Paşte fericit!

De Sfintele Paşti ne amintim că Isus Hristos s-a jerfit pentru oameni şi greşelile lor. Învierea  Domnului  a fost pentru vindecarea sufletelor noastre. Credinţa este că de Paşte această taină a Învierii  ne face mai buni , mai uniţi, mai plini de speranţă în viitor , cu dorinţa de pace între toţi semenii noştri care să dăinuie , cel puţin pănă la Paştele următor. Renaştem spiritual  şi  Construim  împreună !

 

Reclame
Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Centenar – program curent

În cadrul   programului denumit  generic  „Istoria ca o busolă”  Fundaţia „Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu”  va prezenta  o incursiune în pagina de istorie  cu imagini de arhivă care vor ilustra aviaţia română în anii Primului Război Mondial şi Zburătorii României Mari,  incursiune conturată cu  o prelegere  despre  „general aviator Emanoil Ionescu-125 ani de la naştere” alcătuită şi  susţinută de  Sorin Turturică, istoric, muzeograf  în cadrul Muzeului Naţional al Aviaţiei Române.

În anii Primului Război Mondial ,  Emanoil Ionescu a fost încadrat în Regimentul 43 Infanterie, apoi s-a înscris ca voluntar la Şcoala de aviaţie de la Botoşani şi a obţinut brevetul de pilot la 11 iulie 1918. După brevetare a fost repartizat la Grupul 4 Aviaţie.        În 1941, când România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial, a comandat aviaţia repartizată Armatei 4 române, având gradul de general de escadră aeriană,iar din 1943 a fost comandantul Corpului I Aerian  singura unitate a aeronauticii române aflată pe Frontul de Răsărit……

Vă invităm alături de noi,  miercuri 28 martie  2018, ora 11.00  la Centrul Cultural Mihai Eminescu (fost Calderon) , str.Jean Louis Calderon nr 39, sector 2, Bucureşti.

Memoria  trebuie reîmprospătată, altfel  poate fi definitiv ştearsă!

 

Publicat în Activitati, Centenarul Marii Uniri, Eveniment, Info | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Nikolaev, 13 februarie 1944

13 februarie 1944

Prin Ordinul de zi nr. 1023/1944, al Comandamentului Corpului 1 Aerian Român, începând cu 13 februarie 1944, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu preia oficial comanda Grupului 9 Vânătoare.

În ziua de 11 februarie 1944, în sectorul Şirokoie, trupele sovietice au înaintat cu  infanterie şi blindate, reuşind să realizeze un cap de pod peste râul Inguleţ, la nord de Mihailovka. Aviaţia noastră de asalt a bombardat trupele inamice, protecţia fiind asigurată de aviatorii Grupului 9 Vânătoare, care au alungat avioanele de vânătoare Iak-3 şi de asalt Il-2, şi încercau să împiedice înaintarea infanteriei şi blindatelor sovietice. Datorită situaţiei instabile a frontului, respectiv lărgirea capului de pod Nikopol în sectorul Armatei 6, până la Konstantinovka, şi infiltraţiile în sectorul Corpului 30 Armată german, prin Ordinul special nr. 2519 al Corpului 1 Aerian român, s-a hotărât ca unităţile Grupului 9 Vânătoare şi aviaţia de asalt să părăsească terenul de zbor de la Lepetika şi să-şi stabilească baza pe aerodromul de laNikolaev.

