75 de ani

Se împlinesc 75 de ani-Nikolaev,13 februarie 1944.  Căpitanul av. Şerbănescu Alexandru a fost numit oficial la comanda  Grupului  9 Vânătoare.

 Aviatorul  a fost chemat special în dispozitivul operativ al Corpului 1 Aerian pe frontul din Rusia să i se încredinţeze comanda Grupului 9 Vânătoare prin  Ordin de Zi nr. 164/1944.  Comandamentul Flotei a IV-a  Aeriene Germane i-a apreciat, la justa  valoare profesionalismul şi l-a situat în vîrful Aşilor  Aeronauticii Regale Române pentru cele 32 de victorii aeriene obţinute până la acel moment. Era deja decorat  cu “Virtutea Aeronautică”, “Crucea de Fier” germană clasa I, Ordinul Militar “Mihai Viteazul”.

Extras din Raportul special nr.2414 din 28 ianuarie 1944: …”Căpitanul av. Şerbănescu Alexandru care s-a remarcat cu totul excepţional, ca un element pur de elită al aviaţiei noastre de vânătoare, a venit pe front la 2 septembrie 1942 şi a rămas la luptă până în prezent, adică:  La Grupul 7 Vânătoare de la 2 septembrie 1942 până la 27 octombrie 1943. La Grupul 9 Vânătoare, de la 27 octombrie 1943 până în prezent. A comandat la fiecare dintre aceste grupuri câte o escadrilă de vânătoare pe care a ridicat-o totdeauna la înălţima unei unităţi excepţionale. Sburător emerit, luptător neîntrecut de un eroism legendar,a stat totdeauna în fruntea unităţilor sale de care n-a acceptat niciodată să se despartă şi pe care le-a condus cu fanatică îndemânare în luptele de la Stalingrad,Karpovka, Don, Doneţ, Mius, Melitopol, Zaporoje şi Kerci…”

13 ianuarie 1944 – Nikolaev 

Timp nefavorabil, cu frig şi o pâclă care reducea mult vizibilitatea. A doua misiune a zilei este îndeplinită de căpitanul av. Alexandru Şerbănescu, avându-l coechipier pe slt. av. Ion Dobran. Trupele sovietice trecuseră Bugul în mai multe puncte şi în sectorul capului de pod de la Nikopol.O formaţie de şapte Yak-uri au atacat, dar  aviatorii noştri au făcut faţă cu brio atacului. A doua zi, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu a condus o patrulă într-o misiune de recunoaştere în zona frontului cuprinsă între Nikopol şi Kerson. Zborul s-a executat în majoritatea timpului în razmot, infanteriştii ruşi s-au ascuns pe unde au putut de teama atacului la sol al avioanelor de vânătoare româneşti. Zborul în sine a fost unul agreat de piloţi întrucât au zburat prin ceaţă ca nişte fantome. A doua zi,aviaţia sovietică a atacat aerodromul de la Lepetika cu avioane Yak şi Aircobra. Generalul de escadră av. Emanoil Ionescu, comandantul Corpului Aerian Român aflat în inspecţie a asistat la lupta aeriană a căpitanului av. Alexandru Şerbănescu  cu 11 avioane inamice, acesta  reuşind să doboare unul dintre ele şi să scape de celălalte zece.

Căpitan comandor av. Ion Negrescu, comandantul Grupurilor 7 şi 9 Vânătoare, a trimis Comandamentului Corpului Aerian Regal Român, următorul raport special pentru avansarea la excepţional a căpitanului av. Alexandru Şerbănescu la gradul de locotenent comandor: „….Am onoarea a propune şi rog a se aproba înălţarea la gradul de locotenent comandor aviator ,în mod excepţional, pentru fapte de arme a căpitanului Şerbănescu Alexandru din Flotila 1 Vânătoare”. 

