Iaşului, confruntându-se cu formaţii mari de 20-30 de avioane Yak-7, Lagg-5 şi Aircobra.

Aviaţia americană venind de la Poltava (Ucraina) a bombardat Galaţiul, centrul oraşului fiind distrus complet, aerodromul cu hangarele Flotilei 3 Aviaţie de Vânătoare, fiind distruse, înegistrându-se morţi şi răniţi. Unităţile noastre de apărare antiaeriană au fost la datorie ; aviaţia de vânătoare a trimis la interceptare Grupurile 1, 6 şi 7 Vt.,precum şi o escadrilă aflată în pregătire la Pipera, totalizând 70 de avioane, germanii au ridicat şi ei în aer 50 de avioane. De la Tecuci a decolat şi Grupul 9 Vt. , cpt.(r) av.Constantin Cantacuzino a ciuruit un Mustang, care s-a prăbuşit în flăcări ; două Me. 109 G pilotate de lt. av.Ion Dobran şi adjt.av. Constantin Miron au aterizat forţat cu avioanele avariate de gloanţele inamice. Aviatorii noştri luau contact dur cu aviaţia americană dincolo de cea rusească, dar piloţii Grpului 9 Vînătoare au luptat cu toţi până la epuizare.

O zi foarte grea  a fost 22 mai când vânătorii a trebuit să zboare pentru asigurarea spaţiului celor de bombardament în zona Paşcani, să execute alte zboruri printre care şi cele de întoarcere a celor de bombardament. După ce le-au scos din liniile frontului, atât pe cele de tip “Ju-88” cât şi pe cele “SM-79”, cpt.av. Şerbănescu, şeful formaţiei de vânători aflaţi în aer, a ordonat ca toţi aceştia să se întoarcă în sector, unde cpt. av. Popoescu – Ciocănel angajase deja lupte cu mai multe avioane Yak şi Airacobra la nord de Tg.Frumos. A fost  o luptă crâncenă  pentru grup. Căpitanul Şerbănescu a doborât totuşi două avioane Airacobra. Căpitanul Şerbănescu este aniversat de tot grupul şi felicitat de germani pentru cele 40 de victorii obţinute până atunci.

Cu acea ocazie aniversară grupul primeşte “ în dar” , cu titlu gratuit, cele 6 avioane Bf 109 G noi promise de Generaloberst Otto Deßloc, iar Grupul 9 este botezat „Deßloch-Şerbănescu”. Aviatorul Mălăcescu a desenat emblema grupului, iar aceasta a fost aplicată pe avioanele din dotare. Notă: emblema a rămas pe avioanele grupului, inclusiv în ziua de 23 august 1944, pe avionul Me 109 G cu care căpitanul Bâzu Cantacuzino a zburat la americani, aflaţi la  Fogia în Italia, “luând”în carlingă, pe modelul de la Karpovka, dar în alte condiţii, un ofiţer american „fost” prizonier căzut pe teritoriul naţional. Uimirea americanilor a fost de nedescris văzând că pe aerodromul lor aterizează un Me 109 G din care coboară un camarad al lor. Au cerut permisiunea de la cpt. Bâzu Cantacuzino să zboare G-ul cu care venise. Căpitanul le-a dat acordul, dar i-a atenţionat să fie atenţi! Concluzia este că Bâzu Cantacuzino a fost nevoit să se întorcă în ţară la bordul unui …Mustang!

 La câteva zile după aniversare, căpitanului Şerbănescu Alexandru a primit o scrisoare de felicitare de la  generalului comandant al Grupului de Armate Sud Ucraina :“Primiţi felicitările cele mai calde din partea mea, a  tuturor grenadierilor şi tanchiştilor mei, cu ocazia realizării celei de a 40 – a victorie aeriană, ajungând în fruntea camarazilor noştri din victorioasa aviaţie română”                                                             

 În raidul din 11 iunie 1944 , Şerbănescu doboară primul său avion american, un B-17, aceasta  era a 45-a sa victorie omologată. Numărul bombardierelor şi avioanelor de escortă care efectuau raidurile de bombardament era tot mai mare, iar germanii au cerut grupurilor 7 şi 9 să participe la apărare împreună cu ei, în formaţii cât mai mari, zbor în stea . În 31 iulie 1944 o formaţie de bombardament cuprindea peste 360 de bombardiere. Căpitanul Şerbănescu a reuşit să doboare un Mustang şi încă unul în lupta aeriană din 4 august1944. Pe lângă viictoriile probabile “sub cuvânt de onoare”, cea din 4 august avea să fie ultima sa victorie omologată.

Piloţii Grupului 9 Vânătoare erau din ce în ce mai puţini.

În 8 august dimineaţa aviaţia americană a atacat oraşul Buzău şi aerodromurile din vecinătatea acestuia. De la Gr. 9 Vt au fost răniţi ofiţerul de echipaj Milu Ioan şi adj. av. Encioiu Dumitru. Cpt. av. Bâzu Cantacuzino a înregistrat o dublă victorie, doborând în flăcări două avioane P-38 Lightning. În 10 august are loc un raid de bombardament cu peste 450 de bombardiere şi escorta lor. Grupul lui Şerbănescu încearcă să li se opună cu 14 avioane! Îl pierde pe adj. av. Ioan Panaite care era cotat cu 8 victorii.

Grupul mai număra doar 13 piloţi!