Comandantul Corpului 1 Aerian român, generalul de escadră av. Emanoil Ionescu, în Raportul special nr. 2414, din 28 ianuarie 1944,  înaintat Statului Majoral Aerului, nota: „Am onoarea a înainta alăturatul Raport special nr. 715, din4 ianuarie 1944, al Grupului 9 Vânătoare, referitor la trecerea în capul promoţiei dinaintea lui a căpitanului av. Şerbănescu Alexandru din Flotila 1 Vânătoare, conform Ordinului General nr. 70 din 11 septembrie 1943. Căpitanul av. Şerbănescu Alexandru, care s-a remarcat cu totul excepţional, ca un element pur de elită al aviaţiei noastre de vânătoare, a venit pe front la 2 septembrie 1942 şi a rămas la luptă până în prezent, adică: La Grupul 7 Vânătoare, de la 2 septembrie 1942 până la 27 octombrie1943. La Grupul 9 Vânătoare, de la 27 octombrie 1943 până în prezent (ian.1944 n.r.) A comandat la fiecare dintre aceste grupuri câte o escadrilă de vânătoare pe care a ridicat-o totdeauna la înălţimea unei unităţi excepţionale. Zburător emerit, luptător neîntrecut, de un eroism legendar, a stat totdeauna în fruntea unităţilor sale de care n-a acceptat niciodată să se despartă şi pe care le-a condus cu fanatică îndemânare în luptele de la Stalingrad, Don, Doneţ, Mius,Melitopol, Zaporojie şi Kerci.[…..]

În ziua de 2 februarie 1944, căpitanul av. Alexandru Şerbănescua  a fost chemat   la Bucureşti, într-o misiune specială, urmând să fie primit la Subsecretariatul de Stat al Aerului .Prin Ordinul de zi nr. 1023/1944, al Comandamentului Corpului 1 Aerian român, începândcu 13 februarie 1944, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu preia oficial comandaGrupului 9 Vânătoare.

Iată ce nota locotenentul Ion Dobran în Jurnalul său: În fine,  prin  revenirea lui Şerbănescu de la Bucureşti s-au clarificat lucrurile. Sub comanda lui , 32 de piloţi dintre cei mai buni şi foarte buni ( 18 ai noştri, 11 de la Grupul 7 şi 3 de la escadrila 53) formează o unitate de elită cum întradevăr nu mai este alta şi care se cheamă Grupul 9 Vânătoare”.

Noul comandant al Grupului 9 Vânătoare, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu, a îndeplinit, în ziua numirii în funcţie, o misiune de vânătoare liberă în sectorul Leontievka–Kostromka, conducând o patrulă. Într-o confruntare cu Iak-urile sovietice, adjutantul stagiar av. Iosif Moraru a doborât un avion inamic. Deşi zbura aproape zilnic, noul comandant al grupului şi-a făcut timp să inspecteze şi cantonamentul trupei, urmărind condiţiile de cazare, hrănire şi odihnă.Zilnic, stabilea formaţiile de zbor, iar ordinele pentru executarea misiunilor le transmitea verbal şi direct echipajelor. În fiecare zi, la începutul şi sfârşitul acesteia,se executa raportul, la care comandantul Alexandru Şerbănescu participa cu regularitate. A introdus un alt stil de muncă, specific realităţilor frontului. Din ordinul său, medicul grupului, căpitanul Bratu, executa vizita medicală personalului navigant şi urmărea curăţenia cantonamentelor.

Iarna grea s-a instalat ca la ea acasă  pe frontul de est. Spre sfârşitul lunii februarie, zile la rând a nins, iar vântul a viscolit zăpada. Aviatorii din Grupul 9 Vânătoare, în condiţiile grele ale iernii ruseşti, au executat misiuni de recunoaştere, însoţire şi de vânătoare liberă în sectorul Leontievka–Gavrilovka. În luna februarie 1944 s-au executat 197 ieşiri-avion care au cuprins: trei misiuni de acoperire aerodrom, 26 misiuni de vânătoare liberă, misiuni de protecţie a aviaţiei de asalt şi bombardament. Piloţii Grupului 9 au obţinut 11 victorii aeriene cu o singură pierdere adjutatul av. Vladimir Bodnar.