Raportul a fost avizat favorabil de generalul de escadră aeriană av. Emanoil Ionescu şi înaintat şefilor ierarhici superiori care urmau să ia o decizie . La începutul lunii februarie 1944 căpitanul Alexandru Şerbănescu să fie chemat la Bucureşti într-o misiune specială la Subsecretariatul de Stat al Aerului. Deşi generalul de escadră av. Gheorghe Jienescu, a ordonat şefului Statului Major al Aerului, generalul Ramiro Enescu, ulterior înlocuit cu generalul Ermil Gheorghiu, ca acesta să întocmească imediat raportul cu propunerea de avansare la excepţional a căpitanului av Alexandru Şerbănescu şi a ofiţerului de echipaj clasa III-a Ioan Milu, raport care urma să fie prezentat şi aprobat de mareşalul Ion Antonescu dar, generalul Ramiro Enescu a dat un răspuns stupefiant în Raportul nr.3272/1944.

Ordinea de bătaie  a Grupului 9 Vânătoare la 13 februarie 1944

Comandant: căpitan av. Alexandru Șerbănescu.

Adjutant av. Ioan Mucenica, coechipier.

Grupul 9 Vânătoare avea în compunere următoarele unităţi:

Escadrila 47 Vânătoare

Comandant – locotenent av. Gheorghe Popescu-Ciocănel

Piloţi:

sublocotenent av. Constantin Bendas  

sublocotenent av. Mircea Șenchea

sublocotenent av. Nicolae Naghirneac

adjutant av. Laurenţiu Manu

adjutant av. Constantin Nicoară

adjutant av. Traian Dârjan

adjutant av. Constantin Miron

adjutant av. Mitrică Encioiu

adjutant av. Alexandru Economu

Escadrila 48 Vânătoare

Comandant-locotenent av. Teodor Greceanu

Piloţi:

locotenent (r) av. Ion Simionescu

sublocotenent av. Ion Dobran

adjutant av. Vasile Florescu

adjutant av. Vladimir Botnar

adjutant av. Dumitru Goloiu

adjutant av. Constantin Lungulescu

adjutant av. Constantin Ursachi

adjutant av. Ioan Mălăcescu

adjutant av. Gheorghe Scordilă

Escadrila 56 Vânătoare

Comandat – sublocotenent av. Hariton Dușescu

Piloţi:

sublocotenent av. Vasile Gavriliu

ofi ţer de echipaj av. cl. III-a Ioan Milu.

396 Valeriu Avram

adjutant șef. av. Andrei Rădulescu

adjutant av. Emil Bălan

adjutant av. Vasile Lagara

adjutant av. Ioan Panaite

adjutant av. Ioan Dănăiţă

adjutant av. Iosif Moraru     

adjutant av. Tiberiu Vinca

Iată ce nota locotenentul Ion Dobran în Jurnalul său: În fine prin venirea lui Şerbănescu de la Bucureşti s-au clarificat lucrurile. Sub comanda lui , 32 de piloţi dintre cei mai buni şi foarte buni ( 18 ai noştri, 11 de la Grupul 7 şi 3 de la escadrila 53) formează o unitate de elită cum întradevăr nu mai este alta şi care se cheamă Grupul 9 Vânătoare”.

Eleonora ARBĂNAŞ            Istoria ne priveşte …pe toţi!                                                                 

Reclame
Publicat în 13 februarie 1944, Articole, erou, Pagina de istorie | Etichetat , , | Lasă un comentariu

La 100 ani -festivitate

Camarazii mei de front sunt mereu ,în memoria mea …cu mine! Ion Dobran   Încheiem seria de articole şi activităţi  dedicate  evenimentului  aniversar  “  Ion Dobran  – 100 ani ” cu câteva imagini fotografice de la  evenimentul aniversar organizat de fundaţia Şerbănescu  în data de 30 ianuarie 2019  şi de forţele aeriene române în data de 5 februarie 2019, la care am avut onoarea să particip.

 

 

 

 

E.Arbănaş

 

 

Publicat în Diverse | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Centenarul zburătorului de lângă noi

Azi,5 februarie 2019, domnul General-maior(rtr.),veteran de război împlineşte venerabila vârstă de 100 ani. În urmă cu 75 de ani , în 5 februarie 1944, se afla pe frontul de Est. Era o zi ploioasă. ” Nu am mai pomenit de când sunt o vreme aşa de mizerabilă.Pentru noi e de o sută de ori mai bine să fie frig.E un noroi ceva de speriat….În cotul Niprului,toţi avem un ghinion de pomină.Situaţia s-a agravat la capul de pod. …Ruşii acţionează cu din ce în ce mai multeă cavalerie… Ai noştri erau acolo încleiaţi în noroiul acesta lipicios fără a se putea mişca..Bronşita mea nu vrea deloc să cedeze,am slăbit grozav(sub 60 kg.).dar NU RENUNŢ” , nota lt.av.Dobran în jurnalul său.

