Decolăm către Patrie

Final de front – Cehoslovacia
La 31 iulie 1945 pe aerodromul de la Pyestani erau “uitaţi cei din urmă “ avitori români.
În ţară însă, se pregătea un fel de Miting al Victoriei şi Recunoştinţei faţă de eroii noştri din cel de al Doilea Război Mondial. Acesta ar fi trebuit să aibă loc 1 iulie 1945. Comisia Aliată de Control condusă de generalul Vinogradov – cu adresa nr.752/26 iunie 1945 a comunicat totuşi ministrului de Comunicaţii, Ion Ghe. Maurer, avizul său.

Programul zborurilor de antrenament era aprobat pentru zilele de 28, 29 şi 30 iunie,astfel :
Avion Bucker Jungmeister YR-AHM, pilot Enciulescu Bănică
Avion Bucker Jungmeister YR-AHF, pilot Podgurschi Carol
Avion Bucker Jungmeister YR-AHO, pilot Popescu Gheorghe
Avionul său Bucker YR-BÎZ, pilot Constantin „Bâzu” Cantacuzino
Avion Bucker Jungman YR-AHI, pilot Ivan Dumitru
Avion Bucker Jungman YR-AHJ, pilot Boldur Boldur
Avion Bucker Jungman YR-AHK, pilot Răducanu Haralambie
Avion Klemm 35 YR-CFF, pilot Domişan Dumitru
Avion Klemm 35, YR-CFU, pilot Constantinescu Andrei
Avion Klemm 35, Y R-CFD, pilot Pelin Nicolae
Avion Klemm 35, YR-DEJ, pilot Simion Vasile
Avion Klemm 35, YR-BER, pilot Pantelimon Vasile
Pregătirea pentru acest miting al Victoriei s-a hotărât a se face şi pe aerodromul de la Clinceni, situat la 15 kilometri de Bucureşti, acesta fiind degajat şi neocupat de sovietici. Data desfăşurării evenimentului aerian era totuşi incertă, unii dorind ca acesta să aibă loc în ziua de Sf. Ilie, patronul aviaţiei. Cu organizarea şi pregătirea mitingului a fost însărcinat comandorul av. Ion Ţuculache şi lt. comandor(r) Ion-Oiţă Popescu . Iată ce nota aviatorul Ion-Popescu Oiţă : „În cursul lunii iunie 1945 s-au prezentat pe acel teren o escadrilă sub conducerea Irinei Burnaia, cu 12 avioane de antrenament-şcoală şi trei de la Escadrila sanitară, o formaţie de trei avioane IAR-80, conduse de cpt. av. Şendrea Constantin , coechipieri pe lt. av. Baltă Constantin şi slt. av Chiaburu toţi de la Şcoala de Vânătoare de la Ziliştea-Boboc, câteva planoare coordonate de Valentin Popescu , un grup de paraşutişti, condus de Dumitrescu Traian-Popa – instructor/recordman şi un număr de aproape 30 de avioane militare de recunoaştere şi observare de tip IAR-39 . După câteva zile, de la Comandamentul aviaţiei noastre am primit neplăcuta veste cum că deocamdată mitingul s-a amânat şi …amânat a rămas!”
Era evident că un regim sovietic în curs de instalare şi de consolidare, nu putea permite ca pe cerul României  să se desfăşoare mândru tricolorul românesc!
31 iulie 1945. Noi, cei din urmă …decolăm către Patrie
Aerodromul Popesti-Leordeni!: …Venim la Popesti-Leordeni si aterizăm cu soarele în faţă, din capătul aerodromului spre hangare… Stupoare! pe aerodrom nimeni, nici un stab… ne-au întâmpinat cu flori de câmp… doar 2-3 femei care erau acolo cu vitele… Nemeritată primire pentru o unitate de aviaţie care se acoperise de glorie un întreg război! ( lt.av.Ion Dobran)
Ei, cei din urmă …:
căpitan av. Greceanu Tudor, lt.comandor av. Georgescu Emil, căpitan av. Micu Ioan, locotenent av. Dobran Ion,  locotenent av. Rozariu Constantin, locotenent av. Lucaci Mihai, locotenent av. Şenchea Mircea,locotenent av. Galea Ioan, sublocotenent av. Ciutac Ştefan, adjutant major av. Mălăcescu Ion, adjutant av.Ursache Constantin.
Pentru cinstirea memoriei ostaşilor români, imediat după încetarea ostilităţilor pe front, pe teritoriul Cehoslovaciei au fost ridicate monumente, obeliscuri şi troiţe omagiale. Enumerăm doar cateva festivităţi solemne care s-au desfăşurat la Oremov Laz -2 iunie 1945, Kroměřiž -21 iunie 1945, Pieštany -24 iunie 1945, Lučenec -6 iulie 1945. Primarul oraşului Kroměřiž a spus următoarele: „Numele eroilor căzuţi ale căror trupuri odihnesc în pământul negru al Cehoslovaciei vor rămâne întipărite de-a pururi cu litere de aur în istoria acestui oraş şi nu numai în cronici, dar vor rămâne mai ales, şi cu atât mai mult, în adâncul inimilor locuitorilor recunoscători. Aceştia nu vor uita niciodată că numai datorită ostaşului român, oraşul Kroměřiž a rămas aproape intact şi nu a suferit decât neînsemnate pagube materiale… Iar pentru viitor aceste monumente vor adânci o legătură frăţească durabilă dintre naţiunile română şi cehoslovacă”.

Astăzi , 31 iule 2015 , la 70 de ani de la întorcerea celor din urmă aviatori în ţară, aducem aminte despre finalul de front  nutrind în egală măsură respect şi recunoştinţă pentru tot efectivul militar         ( piloţi şi corpul tehnic) din toate Grupurile (vanătoare, însoţire, recunoaştere, asalt, bombardament) care compuneau Corpul Aerian Român. Indeplinirea misiunilor, victoriile sau infrângerile, credinţa şi devotamentul, curajul sau frica, onoarea şi demnitatea, toate se înscriu în pagina de istorie a fiecăruia dintre ei. Noi , cei de azi, putem privim spre acea perioadă cruntă a unui război nimicitor prin ochii istoricului, cercetătorului  sau ca simplii pasionaţi de aviaţie, dar nu avem dreptul să uităm niciodată demnitatea întrun hambar gol pe care să nu-l mai deschidem din simplul motiv că acea demnitate şi patriotismul  zburătorilor români ar fi vreodată perimate.

Iacarii Acrobati Aerobatic Yakers

O imagine onorantă şi emoţionantă, o idee admirabilă a Iacarilor Acrobati.

 

 

E.Arbănaş