A consemnat , E.Arbănaş

Publicat în Articole, Pagina de istorie | Etichetat , | Lasă un comentariu

Zburătorii României Mari

Centenarul Marii Uniri-Zburătorii României Mari

Pe scurt                                                                                                                                             Mica Unire a avut loc pe data de 24 ianuarie 1859. Acest moment a fost primul pas foarte important pe calea înfăptuirii statului național unitar român. Unirea celor două principate Moldova şi  Țara Românească ( Valahia) a fost un proces care a început încă din 1848. Unirea de la 1859 rămâne strâns legată de Alexandru Ioan Cuza, primul domn ales al Principatelor Unite, primul domn al statului român ce va deveni la 1 Decembrie 1918 România Mare.  ”A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Această persoană este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei ! Să ne unim asupra acestui nume și posteritatea ne va binecuvânta, țara ne va întinde mâinile și conștiința noastră va fi împăcată că ne-am împlinit… o dorință sfântă”  Vasile Boerescu,24 ian.1859(wikipedia.org.)

Miercuri, 24 ianuarie 2018 s-au împlinit 159 ani de la înfăptuirea Micii Uniri, sărbătoare de importanţă naţională pe care  unii  au marcat-o, iar alţii au simţit-o.

Marea Unire  şi după

Idealul naţional realizat prin unirea tuturor provinciilor româneşti şi formarea unui stat naţional unitar a fost înfăptuit în anul 1918. La 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău hotărăște Unirea Basarabiei cu Regatul Român , iar la 1 Decembrie  toate teritoriile româneşti şi întreg poporul român erau cuprinse între graniţele unui singur stat  :România.

Era prea frumos pentru români, dar inacceptabil pentru occident şi imperiul sovietic ca România să rămână  Mare. Pactul Ribbentropp-Molotov din 23 august 1939 ( Germania şi Uniunea Sovietică)  împarte teritoriile de influenţă în zona de răsărit a Europei. La 1 septembrie 1939  începe cel de-al Doilea Război Mondial cu invazia Poloniei. România rămâne neutră.

În 1940, pe 26  iunie, România primeşte un ultimatum de la Uniunea Sovietică de a ceda Basarabia şi Bucovina de Nord cu evacuarea administraţiei civile şi a armatei române în maxim patru zile. Carol al II-lea a cedat teritoriile fără rezistenţă armată. România pierde Basarabia, teritoriu românesc dintre Prut şi Nistru şi Bucovina de Nord.                                                                                                     Dorinţa de recuperare a teritoriilor pierdute în 1940 a dus la intrarea României în cel de-al doilea Război Mondial. La 22 iunie 1941 biata Românie intră în război de partea Germaniei, luptă împotriva Uniunii Sovietice reuşind în vara anului 1941 să elibereze Basarabia. Din nefericire teritoriile au fost recuperate pentru scurtă vreme. Cursul războiului a fost dramatic până la sfârşit. La 23 august 1944 prin actul controversat ( de trădare versus salvare)  al regelui Mihai I, România decide întoarcerea armelor împotriva Germaniei şi trecerea de partea aliaţilor. În octombrie 1944 Nordul Transilvaniei a fost eliberat de sub ocupaţie hortistă. Războiul se încheie în mai 1945, aliaţii câştigă războiul împotriva Germaniei, dar România deşi ţară învingătoare alături de aliaţi nu îşi recuperează teritoriile româneşti din est (Basarabia,Nordul Bucovinei,Herţa,Cetatea Alba)  Acestea au rămas pierdute până azi,  dar  “conceptul”  teritorial şi istoric există şi va exista atâta vreme cât vor exista români în teritoriile româneşti de dincolo de graniţe.

Centenarul Marii Uniri

Celebrăm anul acesta împlinirea a 100 ani de la Marea Unire, idealul naţional al tuturor  românilor  realizat la 1 Decembrie 1918. Centenarul Marii Uniri este un prilej deosebit pentru români de a avea curajul şi voinţa să vorbim despre România Mare şi evoluţia ţării, despre România de azi, despre eroi, despre oameni şi fapte , dar şi despre ce facem noi cu România pe care am moştenit-o  de la  străbuni şi cum o lăsăm generaţiilor următoare. Fiecare dintre noi putem aduce în prezent istoria Marii Uniri, idealul împlinit cu multe jertfe de-a lungul timpului pentru a avea o ţară liberă, independentă, indestructibilă şi pentru ca românii să trăiască DEMN în ţara lor ! pentru că nu-i aşa, a păstra şi a continua ceea ce au dorit înaintaşii noştri este prima datorie față de neam! Oare să fie perimat şi depăşit de timp chestiunea cu datoria şi demnitatea de român ?Poate  fi în contrast cu vremurile pe care le trăim, dar românii adevăraţi “ nu abdică sub nici-un motiv” de la acestea.