Astăzi cu siguranţă domnul Dobran va avea o zi minunată.

„Nu mi-am dorit ranguri pe care nu le-am putut onora .Mi-am dorit să zbor şi, mulţumesc lui Dumnezeu,am zburat destul”

Domnule general şi noi suntem norocoşi că vă avem lângă noi. Vă dorim sănătate şi ani buni în continuare!

La Mulţi Ani!

Publicat în centenar Ion Dobran, General aviator Ion Dobran | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Info -invitaţie

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

Prima victorie pe frontul de est

Sublocotenentul aviator Ion Dobran pe front                                                                            Începând cu martie 1943, ajuns la Tiraspol cu alţi colegi printre care Mircea Şenchea, Chiţu Gavriliu şi alţii, au făcut trecerea pe avionul Messerschmit 109G . În 14 august 1943 “devine operativ ” în Est , la Kramatorskaia pe Doneţ unde erau aviatorii Grupului 7 Vânătoare la refacere, grup care activa pe front de peste un an. Grupul 7 Vânătoare era epuizat de luptele aeriene foarte grele  purtate în Caucaz, pe Mius şi Doneţ ca să nu mai vorbim de Karpovka şi dramatica ieşire din încercuire şi evacuarea din 23 noiembrie 1942  organizată de Căpitanul Alexandru Şerbănescu. (..Acţiunile de la Karpovka, Rostov, Stalingrad, Izium şi Mius l-au confirmat pe drept ca cel mai temerar şi cel mai bun vânător aerian pe care poporul român a putut să-l aibă până în prezent…) raport special al generalului comandant av.Emanoil Ionescu). Locotenentul av. Tiberiu (Rică) Stătescu, nota în memoriile sale  Amintiri despre aviaţie şi aviatori : ,, …Pe Karpovka se instalase haosul, căpitanul Crihană, comandantul grupului( Gr.7.n.r.), aflat într-o stare apropiată cu nebunia dădea ordine prosteşti. Noroc că a dispărut, pur şi simplu. A fugit fiind de negăsit. Nimeni n-a aflat cum a reuşit să fugă şi să scape din încercuire…În acele momente dramatice, printre puţinii ofiţeri, poate chiar a fost singurul care nu şi-a pierdut cumpătul,  a fost căpitanul Şerbănescu Alexandru…….A preluat comanda grupului şi toţi aveam încredere în judecata lui. Ne-a îmbărbătat şi a găsit soluţii bune pentru a ne apăra pe moment de asaltul ruşilor . Meritul ieşirii din încercuire i se datorează cu prisosinţă  lui Alecu Şerbănescu”), iar mărturiile marelui aviator Tudor Greceanu relatate cu onestitate, participat activ la Karpovka, descriu acea dramatică ieşire din încercuire. În acest context este necesar să mai spun că Şerbănescu servea ţara pe front încă din septembrie 1942 în cadrul Grupului 7 Vânătoare. A cerut să revină la Grupul 9 Vânătoare pentru a rămâne în continuare pe front !                                                                                                                                         Reamintesc aici că pe 28 iulie 1941 a fost eliberată Basarabia (luată samavolnic, mai bine zis cedată de Carol al II-lea în 1940). Să nu uităm că intrarea României în război, 22 iunie 1941, a avut ca scop recuperarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutul Herţa.Pentru eliberarea Basarabiei au căzut mulţi colegi de clasă ai domnului Dobran. Îl aminteşte  pe bunul său prieten Mircea Wahnig din Regimentul Vânători Gardă căzut pe front în 2 noiembrie 1941 la Odessa. Un glonţi-a străpuns casca direct în frunte ! În retragerea din 1941 armata rusă a distrus tot în drumul lor. Chişinăul era vai şi amar !  Ce a urmat şi unde sunt azi teritoriile noastre ştim !