Comandanţii grupurilor de vânătoare sunt convocaţi la Bucureşti în 17 august, unde generalul comandant Vasiliu Ghe. în prezenţa generalului german le reproşează comandaţilor  „ineficienţa mult lăudaţilor  piloţi”, acuzaţie nemeritată care îl afectează profund căpitanul Şerbănescu. Şansele sunt reduse în luptă şi vânătorilor li se sugerează să nu angajeze lupta! Practic li se recomandă să evite lupta, recomandare pe care Şerbănescu ca oşiţer de carierăm nu o poate accepta :„Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiească. (…) Nu se va putea spune că în România nu a ieşit niciun român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia.” a spus căpitanul Alexandru Şerbănescu

În 17 august a avut loc o altă incursiune puternică a avioanelor americane cu scopul de a ataca din nou Ploieştiul cu rafinăriile lui. Atacurile devastatoare au fost reluate în noaptea de 17/18 august când a fost lovit iarăşi Ploieştiul. În 18 august 1944, o puternică formaţie de avioane americane, însoţită de avioane de vânătoare, a fost pornită să nimicească ce mai rămăsese din rafinăriile de la Ploieşti şi Câmpina.

Căpitanul Alexandru  Şerbănescu, dominat de fierbintele lui patriotism şi  mândria sa de vânător încercat, a decolat  la alarmă cu toţi cei 12 piloţi ce-i mai avea .

Cele aproximativ 900 de avioane au intrat în spaţiul nostru aerian constituite în şapte mari formaţii fâcând un adevărat prăpad la Ploieşti unde nu au fost menajate nici cartierele de locuinţe din jurul rafinăriilor. Copleşiţi de superioritatea numerică şi tehnică a aviaţiei  americane, Căpitanul Alexandru  Şerbănescu a fost doborât la Ruşavăţ , Buzău , căzut  în chip eroic la datorie.  Deşi se vorbeşte că staţia Me-ului nr.1 nu fucţiona , locotenetul Iopn Dobran declară că după  ce « culmea » s-a transmis prin radio că « Tigrul » ne cheamă la Mizil, ultimele cuvinte  pe care le-a auzit rostite de căpitanul Şerbănescu au fost «  Nu pot, sunt angajat în luptă cu Mustang-uri » Căpitanul Şerbănescu cade răpus de tirul Mustang-urilor. O parte a grupului aterizează pe aerodromul de la Buzău!  Este căutat de coechipierul său, locotenetul Ion Dobran, cu un avion Fieseler  şi găsit după mai multe încercări   la Ruşavăţ în zonă greu accesibilă.   Moartea sa a fost considerată una din cele mai grele pierderi pentru aviaţia de vânătoare.În jurnalul său, Ion Dobran nota în data de 18 august 1944:

„Sunt dezorientat şi am sufletul greu. A căzut o stea! A căzut din înălţimi un titan fulgerat. A fost de ajuns străfulgerarea unei clipe pentru a se scrie un destin.”

Căpitanul Alexandru  Şerbănescu este înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august1944  la înmormântare participând atât aviaţia română , cât şi cea germană.

Comandantul său, generalul Emanoil Ionescu, spunea:

„Caracter integru, perfect, loial, un distins patriot, în luptă a dat dovadă de mult curaj, calm şi sânge rece, dispreţuind moartea, insuflând şi altora spiritul de sacrificiu, precum şi încrederea în material, în ştiinţa şi arta de a-l întrebuinţa. A avut cea mai frumoasă activitate de război, totalizând 590 de misiuni de luptă, 235 de lupte aeriene, 47 de avioane doborâte. A ştiut să-şi conducă Grupul cu cele mai mici pierderi.”

În final

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, armata română a luptat pentru recucerirea şi eliberarea teritoriilor româneşti. Anul 1944 a rămas însă, unul de referină istorică pentru România. Astăzi, privind retrospectiv istoria din urmă cu 73 de ani, am putea crede că anul 1944  a fost situat sub imperiul a două lumi: înainte şi după actul de la 23 august. Din perspectiva istoriei şi a interesului naţional, a fost un singur război cu un singur ţel: păstrarea statului  şi refacerea hotarelor rupte în vara anului 1940. Armata română a luptat în răsărit până la Cotul Donului, stepa Calmucă şi zona Caucazului, în Vest, de la Budapesta, în Slovacia, Moravia şi Boemia spre Praga. Ce a însemnat pentru noi acea cotitură de la 23 august rămâne în continuare sarcina istoricilor să analizeze, dar să nu uităm că cele mai  mari eroice lupte aeriene purtate  de aviaţia noastră, dar şi cele mai mai mari pierderi au  fost pe Frontul de Est şi în apărarea teritoriului naţional.

Istoria se judecă după fapte, faptele se judecă după documente, iar documentele spun că aviatorul Alexandru Şerbănescu a fost asul aviaţiei de vânătoare, un mare patriot român, militar de onoare, de caracter  şi un desăvârşit ofiţer al armatei române.

Să ne amintim cu recunoştină de căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul , erou  pe Frontul de Est şi teritoriul naţional în Războiul al Doilea Mondial.

În final să spunem un  mulţumesc, Alecule ! aşa cum Dorel Luca, comandor de excepţie, scria undeva şi mi-a plăcut foarte mult.

E.Arbănaş

Bibliografie :

Arhiva fundaţiei, volumul omagial Căpitanul Aviator Alexandru Şerbănescu Asul Cerului,  autor prof.univ.dr.Valeriu Avram.

 

 

 

 

 

Anunțuri
Publicat în 17 mai, Articole, Pagina de istorie | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Amintirile unui veteran de război

Ziua Veteranilor de Război

În anul 1902 ,  ziua de 29 aprilie a fost pentru prima dată decretată ca  Ziua Veteranilor de Război. Regele Carol I a semnat Înaltul Decret prin care a instituit titlul de “veteran de război” pentru  omagia venerabilii ostaşi ai ţării care au luptat în Războiul de Independenţă (1877-1878). Totodată ostaşilor veterani de război  li s-au asigurat toate mijloacele pentru  trai  şi alte înlesniri, în semn de recunoaștere a sacrificiilor lor pe câmpul de luptă.                 După încheierea Primului Război Mondial( 1918) ,  în timpul şi după încheierea celui de al Doilea Război Mondial,  au fost emise o serie de acte normative (legi şi decrete) prin care ostaşii români şi urmaşii lor au primit diferite drepturi și avantaje reparatorii.            Începând din anul  1948, unele drepturi au fost revizuite, iar altele  au fost  anulate.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1222 adoptată în 2007 s-a  reinstituit  Ziua Veteranilor  de Război  a se celebra în fiecare an la data de 29 aprilie, în onoarea tuturor militarilor români care au luptat şi şi-au dat viaţa, pe timpul celor două conflagraţii mondiale, pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României.