Restituiri                                                                                                                            Neutralitatea României declarată în 1914 şi puterea conştiinţei unui neam întreg nu erau suficiente pentru realizarea idealului naţional: unirea tuturor provinciilor locuite de români aflate sub stăpânire străină şi formarea unui stat naţional unitar. Acţiunea politică a ţării trebuia aşadar să se sprijine şi pe forţa armelor. În timpul Războiului de Întregire Naţională şi aeronautica română a avut rolul ei , deşi Corpul de Aviaţie Român era dotat cu avioane puţine, un număr mic de piloţi, de observatori aerieni şi tehnici, dar  erau capabili să îndeplinească misiuni de luptă reale. Unii dintre zburătorii noştri au căzut în liniile inamice. Nimeni nu mai ştie astăzi unde le sunt mormintele, alţii au sfârşit în anonimat. Primul ofiţer român aviator  doborât  a fost locotenentul Petre Creţu în ziua de 14/27 septembrie 1916 deasupra aerodromului de la Tălmaciu fiind lovit de artileria antiaeriană trasă de bateria germană inamică, iar aviatorul Vasile Niculescu prin zborul istoric din 23 noiembrie 1918            ( Bacău-Blaj-Bacău) a contribuit  la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Ce facem noi

Fundaţia” Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu” anul acesta  dedică o mare parte  a programului,  denumit generic “ Istoria ca o busolă “,  aviaţiei române în perioada 1916–1918 şi Zburătorilor României Mari, având concursul istoricului de aviaţie, prof.univ.dr.Valeriu Avram. De asemenea,  pe parcursul anului centenar vom desfăşura o serie de acţivităţi expoziţionale şi educaţionale tematice.

Miercuri, 31 ianuarie 2018, ora 11.00 – debutează programul dedicat Centenarului Marii Uniri la Centrul Cultural Jean Louis Calderon , strada Jean Louis Calderon nr.39, Bucureşti.

Vă invităm alături de noi!E.Arbanas

Publicat în Activitati, Articole, Centenarul Marii Uniri, Info, Pagina de istorie | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Noul An 2018

Noul an sa va fie presărat cu remarcabile realizari, impliniri si sănătate!                                                       LA MULȚI ANI! 

 

 

 

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Aviatoarea Ruxanda Agache Miheş la ceas aniversar

Ruxanda Agache Miheş împlineşte 90 ani

Născută în anul 1927 la data binecuvântată de 25 decembrie, în comuna Băseşti, judeţul Fîlciu, astăzi comuna Viişoara, jud. Vaslui, tatăl Constantin, mama Anica. Au fost şase fraţi la părinţi şi nu le-a fost uşor mai ales că tatăl a murit la 47 de ani. A urmat şcoala primară în comuna natală, apoi a continuat  la Galaţi . Şcoala  era situată în apropierea aerodromului : “ nu puteam să fiu atentă la lecţii fiindcă se auzeau avioanele. Mintea mea era acolo şi ochii spre cer. Visam la avioane..”, spune nostalgic doamna Sanda Agache.

De mică a visat să zboare şi a zburat.