Prima misiune de vânătoare                                                                                                     Revin la august 1943, aerodromul Kramatorskaia . Era Sf.Maria, ziua mamei slt.Dobran. În acea zi a fost prima misiune de vânătoare liberă a tânărului aviator. Împreună cu Colea Naghirneac de origine basarabeană au angajat lupta contra unsprezece Iak-uri. Atacă , trage într-unul, dar era prea departe, se înalţă deasupra celorlalte zece care se pierd în văzduh. Zi norocoasă pentru prima luptă aeriană care se putea solda şi cu prima victorie. Se întorc pe aerodrom , spre seară aerodromul este atacat la sol de o formaţie IL-2 însoţite de Iak-uri în zbor razant.  Apărarea aerodromului ripostează din plin făcâdu-şi datoria. Ziua de Sf,Maria s-a încheiat fără nici-o pierdere şi cu trei victorii ale grupului obţinute de Greceanu, Şerbănescu şi Chirvăsuţă.

Prima victorie aeriană                                                                                               Aerodromul Bliznetzi , 2 sept.1943 « Frunze, frunze în vânt sunt vieţile noastre »               În 2 sept.1943 decolează de pe  aerodromul Kramatorskaia  pentru a se muta pe aerodromul Bliznetzi, un sat vai şi amar, un teren de zbor dificil şi condiţii mizerabile de masă şi cazare pentru aviatori. După trei zile aerodromul este descoperit de ruşi şi este atacat în valuri cu IL-2-uri şi Iak-uri. Decolează pentru însoţire Henschel şi Ju-88 către Izium. Slaviansc şi Kramatorskaia sunt în flăcări dinamitate de nemţi după plecarea lor la Bliznetzi.                                                                                                                                            De la prima misiune de vânătoare până la prima victorie, slt.av. Dobran a efectuat misiuni de însoţire, supraveghere şi apărare. Vânătoarea liberă se efectua îndividual după încheierea misiunilor de protecţie a bombardierelor noastre. Fiecare aviator încerca să doboare « pe cont propriu » în situaţia dată.                                                                          Prima victorie ca şi prima misiune de vânătoare a slt.Dobran a fost să fie tot de Sf.Maria, de data aceasta cea mică din 8 septembrie, adică la Naşterea Macii Domnului, nu Adormirea cum este pe 15 august când greşit se spune la mulţi ani celor care poartă prenumele de Maria, Marin şi derivate din acest prenume.

Descrierea succintă a atacului: „..alarmat de artileria ACA,arunc o privire pe ceasul de bord. E ora 5.30 dimineaţa ..mecanicii au un moment de ezitare între a învârti manivela pentru pornirea motorului sau a se repezii în gropile de adăpost…,dar se înving şi învârt. Motorul porneşte,bombele cad peste tot ,văd două explodând…trag maneta în plin şi decolez printre ele în iadul de pe teren…în câteva minute ajung şapte IL 2-uri, atac clasic de sub burtă…trag şi degajez lateral. Trag şi mitraliorii IL-urilor…., văd trasore pe lângă mine , dar mai atac o dată şi încă o dată, cu un ochi sus la vânătoarea lor.Sunt acolo şase La-uri 5. Virez şi trag o ultimă rafală şi din avionul inamic văd ţâşnind flăcări .. Lupta aeriană se termină cu o singură doborâre . La aterizare observ că am două găuri în avion, dar asta nu ar fi nimic. Ruşii au spart frontul la Kostromka …” nota  în Jurnanal. Prima victorie, a doborât un avion de asalt IL 2.

La Kramatorskaia  pe  Doneţ când slt.av. Ion Dobran a ajuns efectiv pe front, acestuia i-a fost scris ca în ambele zile ale sărbătorii Sfintei Marii să intre în focul luptelor aeriene din care a ieşit victorios.Poate şi rugile mamei sale, Maria Dobran, au făcut minuni!

Deseori în discuţii şi interviuri, domnul Dobran spune că se consideră un norocos, doborât de trei ori a scăpat cu viaţă fără nici-o rană. A ieşit victorios din toate încleştările aeriene, dar şi din toate încercările vieţii prin care  a trecut. În curând va număra 100 ani  de viaţă cu bune, cu mai puţin bune, cu bucurii şi împliniri, generalul Dobran spune în stilul său caracteristic, că nu este istorie.                         Noi spunem că a făcut istorie, o istorie care ne priveşte …pe toţi!