Ziua Veteranilor de Război  reprezintă o dată de referinţă  pentru a-i  omagia  pe cei  care au  demonstrat  cu prisosinţă că patriotismul şi iubirea de ţară este cea mai nobilă virtute.

Amintirile unui ….veteran

Iată câteva relatări ale domnului ing.Dumitru Tiron,  elev al Şcolii Tehnice Aeronautice Mediaş ( 1939-1945) , veteran de război, amintiri  pe care le-am consemnat şi le  redau mai jos:

Dumitru Tiron elev mecanic – Grupul 9 Vt. – aerodromul Tecuci, 1944

” …..Şcoala de la Mediaş avea durata de studiu de 8 ani, era regim strict militar, cu toată întreţinerea gratuită.      La absolvire deveneam maistru militar- mecanic de aviaţie cu dreptul de a continua şi a da examen la şcoala de ofiţeri mecanici. Deşteptarea era la ora 5.30 iar stingerea la 21.30. În acest interval de timp în cursul unei zile executam următoarele activităţi : echiparea, curăţenia în dormitoare, gimnastica în curtea şcolii indiferent de vreme, raportul şi masa de dimineaţă, studiu în clase, atelier, instrucţie pe aerodrom, prânzul, cursuri ş.a…  Vara aveam permisie 15 zile, în rest efectuam practică în atelierele şcoală.  La anumite momente deplasările în curtea şcolii se făceau cu cîntec înainte. Eu îndrăgeam foarte mult un cântec despre şcoala şi zbor :

Am venit cu toţi la şcoală/Avionul să învăţăm/De trei luni de zile-ncoace/Teze  şi orale dăm. Aviaţia e o plăcere/Care-ţi dă mereu fiori /Când te uiţi cum alţii zboară/Iară tu nu poţi să zbori. Vria este o plăcere/Lupingul e ca-n poveşti/Şi să vezi cum strigă aşii/Mamă dragă,unde eşti!…..

Îmi amintesc o serie de poveşti amuzante , care circulau în şcoală,  referitor la orele  obligatorii de zbor efectuate ,  de ofiţerii observatori cpt.Scoruş şi cpt.Ciofu,  cu un bombardier Bristol Bleinhein cu două motoare, pilotat de  adj.Piţurcă, dar cea mai hazlie întâmplare a fost în sala de mese când întreaga şcoală ( 500 elevi) era adunată pentru a asculta cuvântul  domnului căpitan Stoicea cu prilejul comemorării morţii reginei Maria.

“ Domnilor , ultimele cuvinte ale reginei Maria au fost,  a urmat o …..pauză  ( în acel moment domnul căpitan Stoicea l-a văzut pe colegul meu Georgescu , înfometat fiind după instrucţie, că îşi punea cu polonicul iahnie de fasole din vasul comun de pe masă) după care l-am auzit – lasă linguroiul…tuti sfântul mamii/mătii….., după care  domnul căpitan Stoicea ne-a vorbit despre regina Maria şi ultima sa dorinţă ( inima să fie dusă la Balcic)

În cursul clasei a 5-a am depus jurământul militar şi am început instrucţia cu arma.   Ca urmare a deficitului de personal tehnic cauzat de pierderile suferite de aviaţia noastră  în confrutările cu aviaţia inamică , în primăvara anului 1944  am fost trimişi la unităţi operative  ca elevi mecanici cu gradul de fruntaşi. De la clasa mea am fost repartizaţi trei elevi-fruntaşi ( eu-D.Tiron, Şova C.tin şi Parapeanu Ştefan)  la Flotila I Vânătoare ,  pe  Aerodromul Tecuci – Grupul 9 Vânătoare ,  comandant Cpt. av. Alexandru Şerbănescu,  la Escadrila 48, comandant locotenent av. Ion Dobran. Fiecare dintre noi aveam în jur de 17 ani. Practic eram nişte copii maturizaţi înainte de vreme .

Ne-am prezentat la aerodromul Tecuci , la Grupului 9 Vînătoare.                                       Clădirea “sediul” Grupului 9 Vt. era un fel de cabană din lemn vopsită în culoare închisă,      iar pe pereţii interiori erau desenate siluete ( tipuri) de avioane inamice şi scheme de atac.