În anul 1947 a urmat Şcoala de Pilotaj Clinceni şi cursurile teoretice aferente pentru aviaţia civilă. Tânăra aviatoare a ieşit  la “simplă comandă”  în anul următor. Era  în data de 26 august 1948,prima dintre fete la manşa avionului şi printre primii cursanţi din cei 80 de colegi. Sanda Agache este prima aviatoare româncă  brevetată după cel de-al Doilea Război Mondial şi printre primele femei-instructor de zbor din România. A fos brevetată ca pilot motorist, pilot planorist şi paraşutism. A zbuarat mai întâi pe aerodromul Clinceni, fiind încadrată în aviaţia civilă. A servit ca pilot  „ambulanţa aeriană” în cadrul AVIASAN, a zburat pentru Aviaţia Utilitară executând misiuni aviochimice şi de transport. A avut 8.620   ore  de  zbor  la manşa  a 24 de tipuri de avioane şi a avut în cariera sa de pilot 16 aterizări forţate. Ca pilot instructor în Şcoala de Pilotaj Civil Strejnic  a pregătit numeroase promoţii de elevi aviatori printre care  şi pilotul  braşovean  Kivu Alcibiade. Peste ani, în 2008, fostul elev îi dedică aviatoarei Sanda Agache volumul INSTRUCTOAREA MEA DE  ZBOR, ca autor al lucrării biografice “neromanţată a unei aviatoare cu mare suflet de româncă”. Sanda Agache  iubeşte ţara, tricolorul şi cinsteşte cu credinţă memoria eroilor aviatori înainte de orice.

Vipereşti- Ruşavăt, eveniment in memoriam Erou Cpt.Av.Al.Şerbănescu.ţara, tricolorul şi cinsteşte cu credinţă memoria eroilor aviatori înainte de orice.

În 1978 s-a pensionat. După 1990 a început să activeze în ONG-urile cu profil aeronautic , care se  înfiinţau în acei ani de după  decembrie 1989, printre care şi Fundaţia “Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu”. Aviatoarea Sanda Agache a purtat şi poartă întotdeauna tricolorul cu dânsa pe care  îl desfăşoară la manifestările naţionale, la zilele importante din calendarul militar, la comemorarea eroilor  sau în cadrul unor evenimente deosebite  ale organizaţiilor din domeniul aviaţiei, chiar dacă au fost căteva voci critice la adresa sa care au mâhnit-o profund cu privire la acest fapt şi la simţămintele sale patriotice.

La monumentul trepte spre cer -Colonesti,Olt- Anul Centenar Alexandru Şerbănesu

Aviatoarea cu mare suflet de româncă  desfăşoară întotdeauna tricolorul românesc cu aceeaşi emoţie şi trăire pentru că aşa simte , pentru că tricolorul este semnul că inima ei a bătut şi bate mereu pentru ţară. Asta simte doar un român, adevărat patriot, iar Ruxanda Agache este un român adevărat.

 

 

Aniversar la fundaţie- Cercul Militar National

A fost sărbătorită la împlinirea  vârstei de 80 ani  într-un cadru extins în sala de festivităţi a Muzeului Militar Naţional, iar la  împlinirea  vârstei de 85 ani a fost omagiată  la Fundaţia “Erou CăpitanAviator Alexandru Şerbănescu” în sala Ştefan cel Mare a Cercului MilitarNaţional.

Încet, încet doamna Agache, din cauza unor probleme  inerente  vârstei , a participat din ce în ce mai rar la activităţile organizaţiilor  din care face parte ca membru.                         Locuieşte în Bucureşti, într-un bloc situat pe Bulevardul Eroilor şi o regăsim de-a lungul timpului cu tricolorul României la toate evenimentele la care a participat.

Aviatoarea Ruxanda Agache Miheş ţine întotdeauna să ne spună :  “Am iubit zborul, dar şi zborul m-a iubit pe mine. Ce pot să spun când am avut 16 aterizări forţate, executate toate fără vreun avion sau vreun os rupt? Mulţumesc lui Dumnezeu! Mi-am realizat viaţa”.

Noi  spunem:  Ruxanda Agache Miheş,  o viaţă  în slujba aviaţiei !

La mulţi ani !

E.Arbănaş

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Imagini la final de an

Această galerie conține 33 de fotografii.

„Să-ți iubești țara în zilele noastre a devenit o infracțiune […]  Suntem sub imperiul prăbuşirii noastre ca Neam. Românii mai au o singură șansă: să lupte pentru ei înșiși” spunea academicianul  Dinu C. Giurescu într-un interviu din acest an. Noi … Continuă lectura

Galerie | Etichetat , , , | Lasă un comentariu