E.Arbănaş

 

~  ~  ~

Publicat în Articole, centenar Ion Dobran, Eveniment, General aviator Ion Dobran, Pagina de istorie | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Istoria ne priveşte …

,,…Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului.               Fără cultul trecutului, nu există iubire de țară”. Mihai Eminescu

                              “ Am visat aripi şi mi le-am trăit”                                                           General-maior (rtr.)veteran de război Ion DOBRAN

Pierderea multor camarazi de arme în condiţiile tragice ale războiului i-au marcat profund pe cei care au supravieţuit frontului şi epurărilor ce au urmat pentru majoritatea ofiţerilor  după terminarea războiului. Domnul Dobran a vorbit în general mai puţin despre faptele sale, sau dacă a vorbit în diferitele interviuri la care a fost solicitat să răspundă în ultimii ani, întotdeauna a amintit de grupul din care a făcut parte, despre luptele aeriene unde un camarad sau altul a repurtat o victorie sau a căzut eroic în luptă cu inamicul. Să-mi fie iertat, dar e cam greu de întalnit o asemenea abordare ! Ca o paranteză, am întâlnit un aviator care pretindea că la Stallingrad nu a fost ălă, nici ăla nu a fost,… deşi documentele de arhivă şi istoricii îi contraziceau afirmaţiile.Un neavizat putea crede că a fost numai respectivul pe front ! Doamne fer’, cum ar spune maramureşeanul.

Brevetat la Ghimbav ca pilot de vânătoare  pe avionul P.Z.L.11, trebuie precizat că pentru brevetare a efectuat zboruri pe IAR 27 şi Nardi 15, aproximativ 40 de ore în 300 de zboruri. După obţinerea brevetului (1941) , o parte a anului umător  începând din  mai până în octombrie 1942 a activat la Centrul Divizionar de Instrucţie despre care domnul Dobran păstrează amintiri nu tocmai plăcute, dar în scurta perioadă la acel centru în cadrul Grupului 9 Vânătoare, Escadrila 48 a zburat pe primul avion de război -IAR-ul 80. Era un tip de avion drag aviatorilor şi nouă românilor,o mândrie românească (ce păcat că nu avem nici-un exemplar original la muzeu). În primăvara şi vara anului 1944 avioanele IAR 80 erau depăşite, considerate coşciuge zburătoare, dureros , dar adevărat “ după spusele domnului Dobran. IAR-ul 80 zburat de sublocotenetul av. Ion Dobran purta nr.137, iar grupul avea ca emblemă trifoiul cu patru foi pe fuzelaj.

22-ul  locotenetului Dobran

Locotenentul aviator Ion Dobran, avansat la acest grad în 23 martie 1944, a parcurs tot războiul cu avionul Messerschmit 109, faimos avion de vânătoare până la apariţia Mustang-ului nord-american. Unul din avioanele Me 109 G zburat de aviatorul Dobran purta nr. 22  de care era legat “ca de un frate”. Din aprilie 1944 Grupul 9 Vânătoare revine în ţară pe aerodromul de la Tecuci şi aerodromul de lucru Bacău. Capitala era cumplit bombardată de aviaţia americană, Ploieştiul şi ţara erau sub asediu, aviaţia noastră începea să fie depăşită tehnic, piloţi din ce în ce mai puţini…Cu ce şi cum să faci faţă ! Au luptat până la epuizare, au căzut eroic pentru ţară . Cineva cerea cândva, într-un moment probabil de gravă eroare, un document  doveditor în care să fie scris că aviatorii din acel dezastruos război erau şi EROI ! dar asta e o altă poveste.

Finele lunii  aprilie 1944, aviatorul Dobran melancolic  şi trist ,“norii stau cortină de plumb şi apasă peste bucurii”scria lt.Dobran în Jurnal, parcă ar fi fost una din zilele cenuşii bacoviene. Scriind acest articol în onoarea domnului Dobran,  gândul mă poartă la poemul lui Bacovia:

Lacustră

De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând…
Sînt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.

Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-același vremuri mă găsesc…
Și simt cum de atâta ploaie
Pilonii grei se prăbușesc.

De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând…
Sînt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.