După prezentare , am fost primiţi de comandantul Grupului 9 Vânătoare , domnul căpitan Alexandru Şerbănescu care ne-a vorbit pe un ton cald, părintesc, despre importanţa muncii noastre ,  cât de mult apreciază mecanicii şi ne-a cerut să ne îndeplinim conştiicios sarcinile. În cadrul grupului activau cei mai buni piloţi, mulţi erau însă foarte tineri, dar căpitanul Şerbănescu ştia să menţină în interiorul Grupului 9 Vt.o atmosferă de calm, ştia cum să ne mobilizezeze în acţiunile deosebit de dificile de apărare, era drept, corect şi dădea dovadă de mare caracter faţă de toţi subalternii. Pe noi “ pufarinii mecanici” ne-au impresionat multe situaţii, unele puteau fi tragice. Din cauza unui montaj incorect la motorul avionului Me 109 G , chiar al domnului Şerbănescu, a rămas în zbor cu motorul la relanti. Era destul de aproape de aterizare. Prin manevre dificile a adus avionul la sol fără să scoată trenul de aterizare. Am alergat cu toţii spre avion, domnul Şerbănescu a deschis capota şi i-a arătat maistrului Gilavcec greşala, respectiv lipsa sabiei de siguranţă de la cuplarea pompei de injecţie cu tija de comandă. Adjutantul domnului comandant striga să vină garda să-l aresteze pe Ghivalec pentru  a-l preda la Curtea Marţială.  Domnul căpitan Şerbănescu l-a liniştit pe camaradul său, iar lui Ghivalec i-a spus să nu se mai repete.        Pe noi,  mecanicii elevi fruntaşi,  ne-a impresionat în mod deosebit bunătatea comandantului şi am înţeles atunci de ce grupul era aşa de închegat şi căpitanul Şerbănescu atat de respectat. Atmosfera generală în grup se păstra optimistă fără a se arăta îngrijorările privind situaţia dramatică a confrutărilor cu inamicul. Dintre momentele cele mai grele trăite de mine în acea perioadă la Tecuci şi apoi la Buzău a  fost pierderea adjutantului Lungulescu, a căpitanului Popescu Ciocănel care în ziua de 26 iulie 1944 , una din zilele nefaste ale grupului , s-a dat alarma anuţîndu-ne că se mitralia la sol între Focşani şi Galaţi .Căpitanul Popescu Gheorghe –Ciocănel a dispus decolarea. În confrutare a fost lovit, a aterizat pe burtă în flăcări, la atingerea solului a largat cabina,  iar flăcările l-au cuprins provocându-i arsuri grave. După o săptămţnă a murit.

Ajutantul Mălăcescu, cel care a desenat emblema grupului, s-a întors cu avionul ciuruit de gloanţe.  Pilotul  m-a luat de mână  şi mi-a spus : “ puştule, azi m-am născut a doua oară!”.

Sunt multe de povestit , multe amintiri mă cutremură şi azi.                                   Au urmat zile grele, grupul a rămas cu un efectiv foarte redus. Pentru noi mecanicii condiţiile de viaţă au fost mai bune pe locaţia Tecuci. Pe aerodromul de la Buzău a fost greu. Stăteam numai pe aerodrom, iar noaptea dormeam cate doi într-un bordei săpat în pământ, cu două paturi formate din pământ pe care le acopeream cu paie şi iarbă uscată strînsă de pe aerodrom. Primeam o felie de păine de secară şi puţină margarină. A urmat cea mai dureroasă zi pentru grup, pentru aviaţie – doborârea căpitanului Alexandru Şerbănescu – Pe mulţi dintre noi vestea ne-a devastat. Era 18 august 1944 , ziua în care a căzut căpitanul Şerbănescu. Dar, despre asta în alt capitol!                                                        După 18 august  toată atmosfera din grup s-a schimbat în sens negativ. Nimic nu a mai fost la fel nici în grup, nici în unitate.  Noaptea în special eram bombardaţi de avione englezeşti.  Îmi amintesc că au fost dăţi în care eram una cu pământul, chiar mâncam la propriu pământ…! A fost cumplit! Nici nu vă puteţi imagina!.

În ziua de 23 august avionele noastre de pe Tecuci au plecat spre alte locaţii, cu excepţia avionului lt. Şenchea care era avaraiat. Locul alor noastre a fost luat de avioanele germane . Era plin tot perimetrul de la Tecuci. Nici piloţii germani, nici noi mecanicii rămaşi pe aerodrom să luăm maşinile şi ce mai aveam de luat, nu aveam nici-o sursă de hrană. Oraşul Tecuci era pustiu, populaţia se refugiase care încotro! Ne-am amintit că fosta  gazdă a noastră , care se refugiase între timp,   avea ceva păsări. Poate nu le luase cu ei… speram …. Am plecat cu mecanizatele  către Focşani . La o  bifurcaţie  un soldat german cu mitraliera dirija în intersecţie. Noi am luat-o către  Galaţi bănuind că Grupul 9 se afla la Ianca. Nu a fost aşa. Grupul nu era acolo.  Am dormit într-o şcoală,  iar a doua zi am plecat la          Cioara Doicesti, dar nici acolo nu era grupul….! Am ajuns în final la Popeşti Leordeni. Aici am asistat la evacuarea prizonierilor americani cu avioanele lor Liberator  ….

M-am întors la şcoală  la Mediaş, în jurul datei de 15 septembrie1944,   pentru continuarea cursurilor. Am aflat de pierderea a doi colegi de clasă: Ciobanu Ilie căzut în Basarabia ca mitralior pe un avion de bombardament  şi Popescu Decebal, căzut în luptele de la pădurea Băneasa în Bucureşti. După Crăciun ni s-a comunicat că şcoala se închide (ca de altfel toate şcolile de ofiţeri,maiştrii şi subofiţeri) ca urmare a rezultatului catastrofal al armistiţiului încheiat..

Ing.Dumitru Tiron

Povestea domnului Tiron continuă .  I s-a propus totuşi să rămână în cadrul armatei, dar  „fără un viitor precizat”… ,  drumul vieţii sale a urmat o altă traiectorie care, vă asigur că merită a fi cunoscută. Domnul Tiron este un reper pentru noi, un exemplu sub toate aspectele.

 

Tuturor veteranilor de război,respect,  sănătate şi mulţi ani!