În acea stare de tristă melancolie a tânărului locotenent şi încercatului aviator , îi vine în minte să inscripţioneze G-ul 22 « Panta rei/totul curge ». În eterna curgere, 6 iunie 1944 a fost zi glorioasă, chiar cu noroc pentru lt.Dobran, dar şi fatidică pentru  dragul lui avion 22.Tecuci, alarmă la americani, decolează  avându-l coechipier pe  aviatorul Panait. Formaţiile de avioane americane şi bombardierele afectaseră substanţial ora ;ul Galaţi, aerodromul şi o zonă a căii ferate. Aviatorul Dobran rămâne mult în urma celulei pentru că vede o patrulă de patru Mustang-uri cu bot roşu. Este singur, sinucidere curată, dar  totuşi atacă , ne spune domnul Dobran. Loveşte unul dintre Mustang-uri şi îl vede cum scoate fum, îl urmăreşte cu privirea cum pierde din înălţime, apoi îl părăseşte pentru că se vede urmărit de ceilalţi trei. Inevitabil este lovit de  proiectilele « slobozite » de  unul din cele trei Mustang-uri rămase. Ca prin minune locotenentul Dobran scapă ! a aterizat într-o cultură la Bolgrad, aviatorul nostru a scăpat datorită blindajului din spatele scaunului în care  s-a oprit unul din proiectile, dar « 22-ul lui » a fost distrus. Avionul lui drag şi-a făcut datoria ! Avea să afle mult mai târziu că pilotul Mustang-ului american care l-a doborât şi i-a distrus avionul era Wazne Lowry, iar cel pe care îl « ciuruise » Dobran era , nimeni altul decît lt.av.Barrie Davis , colonelul american de mai târziu cu care Generalul Dobran s-a întâlnit la Bucureşti în 23 ianuarie 2010, o poveste minunată care are şi acesta istoria ei de început  la Muzeul Aviaţiei.

~  ~  ~

Incerc să îmbin în articolele acestea aspecte mai altfel din viaţa locotenentului Dobran, generalul aviator de azi, căruia îi dedic  tot ce alcătuiesc în cele prezentate, şi oricui este interesat, considerând că la vârsta de o sută ani şi o sănătate pe măsura vârstei ar fi obositor să ne asculte de la un microfon, iar dumneavoastră cei care citiţi aceste articole aţi fi poate mai săraci. Despre legeda vie,  general –maior (ret.) Ion Dobran cu siguranţă vor curge multe pagini, însă este important ca istoria să fie prezentată aşa cum a fost.

Să vin  mai încoace , cum spune uneori domnul Dobran,  adică în 2008 , aniversat la 30 ianuarie de fundaţie la împlinirea  vârstei de 89 ani.  Merg mai departe, la data de 5 iunie 2008 , domnul Dobran ne însoţeşte la Coloneşti, Olt, comuna natală a căpitanului Alexandu Şerbănescu, pentru a participa la desvelirea  monumentului “ trepte spre cer” ridicat prin efortul comun al fundaţiei, al meu personal şi al primăriei comunei. Ne-au fost alături forţele aeriene şi unităţile militare de la Ziliştea –Boboc care au asigurat ceremonialul militar, invitaţi, membri şi nemembri ai fundaţiei, istorici, redactori, ziarişti din Basarabia, câţiva scriitori, paraşutişti ai  Aeroclubului din Piteşti care au uimit oltenii cu saltul lor, iar copii au fost în extaz!  Un total de două autocare  a câte 52 locuri,plus comunitatea locală. Domnul general Dobran a vizitat cu acel prilej şi Şcoala Gimnazială Aviator Alexandru Şerbănescu. Minunat, frumos, deosebit, dar dincolo de toate acestea cred că este momentul să spun ( nu-i aşa, modestia poate fi uneori prostie) că la propunerea  fundaţiei  adresată  Şefului Statului Major al Forţelor Aeriene am solicitat ca unui număr de şapte persoane, pe care le-am considerat personalităţi în domeniul aviaţiei, să le fie conferită Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene. Propunerile au fost aprobate, printre acestea fiind Cornel Marandiuc şi domnul General de flotilă aeriană (Rtr.) veteran de război Ion Stratulat Dobran. Şi a fost să fie în anul 2008!

 

 

 

 

Desigur, cu prilejul acestui eveniment aniversar « Dobran 100» domnia sa va primi distincţii pe deplin meritate  şi alte lucruri pe post de cadouri, zeci de interviuri, o avalanşă peste suta de ani a dumnealui, dar încerc prin aceste articole să îmbin trecutul cu prezentul, date biografice şi activitatea pe front, pe care le îmbrac într-un stil narativ absolut verosimil.

Datele sunt selectate din discuţiile înregistrate, purtate  cu domnul Dobran de-a lungul timpului şi din  discursurile  domniei sale rostite de la pupitrul fundaţiei la diferitele evenimente, iar pozele sunt din arhiva fundaţiei.

Eleonora ARBĂNAŞ

 

Publicat în Articole, centenar Ion Dobran, General aviator Ion Dobran, Pagina de istorie | Etichetat , | Lasă un comentariu

General-maior (Rtr.) aviator Ion Dobran

Istoria ne priveşte …pe toţi

Timpul şi  vremurile  au închis fără voia noastră dreptul de a exprima recunoştinţă  şi de a cinsti aşa cum se cuvine memoria eroilor noştri şi eroii de lângă noi. Datoria noastră a fost şi va fi să nu uităm de ei. Şi nu am uitat, ne-am exprimat şi le-am făcut cunoscute faptele atât cât am putut să cuprindem în programele noastre, am promovat istoria aripilor frânte, unii dintre noi chiar şi atunci când sistemul politic nu permitea să vorbim despre ei, despre zburătorii eroi ai forţelor aeriene române din perioada războiului.

Fundaţia “Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu “ încă de la înfiinţare a dus o muncă asiduă pentru promovarea aviatorilor din cel de-al Doilea Război Mondial. Încet, încet am „izbutit” să urnim bulgărele uitării prin sute de activităţi la care am invitat civili şi militari activi şi în rezervă, instituţii militare şi civile, presa din domeniu care nu prea era interesată de subiect, alte organizaţii şi oricine a dorit să participe a putut să o facă. Am început să-i evocăm pe cei plecaţi şi să-i aniversăm pe cei rămaşi lângă noi.  În 2008 l-am aniversat pe domnul Dobran şi de atunci în fiecare an. La fiecare eveniment aniversar am promovat câte o pagină de istorie despre acei aviatori care au luptat în dramaticul război, pagină “depănată” de domnul General Ion Dobran în cadrul festiv organizat de Fundaţia  Şerbănescu.Domnia sa este lângă noi toţi ca purtător de stindard al aviaţiei de vânătoare (din acea perioadă grea pentru armată şi ţară) şi glasul camarazilor săi pe care nu i-a uitat niciodată. Atât cât i-a permis vârsta şi sănătatea ne-a fost alături la evenimentele deosebite aniversare sau de evocare a camarazilor săi plecaţi la ceruri, ne-a însoţit la şcoli, la Coloneşti,la Bacău,la Vipereşti-Ruşavăţ şi este  nelipsit de la comemorarea  anuală din 18 august a Căpitanului aviator erou Alexandru Şerbănescu, comandatul Grupului 9 Vânătoare în anii celui de –al Doilea Război Mondial. Pentru noi a fost şi este un privilegiu oferit de fiecare an care trece , de timpul care ne îngăduie să-l avem alături şi ştim că uşa casei sale ne este deschisă  întotdeauna.

                   Programul debutează cu acestă prezentare:                                                   General-maior (Rtr.), veteran de război – Ion Dobran  la centenar

                            “ Am visat aripi şi mi le-am trăit”                                              