E.Arbănaş

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

În aşteptarea sărbătorilor de Paşte


 În aşteptarea Sfintelor Sărbători Pascale găsesc a fi oportun şi potrivit să vorbesc despre un eveniment special la care am avut onoarea să particip în luna lui cuptor a anului trecut.Evenimentul, poate prea puţin mediatizat, l-am intitulat “un vis devenit realitate” deoarece la împlinirea acestuia mulţi am visat, sub o formă sau alta, încă din anul 2006.  Cu gândul senin la Bacău, la Baza 95 Aeriană “ErouCpt.Av.Alexandru Şerbănescu”, la credincioşii care vor lua lumină de la Biserica cu hramul “Ştefan cel Mare şi Sfânt”,  întru împlinirea unei datorii de onoare, am notat următoarele:

Sâmbătă, 2 iulie 2016 Bacău, la Centrul Misionar “Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Str. Republicii202 bis, un vis  a devenit realitate. A fost un eveniment unic prin realizarea şi sfinţirea a două edificii sacre : Biserica cu hramul „Ştefan cel Mare şi Sfânt ” şi  un monument închinat aviatorilor băcăuani  căzuţi la datorie  pe timp de pace. Amplasamentul este situat în imediata vecinătate a Bazei 95 Aeriană “Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu” Bacău. Au fost dăruiţi peste zece ani pentru a se  finaliza  proiectul de spirit şi credinţă al aviatorilor băcăuani şi al preotului militar  Ioan Roncea.Ctitorirea acestora s-a născută în anul 2006 în principal din nevoia unei biserici pentru unitatea militară de aviaţie, dar şi pentru credincioşii din partea de sud a municipiului Bacău. Sub coordonarea preotului militar Ioan Roncea, (capelan) în cadrul unităţii de aviaţie din Bacău, lucrările de construire au debutat (relativ timid) în anul 2006 , cu binecuvântarea fostului ierarh Eftimie al Romanului și Bacăului. Edificiile au fost posibil de realizat datorită neobositei dăruiri a preotului militar Ioan Roncea, a cadrelor  militare din baza aeriană, autorităţilor arhiepiscopale locale, credincioşilor băcăuani care au dorit să fie parte la ctitorire şi altor persoane doritoare a rămâne anonime pentru publicul larg. Dacă ar fi să descriu cele două edificii aş spune că Biserica cu hramul „Ştefan cel Mare şi Sfânt „ este ca un sfânt chivot şi o poartă a cerului” , iar monumentul are ancorat un MiG-21 care a servit la desăvârşirea profesională a multor generaţii de piloţi,  avionul supersonic fiind fixat într-o superbă traiectorie ascendentă imaginând zborul lin către cerul senin. Edificiul statuar în întregul lui reprezentă un omagiu adus piloţilor băcăuani căzuţi la datorie pe timp de pace. Iniţial , monumentul a mai avut o altă variantă de proiect la arhitectura intermediară între soclu inferior(de bază) şi avion. Ideea arhitecturală se regăseşte parţial pusă în evidenţă la Ansamblul Monumental”Trepte spre Cer” edificat în anul 2008  în Coloneşti, Olt, comuna natală a aviatorului Alexandru Şerbănescu.

În cadrul evenimentului de sfinţire a celor două edificii, părintele Ioan Roncea a reamintit că „ realizarea  monumentului reprezintă o dorinţă mai veche a  generalul Virgil Ristea , fost comandant al Bazei 95 Aeriene “Erou Cpt. Av.Alexandru Şerbănescu” , iar avionul MiG-21 a fost timp de peste 40 de ani, (calul de luptă) al celor care şi-au trecut viaţa pe aerodromul unităţii de aviaţie din Bacău”. Slujba de sfinţire a bisericii şi a monumentului a fost oficiată de IPS  Ioachim Arhiepiscop  al Romanului şi al Bacăului însoţit de un sobor impresionant de preoţi și diaconi după care au fost depuse coroane de flori din partea  Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Bazei 95 Aeriană şi Fundaţiei “Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu”.

Chiriarhul Eparhiei Romanului şi Bacăului, IPS  Arhiepiscop Ioachim în cuvântul său, a îndemnat credincioşii la smerenie şi ascultare:      “Se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu pentru această zi măreață….. Avem un altar nou, aici în municipiul Bacău, mulţumită lui Dumnezeu şi acelora care iubesc frumuseţea Casei Sfinte. Unul este preotul Roncea , căruia îi mulţumim solemn şi în mod public îi aducem mulţumire acum alături de comandanţii săi.”

La finalul Sfintei Liturghii a fost conferită  placheta  “ Distincţie de Vrednicie”, ca semn de preţuire şi recunoştinţă pentru dragostea şi sprijinul acordat la realizarea Bisericii “Ştefan cel Mare şi Sfânt” şi  a Monumentului închinat eroilor băcăuani.

Cele două edificii, străjuite de un spaţiu verde primitor, oferă cu generozitate  linişte,  pace interioară, hrană spirituală şi locul potrivit  să înalţi o rugă pentru aviatorii căzuţi la datorie!

Eleonora ARBĂNAŞ

Publicat în Articole, Diverse, Eveniment, Galerie foto, Info | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Istoria ca o busolă – info

Eveniment cultural-istoric  :  „Istoria ca o busolă” coordonat de

Fundaţia Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu

Miercuri 29 martie 2017, ora 11.00

Centrul Cultural Jean-Louis Calderon, str. Jean  Louis Calderon nr. 39,  sector 2,Bucureşti

                         În cadrul  evenimentului  cultural-istoric, denumit generic                           „Istoria ca o busolă”, va fi prezentată tematica:

Portret de aviator :  aviator Ion Milu

Istorici în acţiune  – arc peste timp –incursiuni

– lucrări ştiinţifice şi maculatură  –

Imagini fotografice – proiecţie  documentar

     Invităm alături de noi pe toţi cei care preţuiesc  activităţile noastre,               istoria şi aviaţia română.

 Memoria  trebuie reîmprospătată, altfel  poate fi definitiv ştearsă!

Publicat în Activitati, Eveniment, Info | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Comandor (r) aviator Popescu Marius

….a plecat dintre noi, ar fi împlinit 75 ani.

aviator-marius-popescu

Aviatorul Marius Popescu –Călăraşi a străbătut un drum presărat cu bune si poate mai puţin bune. Le-a trecut cu bine pe toate până acum. Din nefericire a plecat dintre noi mult prea devreme. Ar fi avut încă multe de împlinit şi bucurii de trăit alături de familie şi mai ales de nepoţii săi.

Scurtă prezentare

S-a născut în Călăraşi , la 10 mai 1942 . Ca dată , ziua de 10 mai  este una importantă în calendarul istoric al romanilor fiind legată de proclamarea independentei  în anul 1877 , iar până la venirea comuniştilor la putere a fost ziua naţională a Romaniei şi ziua regalităţii, cunoscută  ca ziua regelui. Aviatorul Marius Popescu spunea deseori că nu întâmplător s-a născut el pe 10 mai şi in plin război ! Adevărat. Este evident că a avut o menire pe care şi-a îndeplinit-o cu credinţă, determinare şi multă pasiune.

A urmat cursurile Liceului Nicolae Bălcescu din Călăraşi  1957-1961. Drumul spre o carieră militară a început după absolvirea liceului în 1961. A urmat Şcoala militară de ofiţeri de aviaţie „ Aurel Vlacu” de la Ziliştea- Boboc  pe care a absolvit-o cu gradul de locotenent aviator. Brevetat ca pilot clasa I-a pe elicopterul Mi-4 a fost repartizat şi a activat în cadrul Regimentului 49 Aviaţie Ianca, apoi la Regimentului 94 Elicoptere Alexeni. A îndeplinit diferite funcţii, a fost instructor de zbor, ziua şi noaptea, în orice condiţii meteo. După trecerea pe elicopterul IAR-316 B, în 1976 a fost transferat la Regimentul 61 Elicoptere Boteni-Titu unde a instruit un număr însemnat de piloţi. În cadrul unităţii de la Boteni,în perioada 1979 -1994 a deţinut succesiv funcţia de comandant de escadrilă , de navigator şef al Regimentului 61 Boteni, pilot de încercare şi de recepţie la Ghimbav –Braşov. În viaţa activă profesional aviatorul Popescu Marius a avut la activ peste 6000 ore de zbor pe care le-a efectuat pe diferite tipuri de aeronave (planoare, avioane şi, cu precădere elicoptere) însumând „13 tipuri”.   S-a pensionat în anul 1994.

Dincolo de dragostea pentru zbor , aviatorul Popescu Marius a fost un patriot adevărat şi un bun cunoscător al istoriei. Colecţionar “înrăit” a avut un pamares greu de egalat în domeniul activităţilor expoziţionale fiind o prezenţă permanentă în cadrul expoziţiilor de numismatică,heraldică, aeronautică, insigne şi medalii din diferite domenii culturale, sportive, aeriene, miniere.. etc.

Pentru activitatea sa şi meritele incontestabile a fost distins cu numeroase distincţii militare, diplome de excelenţă şi medalii. A fost numit „Cetăţean de Onoare”al oraşului Călăraşi şi Membru de Onoare al organizaţiei culturale “Mihai Viteazul” . Putem spune că în viaţa de rezervist, una dintre distincţiile militare de care s-a bucurat nespus de mult a fost Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene conferită la Coloneşti , Olt, în data de 5 iunie 2008 la propunerea fundaţiei, cu prilejul  evenimentului  importat de desvelire a monumentului eroilor „trepte spre cer”.

fav-161Domnul Comandor Marius Popescu a fost membru al Ligii Aeriane Ro, Ligii Navale Ro, ARPIA , Asoc. Naţ. a Paraşutistilor, ANCERM, membru activ al Fundaţiei Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu în cadrul căreia, în perioada 2004-2012, a îndeplinit funcţia de  secretar general. Comandorul (r) aviator Marius Popescu ne-a însoţit activităţile fundaţiei multă vreme şi a fost nelipsit de la evenimentele importante ale fundaţiei.

Aviatorul Marius Popescu – Călăraşi rămâne o figură emblematică prin tot ceea ce a reprezentat în domeniul său profesional, un prieten şi un  patriot român.

 Am fost  onoraţi că l-am cunoscut  şi recunoscători că  vreme îndelungată ne-a  fost alături.

Condoleanţe familiei.

 Dumnezeu să-l odihneasca în pace!

E.Arbănaşsigla si insemnul fundatiei

Publicat în Articole, Comemorativ, Comunicate | Etichetat , , , , , , | 2 comentarii

Ion Dobran la 98 ani

De ziua ultimului mohican , aviatorul Ion Dobran

ion-dobran-98-jpgEste  5 februarie, o zi specială pentru noi şi pentru cei care mai au timp si disponibilitate  de a întoarce privirea spre una dintre paginile istoriei aviaţiei unde il regăsim  pe veteranul de război, aviatorul Ion Dobran, cu gradul onorific de general –maior (R.), eroul de lângă noi care împlineşte azi 98 de ani. Aviatorul Ion Dobran a făcut parte din Grupul 9 Aviaţia de Vanătoare în cel de-al Doilea Război Mondial şi reprezintă etalonul  viu al “ Zburatorilor de elită  ai Grupului Şerbănescu “  asa cum de altfel  îl denumeşte chiar Domnia sa.  Aviatorul erou  Ion Dobran a ramas “ultimul mohican” al grupului şi este aici lângă noi, iar această realitate  este un dar minunat pentru toţi.

Biografia domnului Dobran se regăseşte în articolele noastre postate  la  luna februarie an de an, de aceea găsesc ca ar fi momentul potrivit ca de data aceasta, de ziua domnului Dobran să amintesc despre recunoştinţă şi recunoaştere. Totodată, să ne punem întrebarea dacă nu cumva din categoria ofiţerilor de elită ai armatei române care au servit patria în cel de-al Doilea Război Mondial, unii dintre veterani au ramas  sau au plecat deja, cu speranţa că doar istoria îi va rememora şi reabilita. Să ne punem întrebarea despre  ce putem face  şi nu am făcut! 0-014

dobran-98-fav aniv-ion-dobran-98După 1989 – vorbind despre recunoştinţă şi recunoaştere ,  poate este bine de  precizat  că aviatorul  Ion Dobran, eroul de lângă noi, a primit gradul onorific de general de flotilă aeriană în retragere abia  la 1 Decembrie 2000  graţie iniţiativei Uniunii Foştilor Ofiţeri Oprimaţi Politic, preşedinte g.ral brigadă (R.) Theodor Temelcu. La 5 iunie 2008 cu ocazia desvelirii Monumentului Eroilor “Trepte spre Cer”, Coloneşti, la propunerea Fundaţiei Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu i-a fost conferită Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene, iar la 1 Decembrie 2012 , tot la propunerea fundaţiei Şerbănescu, după numeroase demersuri ierarhice şi reveniri, în final cu sprijinul Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, aviatorul  Ion Dobran a mai primit o stea. Era în anul “Centenarul Alexandru Şerbănescu”. Pentru rigoare şi în spiritul adevărului  trebuie de ştiut că pe aceeaşi listă de propuneri a fundaţiei a fost şi aviatorul de bombardament, general de fl.aer Dan Stoian. Invariabil raspunsul a fost că respectivul aviator veteran de război  a rămas în evidenţă pentru o proximă ocazie când se vor <fi făcut deja> face avansări onorifice. Din păcate dragul aviator Dan Stoian a plecat demn, discret şi dureros de anonim la escadrila din ceruri în data de 24 august 2016. Pentru rigoare şi în spiritul adevărului  am considerat că trebuie de ştiut şi această istorie ,” aşa cum a fost” nu-i aşa!  

Despre aniversarea anuală a domnului Ion Dobran organizată de fundaţia Şerbănescu ne

SAMSUNG DIGITAL CAMERA

ANIVERSAR  Dobran 89 ani

amintim cu mare plăcere dar şi cu emoţie. Era anul 2008 , prima aniversare în plan public.  Domnul Ion Dobran împlinea atunci 89 ani. Aniversarea domniei sale a devenit tradiţie şi la fiecare eveniment  descopeream alte şi alte file de istorie, totodată am oferit prilejul, orcui a dorit să participe, de a fi cunoscut un segment de istorie adevărată a aviaţiei în cel de-al Doilea Război Mondial , o istorie la care însuşi aviatorul Ion Dobran a contribuit în vreme de razboi.

De altfel , fiecare eveniment al fundaţiei la care  a  participat aviatorul Ion  Dobran  a fost incărcat de emoţie şi a insemnat un fel de examen personal în faţa unei personalităţi de calibrul aviatorului erou Ion Dobran. Domnul Dobran este mai mult decat membru de onoare al fundatiei noastre,  este  reperul şi modelul de la care oricare dintre noi poate porni. Toate evenimentele la care domnul Dobran ne-a fost alături de-a lungul timpului  reprezintă de asemenea o seamă de mărturii valoroase şi  un preţios registru video-foto al fundaţiei. Îi suntem recunoscători şi îi mulţumim.

 La unul dintre evenimentele aniversare mi-a rămas în memorie un discurs fascinant al aviatorului Ion Dobran. Redau câteva pasaje rostite de la pupitrul fundaţiei :

“M-aţi  copleşit  acum. Profund  emoţionat,  vreau  să  vă  spun  câteva  cuvinte.  Viaţa  fiecăruia  dintre  noi  practic  este  un  roman  descris  în  mai  multe  capitole.  Zodia  Vărsătorului  în  care  sunt  născut,  îmi  va  dărui  vârsta  de 90 de  ani,  care  nu  este  chiar  Everest-ul  ca  înălţime,  dar  este  pe  aproape  şi  aceşti  ani  îi  păstrez  şi  îi  memorez  şi  îi  înşir  cu  dragoste  în  nişte  mătănii  şi  îi  depăn  an  după  an,  una  câte  una,  şirag  de  mătănii,  mătăniile  mele….  Aş  vrea  să  punctez  în  materie  de  viaţă  câteva  momente:  mult,  mult  în  urmă  coboară  amintirea în   anul 1923,  dacă  îmi  aduc bine  aminte,  ultima  care  coboară  în  direct  este  figura  unei  bătrâne  albe  la  faţă  cu  ochi  albaştri,  care  era  bunica  mea,  crescută  în  Mehedinţi  şi  care  cu  bunătate  când  făceam  câte  ceva  rău,  mă  acoperea  cu  “prebul-ul”  ei  şi  mă  ferea  de  sancţiunile  care  mi  se  cuveneau.  Anii  trec  şi  se  desfăşoară  încet,  încet  şi  ajungem  în 1927.  Peste  ţară  se  întinsese ca  în   “Corbul”  lui  Edgar  Alen  Poe  o  tristeţe,  peste  tot  erau  drapele  negre…murise  Ferdinand,  regele…Infăptuitorul.  Dar,  tot  atunci  peste  Ocean  trecuse  un  avion  pilotat  de  un  american.  Era  vorba  de  Spiritul  Sfântului  Ludovic,  aşa  se  chema  avionul  şi era  pilotat  de  Lindberg.  Merg  mai  departe  pentru  că  depăn  anii  aceştia  mai  încoace  şi  ajung  la  anul 1933.  De  la  fereastra  unei  clădiri  de  pe  Calea  Griviţei  nr. 88  vedeam  o  confruntare  de  stradă.  Gardienii  îngenuncheau  <din  loc >  şi  trăgeau  focuri  de  pistol  către  nişte  muncitori.  Era  marea  grevă  de  la  Griviţa  Roşie. Încet,  încet  anii  curg  şi  mă  întâlnesc  cu  primul  avion.  Pe  platoul  garnizoanei de  la  Târgu  Mureş aterizase  un  avion.  Am  alergat  să  văd  această  minune.  Eram  dezamăgit  pentru  că  era  făcut  din  lemn,  din  pânze  şi  din  sârme.  Totuşi,  a  fost  primul  avion  pe  care  l-am  văzut  şi  care  practic,  mi-a  hotărât  soarta  şi  am  rămas  în  aviaţie.  Puţin  mai  târziu  m-am  înscris  la  ARPA,  în 1935  şi  m-am  abonat  la  ziarul  timpului ” Cerul  Nostru”  din  care  aflam  o  mulţime  de  evenimente. Puţin  mai  târziu  se  contura  umbra  războiului.  Amiralul  Balbo,  un  italian,  făcuse  ocolul  lumii  cu  o  escadrilă  de  hidroavioane.  Erhart  încercase  ocolul  pămîntului  şi  căzuse  undeva.  În  Franţa,  Alain  Bouche  ridica  idea  de  zbor  şi  cu  un  avion  Rafale  bătuse  recordul  lumii la  viteză  iar,  în  America,  românca  Smaranda  Brăescu  bătuse  de asemenea,  recordul  mondial  sărind  cu  paraşuta  cu  deschidere  joasă,  stabilind  unicul  record  mondial  al unei  femei  pe  timpul  acela.  Timpul  a  trecut  şi  s-au  apropiat  zilele  războiului.  Ţara  noastră  nu  avea  de  ales  decât  între  două  rele  şi  am  ales  unul  dintre  cele  două  rele.  Partidele  istorice  ne-au  spus,  prin  vocea  unui  pilot , mergem  până  la  Nistru.  N-a  fost  aşa,  pentru  că  victoriile  uriaşe  ale  germanilor  în  prima  parte:  Polonia  căzuse  în  18  zile,  Franţa  căzuse  în 40 de  zile  şi  Anglia  când  era  să  cadă,  s-au  schimbat  nemţii  şi  au  declanşat  planul  Barbaroza  în  răsărit  şi  s-a  creat  un  al  doilea  front.  De  război  ce  să  vă  spun,  am  mers  înainte  cu  jertfe  imense  până  la  Stallingrad  şi  ne-am  întors.  De  fapt,  decoraţiile  astea  pe  care  le  port,  ar  fi  trebuit  să  le  port  pe  spate,  pentru  că  au  fost  luate  în  retragere  nu  în  înaintare. Au  urmat  anii  sumbri  în  care  devenisem  “nea  Ion”  muncitor  la  Uzina  Timpuri  Noi.  După  12  ani  am  reintrat  în  aviaţie  şi  mi-a  ajutat  Dumnezeu  să  ajung  până  aici. Am  făcut  un  scurt  tur  al  vieţii  mele,  aşa  punctat.  Sunt  onorat  în  mod  cu  totul  şi  cu  totul  deosebit  şi  îmi  daţi  voie  să  aduc  din nou  mulţumirile  mele.. Mă  bucură  faptul  să   cunosc  o  serie de  prieteni,  cunoscuţi  dintre  mai  tinerii  din  sală,  pentru  că  privind  în  urmă,  scaunele  generaţiei  mele  au  rămas  libere……  Mai  sunt  doi,  trei  sau  patru…câţiva  care le  mai  ocupă.  În  rest  toţi  au  trecut  dincolo. Vă  mulţumesc.”       

Închei aici spunând că fiecare dintre noi înşiram  mătănii  şi  depănăm an de an şiragulmedalia-aniv-98-ani-dobran acesta al faptelor noastre, al împlinirilor  sau neâmplinirilor. Este şiragul fiecaruia dintre noi personal şi asumat.Ce vreau să spun însă , este că domnul general aviator Ion Dobran  ne-a  adus în prezent file preţiose din istoria bravilor aviatori, camarazii săi, pagini despre domnia sa şi  ne-a făcut onoarea de a depăna acel şirag mai altfel de mătănii, mătăniile sale….în casa fundaţiei cu nume de erou. Domnule Dobran vă  mulţumim!

Vă dorim multă sănătate şi mulţi ani !

Pentru si in numele fundatiei,

E.Arbanas

 

 

 

 

Publicat în Activitati, Eveniment, Pagina de istorie | Etichetat , , , | 3 comentarii

Istoria ca o busolă – Info program

2017
Fundaţia” Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu” continuă programul, denumit generic
  “Istoria ca o busolă” , la Centrul Cultural          Jean Louis Calderon, strada Jean Louis Calderon nr.39,sector 2 , Bucureşti.

Prima activitate : Miercuri, 25 ianuarie 2017,ora 11.00  

 Dobran Cu participarea de excepţie a aviatorului  de vânătoare ,                                                                                                                        Domnul General ION DOBRAN

flori tricolor Ro

Din program:

        158 ani  de la  Unirea Principatelor Române                                                              Incursiuni – raport , mesaj peste generaţii, proiecţie imagini de colecţie           Eveniment aniversar: Aviatorul Ion Dobran la 98 de ani                                             

Invităm ,  pe toţi cei care preţuiesc  activităţile noastre, aviaţia română  şi istoria adevărată la o lecţie de istorie şi o întâlnire de excepţie cu            EROUL DE LÂNGĂ NOI.

 Memoria  trebuie reîmprospătată ,  altfel  poate fi definitiv ştearsă!

Print 

Publicat în Activitati, Eveniment, Info | Etichetat , , | 1 comentariu