Generalul-maior Ion Dobran s-a născut pe 5 februarie 1919 în comuna (Vrăneşti)Văleni-Podgoria, judeţul Argeş unde a făcut primele clase. La Bucureşti  a terminat ultimele patru clase la Şcoala de băieţi Bucureşti, zona Calea Griviţei. Încă de pe atunci  avea o pasiune dominantă pentru mecanică. Parinţii  săi au văzut în el un copil neastâmpărat şi ca să îl disciplineze  l-au lămurit că Liceul Militar “Mihai Viteazul”din Târgu Mureş ar fi cel mai potrivit. Ştiţi ce le-a spus neastâmpăratul copil Ion Dobran? „Mă învoiesc să merg acolo numai dacă, după terminarea liceului mă lăsaţi să mă fac aviator”. Şi, s-a făcut aviator  urmând Şcoala de Ofiţeri Aviaţie Cotroceni, brevetat ca pilot de vânătoare în toamna anului 1941. A fost încadrat în nou înfiinţatul Grup 9 Vânătoare din Flotila I Pipera. La 1 ianuarie 1942 a fost mutat la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie-Centrul de perfecţionare  Ghimbav .La sfarşitul lunii martie a anului 1943 a plecat la Tiraspol, dincolo de Nistru unde s-a perfecţionat pe avionul de vânătoare Messerschmitt Me 109 G intrând în campania din est în august 1943. Pe front a luptat  în 340 de misiuni la inamic şi a avut 74  lupte aeriene , 10 victorii omologate şi una la sol. A fost citat de două ori prin Ordine de Zi ale Corpului 1 Aerian Român pentru „spiritul de sacrificiu, curajul şi deosebita pricepere dovedite în luptele aeriene”. A primit decoraţii militare printre care  „Virtutea Aeronautică”, „Coroana României”, „Steaua României. Locotenentul Ion Dobran a fost  participant activ la războiul aerian din cea de a doua conflagraţie mondială. A parcurs toate episoadele războiului şi toate etapele sistemului politic. A făcut parte din  Grup 9 Vânătoare  – Aviaţia  Regală Română. La întoarcerea în ţară (31 iulie 1945) de pe Frontul din Vest, aviatorii noştri nu au fost aşteptaţi de nimeni.Erau deja consideraţi paria noului sistem politic. A zburat pe avioanele NardiFN305,Fleet  F10G,PZL11,IAR 80,Heinkel He 112, Potez 25,IAR 27,Fiesler şi Messerschmit Me 109  E,F,G.       A activat în aviaţia militară pănă la data de 12.04.1952  când a fost trecut în rezervă cu gradul de maior obţinut în 7 iunie 1950. S-a calificat ca  strungar la Uzina Timpuri Noi din Bucureşti unde a lucrat până în anul 1966, an în care a revenit la manşă ca pilot şi comandant de bord la Aviaţia Utilitară, apoi pilot aviaţia civilă la TAROM unde a zburat IL 14. A ocupat funcţia de inspector  navigaţie pănă în anul 1976 cănd s-a retras din activitate.

Decenii la rând, unii istorici civili sau militari au fost puşi în situaţia să prezinte numai  campania din vest „uitând” pur si simplu că armata română a luptat trei ani în est.Apoi nu s-a mai vorbit „neam” despre ei. Vidul creat de istoriografia prosovietică şi comunistă a fost administrat şi după 1989 în “degringolada postrevoluţie!”lovită de aceeaşi stranie amnezie mulţi ani după.Astfel, memoria ostaşilor români şi chiar demnitatea naţională a fost în continuare umbrită, ştirbită, călcată în picioare prin mistificare, poate nu din rea voinţă, poate din oarecare ignoranţă sau teama profund cuibărită în conştiinţa unora… Nu generalizez şi nici nu deţin vre-o evidenţă,dar am constatat că nu era bine primită o astfel de memorialistică. Astăzi nu mai putem vorbi despre asta, dar putem obseva că unele apariţii editoriale conţin date cel puţin eronate. Domnul Ion Dobran, născut la data de 5 februarie 1919, a fost ignorat multă vreme, recunoştinţa în plan public lăsându-se aşteptată chiar dacă în conjunctura dată de anul 1990, în octombrie a primit gradul de colonel. Abia în anul 2000 a fost avansat onorific la gradul de general de flotilă aeriană, iar gradul următor de general-maior a fost acordat în anul 2012, anul centenar Şerbănescu.Despre acest aspect al ignoranţei ar fi multe de povestit mai ales în anul acesta când domnul Dobran împlineşte o sută de ani, dar avem o aniversare, iar acest articol are alt rol, acela de a cunoaşte un erou veteran de război care va împlini vârsta de o sută de ani. Evenimentele  de cinstire  a  simbolurilor nu este o paradă ca să te vadă lumea, înseamnă să ai credinţă în valorile neamului, credinţă de la care noi nu am abdicat  în nicio  situaţie.Sunt reperele şi modelele noastre de demnitate, de onoare şi de curaj.  

E.Arbănaş

 

 

Publicat în Articole, centenar Ion Dobran, Eveniment, Pagina de istorie | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu